1,158 matches
-
locul unde mai târziu și-au stabilit curțile domnești grofii maghiari, fie pe dealul, „Cetățuia” azi în hotarul Stremțului la câtiva kilometri de sat, unde probabil după marea invazie a tătarilor din 1241 familia nobiliară și-a construit o locuință fortificată. După moda vremii, construcția a fost ridicată pe un vechi castru roman care supraveghea drumul principal de pe atunci, „Via Magna”, locul oferind o amplasare strategică. Dăm de știre așadar tuturor prin cele de față că, luând aminte de credința și
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
cu epoca feudală de când se păstrează și un cimitir (secolul al XII-lea). Cele mal importante straturi sunt din epoca bronzului (cultura Periam-Pecica) și respectiv din epoca dacică. După parerea unor cercetători, în această zonă ar fi fost localizat centrul fortificat dac denumit “Ziridava”. Acesta a ajuns la înflorire în epoca statului sclavagist dac de început (sec. I î.e.n.- sec. I e.n.). Pe movila descoperită se găseau casele celor mai înstăriți (tarabostes), iar în împrejurimi bordeiele oamenilor liberi (comati). Se pare
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
biserică ortodoxă. Majoritatea erau români, proporție care se menține și după primul război mondial, când populația depășește 1200 de locuitori. - mileniul I î. Hr. - locuire din perioada Hallstattiană, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - sec. II î. Hr. - sec. I d. Hr. - așezare dacică fortificată, tip ,promonturiu barat’’, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - Sec. II-III d. Hr. - urme materiale și monede romane descoperite arheologic - 1369 - apare în documente ,Varadi’’ - sec. XIV - construită biserica ortodoxă, la limita punctului ,Cetate’’ - sec. XIV-XV - aparține Comitatului și Arhidiaconatului Hunedoara
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
cu 1,200 ani înaintea venirii israeliților. Totuși cronicile faranonului Sheshonk I par să menționeze existența unei localități în zonă. În epoca bronzului localitatea antică se întindea pe o arie de circa 10 hectare și era împrejmuita de un zid fortificat lung de 1,200 metri. Arad este unul din cele mai vechi orașe din Țară Israelului având străzi planificate, edificii publice și de guvernământ și înconjurat de ziduri. În epoca bizantina locul a fost identificat corect de către Eusebiu din Cezareea
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
recuperate în arealul meridional al Europei de Est, precum și tezaurul de la Sânnicolaul Mare descoperit în 1799 și păstrat la „Kunsthistorisches Museum” (Muzeul de istorie a artelor) din Viena. (În general, tezaurul este pus pe seama avarilor sau a protobulgarilor). În așezările fortificate și în mediul rural din Dobrogea au fost găsite pandantive foliforme tipice pentru pecenegi, precum și alte obiecte specifice lor. Pandantivele sunt executate în formă de frunză, din bronz, prin ajurare. Integrarea pecenegilor în armatele feudale a condus la abandonarea modului
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
aveau să lupte cu un dușman orbit de praf. Romanii și-au așezat și ei tabăra la Cannae la estul râului Aufidus, care curgea pe lângă ambele tabere. Consulii romani, după ce și-au împărțit trupele între ei, au făcut două castre fortificate. Cele două armate stăteau pe pozițiile lor, gata de luptă, de două zile. Hannibal, pe deplin conștient de importanța apei din râul Aufidus pentru trupele romane, a început sa-i trimită pe numizi dincolo de râu, ca să atace pe ostașii însărcinați
Bătălia de la Cannae () [Corola-website/Science/301557_a_302886]
-
daco-romană, care, în ciuda contactelor cu alte populații, s-au păstrat de-a lungul veacurilor, constituind baza culturii materiale vechi romanești" (M. Comsa, Cultura materială). Evoluția așezărilor dovedește că, spre sfarșitul perioadei lor de existență, ele se reuniseră în jurul unui punct fortificat, alcătuind o formațiune politică, punct amplasat în mod prezumtiv "undeva pe teritoriul satului Bucov, poate pe terasa înalta dintre Gârla Morii și Bucovel, din epoca feudalismului dezvoltat". Similititudinile "dintre modul de trai al dacilor și cel al locuitorilor din așezările
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
roman. Comuna Gura Vitioarei este amintită în analele istoriei comunei prin existența următoarelor construcții: În locul numit "Movila" a existat o puternica davă, o cetățuie greu de cucerit, resedința a unei căpetenii geto-dace din ultimele secole înaintea erei noastre și punct fortificat care controla, împreuna cu cel de la Bughea, intrarea în Valea Teleajenului. Clădirea, cunoscută sub denumirea de "Hanu Roșu", este înscrisa în lista Monumentelor de Arhitectură a județului Prahova și reprezintă singurul exemplu de han de postă care s-a mai
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
ca monumente de arhitectură. (secolele al XVI-lea-al XIX-lea) cuprinde biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” (1605-1605), paraclisul „Sfântul Nicolae” (secolul al XVIII-lea), paraclisul „Adormirea Maicii Domnului” (1844), biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1832), turnul-clopotniță și incinta fortificată (secolul al XVII-lea). (secolul al XV-lea-al XX-lea) cuprinde în ansamblul său biserica „Nașterea Maicii Domnului” (1824), biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1740, strămutată aici din satul Hlăpești), paraclisul „Sfinții Ioachim și Ana” (1840), stăreția, chiliile (secolul
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
de F. Pöckhatz. În 1995, orga a fost demontată din biserica satului și a fost adusă la Biserica Evanghelică C.A. București, ocazie cu care a fost din nou restaurată și mărită de Hermann Binder. În localitate există o biserică fortificată.
