503 matches
-
acest proces, metalul cu o grosime de până la 60 de cm e încălzit, prima dată, cu o flacără oxiacetilenică mică și apoi tăiat rapid cu un jet mare de .uti În natură, oxigenul e produs de descompunerea fotochimică apei în timpul fotosintezei oxigenice. După unele estimări, algele verzi și cianobacteriile din mediile marine produc aproximativ 70% din oxigenul de pe Pământ, restul fiind eliberat de plantele terestre. Alte estimări despre contribuția oceanelor la crearea oxigenului atmosferic sunt mai ridicate, pe când altele sunt mai
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
fiind eliberat de plantele terestre. Alte estimări despre contribuția oceanelor la crearea oxigenului atmosferic sunt mai ridicate, pe când altele sunt mai scăzute, sugerând că oceanele produc circa 45% din oxigenul din atmosfera Pământului, anual. O formulă simplificată și cuprinzătoare pentru fotosinteză este: sau, mai simplu Evoluția fotolitică a oxigenului are loc în membranele tilacoide ale organismelor fotosintetice, având nevoie de energia a 4 fotoni. Mulți pași sunt necesari, dar rezultatul este formarea unui gradient de protoni de-a lungul membranei tilacoide
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
după oxidarea moleculei de apă este eliberat în atmosferă. Dioxigenul molecular, , e esențial pentru respirația celulară în toate organismele aerobe. Oxigenul e folosit în mitocondrii pentru a facilita generarea de adenozintrifosfat (ATP) în timpul fosforilației oxidative. Reacția respirației aerobe este inversa fotosintezei și este simplificată astfel: În vertebrate, se propagă prin membrane în plămâni iar apoi în celulele roșii. Hemoglobina se atașează de , schimbându-și culoarea din roșu albăstrui în roșu deschis ( e eliberat din altă parte a hemoglobinei prin efectul Bohr
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
la marea cantitate de insecte și amfibieni la acel timp. Activitățile umane, incluzând arderea a 7 miliarde de tone de combustibil fosil anual au avut un efect foarte mic asupra cantității de oxigen liber în atmosferă. În ritmul curent al fotosintezei, ar fi nevoie de 2000 de ani pentru a regenera tot -ul prezent în atmosferă. Standard-urile NFPA 704 declară oxigenul comprimat ca fiind deloc primejdios pentru sănătate, inflamabil și nonreactiv, dar ca fiind un oxidant. Oxigenului lichid refrigerat i
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
care se formează în straturile superioare ale atmosferei prin interacția neutronilor din radiația cosmică cu izotopul azotului N prin reacția : N + n = C + p Carbonul - 14 care se formează este oxidat rapid la bioxid de carbon care intră rapid prin fotosinteză în plantele și animalele vii și în lanțul alimentar . Rapiditatea dispersării radiocarbonului a fost demonstrată cu ocazia testelor cu arme termonucleare în atmosferă. Există un echilibru între concentrația izotopilor carbonului din atmosferă, adică numărul de atomi de radiocarbon este constant
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
aproximativ 14 dezintegrări pe minut (dpm) per gram. În 1960 a fost premiat cu premiul Nobel pentru chimie pentru activitatea sa. Una din frecventele utilizări ale tehnicii este datarea rămășițelor din siturile arheologice. Plantele fixează carbonul atmosferic pe parcursul procesului de fotosinteză, așa că nivelul de C în plante și animale în momentul în care mor corespunde aproximativ cu nivelul de C din atmosfera acelui timp. Totuși, descrește după aceea prin descompunerea radioactivă, permițând doar o estimare a datei morții sau fixării. Nivelul
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
marine acid air” (acid clorhidric anhidru, HCl); „alkaline air” (amoniac, NH); „diminished” sau „dephlogisticated nitrous air” (Protoxid de azot, NO); și, cel mai faimos, „dephlogisticated air” (oxigen, O) precum și rezultatele experimentale care au dus, în cele din urmă, la descoperirea fotosintezei. De asemenea, Priestley a dezvoltat un „nitrous air test” pentru a determina „goodness of air”. Folosind o pompă de aer, el va mixa „nitrous air” cu un eșantion de test, pe un substrat de apă sau a mercur și va
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
chimia fizică, diferitelor efecte biochimice și biofizice în medicină și fiziologie. Domeniul de aplicații științifice, medicale, tehnice și industriale a spectroscopiei RES este extrem de larg, de la biofizică la geofizică, medicină, farmacologie, antropologie, paleontologie, catalizatori chimici, sinetze chimice cu radicali liberi, fotosinteză naturală sau artificială, purificarea apei, inginerie nucleară, toxicologie, șamd. Recent se dezvoltă și aplicații de imagini obținute prin RES (RESI), cu metode de transformate Fourier bidimensionale (2D-FT), oarecum analog cu 2D-FT NMRI/MRI atît pentru cercetări fundamentale cît și pentru
Rezonanță electronică de spin () [Corola-website/Science/315189_a_316518]
-