Pelișor, Sibiu () [Corola-website/Science/301725_a_303054]
-
mai întâi pe drumul județean spre Rășinari, apoi 5 km pe un drum modernizat. Așezarea este situată în pantă lină, tipul de relief fiind dealul. Singurul vârf stâncos din sat se află în partea de sud, aici fiind amplasată biserica fortificată. Privind spre sud, în depărtare se pot vedea Munții Cibin. Un act de donație din anul 1223 este prima atestare documentară a Cisnădioarei; prin acesta, bazilica fortificată din deal (finalizată în același an) era donată mănăstirii cisterciene de la Cârța de către
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
este oferit de autobuze care sosesc de câteva ori în zi. De asemenea de la restaurantul „Sub Cetate” pot fi comandate taximetre din Sibiu; o altă modalitate adesea practicată este autostopul, în special în direcția Cisnădie. Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail (de unde și denumirea în germană a așezării, Michelsberg) este situată în vârful unui deal stâncos care mărginește satul la sud, pe un platou foarte îngust. Monumentul se prezintă ca o bazilică scurtă cu trei nave, înconjurată de
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
săsesc "Prudn", în , în ) este un sat în comuna Hoghilag din județul Sibiu, Transilvania, România. Anul primei mențiuni scrise este 1348. Biserică ridicată pe la sfârșitul secolului XV a fost o construcție în stil gotic, fără turn și cu un cor fortificat. Corul era mai înalt decât nava, cu galerie de luptă susținută pe arce ce se sprijineau pe contraforți, ascunzâd guri de smoală în spatele lor. În anul 1902, biserica veche a fost demolată și, pe același loc, a fost ridicată în
Prod, Sibiu () [Corola-website/Science/301728_a_303057]
-
acesta fiind numit ulterior doar "Felix Locus" (Selig Stadt), adică "loc fericit". În aceeași direcție pledează și cel mai vechi document referitor la Retiș și anume scrierea regelui Ludovic I, din 1353, prin care însărcinează Capitoliul din Weissenburg (Apold) (biserică fortificata din Apold (1, 2, 3, 4 și 5), anume pe starețul Baudunus (Balduin) Cornutus, cavalerul cruciat al Sfîntului Ioanid din Ierusalim (deci Ordinul Ioaniților) să introducă în Ungaria și posesiunea "Petru", care le aparținea lor cu drepturi depline, care însă
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa. Din 1999 întregul sit face parte din lista monumentelor protejate de UNESCO. Se pare că pe locul actualei biserici fortificate existase o mai veche biserică romanică, ale cărei urme au putut fi observate sub podeaua sacristiei. În cursul secolului al XIV-lea au fost începute lucrările la biserica dedicată Sfântului Petru, în stil gotic. La începutul secolului al XVI-lea
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
rest, alte cincisprezece monumente sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea că monumente de interes local. Unul este situl arheologic din punctele „Cetățuia” și „Antoniu”, aflate la nord-vest de oraș, pe malul Milcovului. El cuprinde vestigiile unei așezări fortificate și ale unei necropole din Epoca Bronzului (cultură Monteoru), precum și necropole din perioada Halstatt și din Epoca Medievală (secolele al XIII-lea-al XVI-lea). Monumentele de arhitectură sunt: gară (1893); școală cu două corpuri din strada C. Dobrogeanu-Gherea (sfârșitul
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
un căpitan și un pârcălab. O parte din zidurile acestei cetăți au fost distruse de inundațiile din anul 1970 iar cele rămase sunt vizibile încă în curtea spitalului din Ilia. În mijlocul fostei cetăți prevăzută cu turnuri de observație și creneluri fortificate, măi dăinuie și azi castelul construit de Ștefan Bathory, care la 1 februarie 1574, înainte de a pleca în Polonia pentru a prelua tronul acestei țări, a făcut o vizită la Ilia și a donat castelul lui Farcaș Bethlen, tatăl lui
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
motiv pentru care, în 1663, Mihai Apafi I, princepele maghiar al Transilvaniei (1661-1690), a ținul o "dietă" (sesiune a Parlamentului) în biserica din localitate. Lucrările de construcție a acestei biserici au început în 1493 și au fost terminate, ca biserică fortificată, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Turnul și biserica mică au ajuns să aibă înfățișarea actuală în anul 1677. Turnul, care seamănă cu Turnul cu Ceas din Sighișoara (forma pe care o avea anterior incendiului din 1676), pe
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
a primit de la provincia Sibiu, membră a celor Șapte scaune săsești, suma de 50 de guldeni, apoi în 1497 sume de 25 guldeni, în 1521 încă 16 guldeni și, în sfârșit, în 1525 alți 15 guldeni, contribuție pentru construirea Bisericii fortificate. Bisericii Sf. Ștefan (în ) i-a fost acordat în perioada 1503-1507, dreptul de acordare a indulgențelor. Aceste indulgențele erau acordate contracost de Biserica Catolică exact în perioada 1503-1507, epocă care a premers Reformei protestante. În anul 1677 a fost supraînălțat
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
luat ca model Turnul cu Ceas din Sighișoara. În aprilie 1714, un incendiu devastator a distrus cea mai mare parte a clădirilor din Saschiz, ocazie cu care s-au topit și cele trei clopote ale turnului cu ceas. În afară de biserica fortificată Sf. Ștefan, în Saschiz mai existau alte șase biserici, motiv pentru care orașul mai era cunoscut sub denumirea neoficială de Siebenkirchen (șapte biserici). Mai există astăzi urme a patru din ele. Pe locul unde altă dată se afla o bazilică
Saschiz, Mureș () [Corola-website/Science/300593_a_301922]
-
obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: așezarea eneolitică (cultura Cucuteni) din Dealul Vrăbiilor, de la marginea de est a satului Răcăciuni; așezarea fortificată din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) aflată pe Dealul Cetățuia, la sud-vest de gara Răcăciuni; și situl de la est de zona „Zootehnică” a satului de reședință, sit ce cuprinde urmele unor așezări din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov) și din Epoca Medievală
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
lista monumentelor istorice din județul Bacău că monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate că situri arheologice necropola tumulara din punctul „Movilita” de la Răcătău de Jos, aparținând culturii geto-dacice (perioadă Latène, secolele I î.e.n.-I e.n.); și așezarea fortificata „Cetățuia” de la nord-est de satul Sohodor, pe malul stâng al Răcătăului, aparținând culturii Monteoru din Epoca Bronzului. Celelalte două sunt clasificate că monumente de arhitectură: (1885) și (1890), astăzi sediul primăriei, ambele aflate în satul Horgești.
Comuna Horgești, Bacău () [Corola-website/Science/300676_a_302005]
-
vatră de istorie este Sărata-Monteoru. Pe teritoriul satului s-au identificat vestigii ale unei așezări neolitice, cultura Aldeni II Stoicani, la mică distanță față de urmele unei alte așezări, de data aceasta din epoca bronzului. În același areal, urmele unei așezări fortificate și mai multe cimitire care conțineau obiecte arheologice specifice l-au făcut pe Ion Nestor să definească și să introducă în cercetarea arheologică cultura de tip Monteoru, care durează de la sfârșitul perioadei timpurii și până în cea târzie a epocii bronzului
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania. Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de Petru I
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
demultŭ de ianovedzi: cetaatea în târgul Sucévii și cetaatea la Hotin și Cetatea Albă și Cetaatea Chilii și Cetaatea Neamțului și Cetatea Noaă, Romanul, ce i s-au surpat pământul ș-au cădzut cetaatea."". Cetatea Neamț a reprezentat un avanpost fortificat important pentru apărarea graniței de vest a Moldovei și a trecătorilor Carpaților Orientali în fața politicii de continuă expansiune teritorială spre est a Regatului Ungar. Ea era una din cele mai bine întărite cetăți de care a dispus statul medieval moldovenesc
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]