algelor în natură este enormă . Algele sintetizează substanțe organice . Unii cercetători susțin că unele diatomee sintetiza 50 % din materie organică produsă în lume. Algele sunt consumate de animale acvatice mici, pești și animale marine mari, până la balenă. În procesul de fotosinteză algele,eliberează oxigen, dizolvat în apă , fiind necesar pentru respirația peștilor și a altelor animale acvatice . Folosirea practică a algelor roșii e foarte variată. O specie care trăiește în Marea Nordului - hondrus - este folosit ca un remediu pentru boli ale tractului
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
și 300 µm. Când se hrănește prin heterotrofie, "Euglena" înconjoară o particulă de hrană și o consumă prin fagocitoză. Atunci când există suficientă lumină solară, "Euglena" își folosește cloroplastele care conțin clorofilă a și clorofilă b în producerea de zaharuri prin fotosinteză. Cloroplastele euglenelor sunt înconjurate de trei membrane, în timp ce cloroplastele plantelor și a algelor verzi (în care "Euglena" a fost plasată de taxonomiștii timpurii) au doar două. Acest lucru a fost luat ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
vitamina D și D este vizibilă în structura moleculară și anume în lanțul lateral de molecule. Lanțul lateral al vitaminei D conține o legătură dublă între atomii de carbon 22 și 23 și un grup de metil lângă atomul 24. Fotosinteza vitaminei D a evoluat cu aproximativ 750 milioane de ani în urmă. Fitoplanctonul cocliofor Emeliani huxlei este un exemplu. Vitamina D a a jucat un rol esențial în menținerea unui schelet calcificat la vertebrate. Deoarece vitamina D poate fi sintetizată
Vitamina D () [Corola-website/Science/320872_a_322201]
-
în 1941. Împreună cu colegul său, Martin Kamen, doctor de la Universitatea Chicago și cercetător în chimie și fizică nucleară și lucrând sub supravegherea lui Ernest O. Lawrence de la Laboratorul de Radiații Berkeley, a încercat să elucideze calea urmată de carbon în fotosinteză încorporând izotopul radioactiv de durată scurtă Carbon-11 (11CO2) în numeroase experiențe efectuate între 1938 și 1942. Ajutat și de ideile și colaborarea lui C. B. van Niel, de la Stația Marină Hopkins de la Universitatea Stanford, a înțeles că reducerea dioxidului de
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
alți colaboratori din domeniile botanică, microbiologie, fiziologie și chimie organică, au căutat calea dioxidului de carbon în plante, alge și bacterii. La început, rezultatele obținute, perturbate de absorbția produselor de reacție pe reziduuri proteice, nu au relevat calea carbonului în fotosinteză, dar au reușit să trezească interesul oamenilor de știință din toată lumea aflați în căutarea unor răspunsuri la întrebări despre procese metabolice, declanșând o revoluție în biochimie și medicină. Experimentele efectuate de Ruben cu apa grea, HO, pentru a obține gaz
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
știință din toată lumea aflați în căutarea unor răspunsuri la întrebări despre procese metabolice, declanșând o revoluție în biochimie și medicină. Experimentele efectuate de Ruben cu apa grea, HO, pentru a obține gaz O au arătat că oxigenul gazos produs în fotosinteză provine din apă. Împreună cu predicția fizicii nucleare privind un „izotop radioactiv de carbon cu viață lungă”, Ruben și Kamen au urmat mai multe piste care puteau duce la identificarea izotopului Carbon-14. După mai multe tentative eșuate, Martin Kamen a colectat
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
decât în 1942 când Sam Ruben i-a dat tot carbonatul de bariu cu C-14 tânărului profesor de chimie Andrew Benson care și-a început lunga serie de experimente de fixare a CO pentru a determina calea carbonului în fotosinteză. Abia în 1949, chimistul Willard Libby a folosit-o pentru a inventa datarea cu carbon radioactiv. Ruben a fost recrutat pentru a face cercetări în scopul susținerii efortului de război în timpul celui de al Doilea Război Mondial, și a devenit
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
teoretică, absolvent al Facultății de Fizică din București în 1969. George Emil Palade (d.2008) Prof. Univ. Dr. la Univ. California în SUA, Laureat al Premiului Nobel în fiziologie și medicină în 1974; contribuții seminale în biofizica celulară și mecanismele fotosintezei, microscopie electronică a celulei vii, complexe intracelulare cu semnificație fiziologica. Dr. George E. Palade a fost deasemenea premiat în 1986, în Statele Unite, cu Medalia Națională pentru Știința -- în biologie (Național Medal of Science) pentru: "descoperiri fundamentale ('pioneering') a unei serii
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
esențiale de structuri supercomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii", (inclusiv cele umane). Popescu Aurel, Prof. Univ. Dr, Șef al Catedrei de Biofizica din Măgurele, specializat și în aplicații fizice în biofizica, biologie teoretică și pigmenți/spectrofotometrie în fotosinteză. Rusu Valeriu, prof. univ. dr., Decan al Facultății de Medicină Generală, Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigorie Ț. Popa" din Iași, Spitalul Universitar "Sf. Spiridon" din Iași, specializat în biofizica și medicină nucleară. Prof. Irina Russu, Wesleyan University, UȘA Mircea
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
Science Fiction". Povestirea a apărut în numărul din vara anului 1977 al revistei "Isaac Asimov's Science Fiction Magazine". Jim Postul pariază că roka sa care se hrănește cu zahăr pudră poate învinge într-un concurs un elivierme care folosește fotosinteza. Pariul pus de el îi aduce o grămadă de bani, confirmând dictonul "Prost să fii, noroc să ai". În februarie 1976, revista "Seventeen" i-a solicitat lui Asimov să scrie o povestire science fiction polițistă pe tema bicentenarului Statelor Unite. Textul
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
cu timpul s-au adaptat (speciat). Lanțul trofic poate fi susținut din afară, spre exemplu prin guano via lilieci, sau poate fi complet autonom pornind de la chemobacterii. Aceste bacterii suscită un interes deosebit deoarece nu î-și capătă energia prin fotosinteză ci prin descompunerea rocilor sau din elemente precum sulful. Condițiile mediului subteran, întuneric, umezeală mare, temperatură aproape constantă, hrană puțină, au determinat unele caracteristici ce se întîlnesc la aproape toate speciile troglobionte. Metabolism și consum de oxigen scăzut, depigmentarea pielii
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
erei și încă patru în timpul Neoproterozoicului, atingând punctul culminant în timpul glaciațiunii numite "Pământul de Zăpadă" ("Snowball Earth"). Unul din cele mai importante evenimente din timpul Proterozoicului a fost acumulare de oxigen în atmosfera Pământului. Deși oxigenul a fost eliberat de fotosintezele din era precedentă, nu a putut construi nimic semnificativ până când chimicale precum sulful și fierul neoxidat eu fost eliberate; acum aproximativ 2,3 miliarde de ani în urmă, oxigenul era probabil doar 1% sau 2% din cantitatea lui actuală. Straturile
Proterozoic () [Corola-website/Science/322027_a_323356]
-
de evaporare. Apa se evaporă în timpul sezonului uscat iar nivelul de salinitate crește până la punctul în care microorganismele iubitoare de sare încep să prospere. Astfel de organisme halofile includ unele cianobacterii (alge albastre-verzi), care își procură propria lor hrană prin fotosinteză precum plantele. Culoarea roșiatică a lacului este rezultatul fotosintezei, cianobacteriile producând un pigment roșu. Crusta de sare alcalină de pe suprafața lacului este, de asemenea, de multe ori de culoare roșie sau roz, produsă de microorganismele care trăiesc acolo. Temperatura ridicată
Lacul Natron () [Corola-website/Science/331137_a_332466]
-
nivelul de salinitate crește până la punctul în care microorganismele iubitoare de sare încep să prospere. Astfel de organisme halofile includ unele cianobacterii (alge albastre-verzi), care își procură propria lor hrană prin fotosinteză precum plantele. Culoarea roșiatică a lacului este rezultatul fotosintezei, cianobacteriile producând un pigment roșu. Crusta de sare alcalină de pe suprafața lacului este, de asemenea, de multe ori de culoare roșie sau roz, produsă de microorganismele care trăiesc acolo. Temperatura ridicată (până la 60° C) și conținutul ridicat și foarte variabil
Lacul Natron () [Corola-website/Science/331137_a_332466]
-
noiembrie. "Cantharellus" este un simbiont mykorrhiza (Limba greacă veche "mýkēs" ‚ciuperca‘ și "rhiza" ‚rădăcina‘;, ce înseamnă, că sporele buretelui se leagă cu rădăcinile fine ale unui copac, dându-i apă și minerale, căpătând hrană în formă de asimilate, produse la fotosinteză cu ajutorul de bacterii. De aceea acest tip de ciuperci nu poate fi cultivat până astăzi. Genul "Cantharellus" este mare și are o istorie taxonomică complexă. "Index Fungorum" enumeră peste 500 de denumiri științifice, care au fost aplicate acestui gen, deși
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
se referă la conversia corbonului inorganic (CO) în compuși organici de către organismele vii. Cel mai simplu exemplu este fotosinteza, deși chemosinteza este un alt proces prin care se fixează carbonul, dar în absența energiei solare. Organismele care cresc fixând carbon se numesc autotrofe. Autotrofele includ organismele fotoautotrofe, care sintetizează compuși organici folosind energia soarelui, și organismele litoautotrofe, care sintetizează
Fixarea carbonului () [Corola-website/Science/334369_a_335698]
-
care cresc folosind carbon fixat de organismele autotrofe. Compușii organici sunt folosiți de organismele heterotrofe pentru producerea de energie și pentru contrucția componentelor celulare. Aproximativ 258 de miliarde de tone de dioxid de carbon sunt convertite anual prin procesul de fotosinteză. Majoritatea carbonului este fixat în mediile marine, în special în mediile bogate în nutrienți. Cantitatea brută de carbon fixată este mult mai mare, deoarece aproximativ 40% din carbonul fixat este consumat prin respirație, proces care are loc după fotosinteză. Luând
Fixarea carbonului () [Corola-website/Science/334369_a_335698]