4,121 matches
-
nu reușeam s-o găsesc. Se întâmpla ceva de necuprins. Ceva atât, atât de important... O trâmbă de bule erupse la câțiva pași de bucata mea din Orpheus și am încercat să mă ridic cu totul din apă pe peretele frânt de carenă. Scout, cu masca de scafandru pe față, ieși la suprafața apei și făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei, făcu ea, rânjind. — Iisuse. Am îndesat imaginea în buzunarul de la spate, râzând și lăsându-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ioana Androne, clasa a VII-a Liceul Tehnologic Nr.1 Mărăcineni județul Argeș profesor coordonator Androne Cristina Mamă, te rog, nu plânge, Când visul tău se frânge! Adună iar putere Să treci peste durere! Obrazul tău brăzdat, De lacrimi înecat, Tot tânăr mie-mi pare. Tristețea ta mă doare! Aș vrea s-aduc lumină Pe fața ta, senină, Să te văd fericită, Măicuța mea iubită!
Nu plânge. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana Androne () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_655]
-
moarte, în zarcă, la Aiud. Atunci, condamnă-l și pe Titel Petrescu. A cedat. După ani și ani de temniță, a formulat o scrisoare de adeziune pentru regim. Era înfometat. Era șantajat. Psihicul i s-a șubrezit și s-a frînt. Dar Pandrea? Petre Pandrea chiar crezuse în alternativa proletară. A pledat gratis pentru eliberarea a o mie de comuniști. Cu toate astea, a intrat la Ocnele Mari în '48 și n-a ieșit pînă-n '53. "Cine gură mare are/ Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
săgeți către privirile observatorilor. De altfel, tot trupul ei era o zvâcnire, o luptă, chiar și în cele mai statuare momente de care era capabilă. Fragilitatea ei de Barbie mă contraria, ți-era frică s-o atingi să nu se frângă. În ciuda vârstei, mușchii alergau elastici și fermi peste privirile atente ale admiratorilor, doar pielea și-a pierdut ușor din lucire și textură. Altfel, figura ei nu era prea reușită, cea mai drăguță dintre ele nu era nici "tata", nici Barbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu morți și resturi din porții de la masa de prânz, de la masa de seară, cu grijă păstrate pentru schimbul de tură, ciozvârte din buturi de porc, tone de ceai rămase de la băloșii bolnavi, sute și sute de pâini mușcate puțin, frânte de mâini tremurânde, pătate cu sos, cu sânge sau muci, păstrate atent în beznă și frig, pe trupuri umane frumos înghețate, bucate gustoase mirosind a formol, mustind din belșug de viață și moarte. Lentoarea mișcărilor voastre cu ochi înecați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
băteau tot timpul, pentru că existam. Așa eram noi și nu puteam fi altfel în lumea care se întindea până la gardul din sârmă ghimpată și de la școală până la foișorul din nord, cu santinela fioroasă sau până la păduricea de salcâmi cu coroanele frânte de Globul lunar. Și, cum vă spuneam, continua Satelitu, ar încăpea vreo două veșnicii și ceva cât ne-am suportat suferința, de parcă am fi avut mai multe vieți și morți deodată. Și noi trebuia să îi respectăm amintirea duhnind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ploua cu oameni goi, bușiți de destin pe străzile Brăilei. Dispăreau în canalizări, în subsoluri sau în apele Dunării. Dar plouă, plouă, continuu. Un bătrân gol a fost îngropat în pământ până la ochelari, o adolescentă la vârsta iubirilor sinucigașe a frânt în cădere coroana unui castan, o fetiță blondă, un bebeluș cu suzetă au căzut îmbrățișați lângă pantograful tramvaiului de seară și au dispărut la curbă odată cu el. De minutarul ceasului de la Primărie atârna o fată cu sâni enormi, dispărând, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lucrurilor și mă sfătuia și cum să sorb din supă. O carne nevăzută cu creier, cu slăbiciuni și gânduri neclare ca și mine. Mi s-a dat, știu, dar de ce? Domnul nu este acasă ca să-mi spună. E pe undeva frânt de oboseala dăruirii. Tu unde te duci? La locul meu! spuse fantoma și dispăru. M2. Adâncime 166 cm, fragmente de calotă și membrele superioare, tibia și peroneul în profil estic. După ce stropi cu apă de Dunăre, se întrupă o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț și cădea fulgerător. Cu lăbuțele în sus, nedumerirea imprimată pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense, toate din marmură cu statui de aur, șobolancele îmbrăcate în haine de purpură, cu ochi de smarald și gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că se va întîmpla, continuă domnul Președinte, oamenii ăștia după ce au fost guvernați atîția ani de o mînă de fier, odată lăsați liberi nu vor mai putea fi ținuți în frîu, solidaritatea e un cuvînt mare, o noțiune care a frînt multe aripi și a stors multe minți fără însă a putea fi definită rezonabil, spune nostalgic. — Poate aveți dreptate, zice Sena, m-am ars și eu de mai multe ori cu asta, nu mai poți avea încredere în nimeni, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de o pompă de benzină. — Apropo, zice Petrică avînd o presimțire tulburătoare, sper că ați alimentat înainte să pornim la drum. — Bagă bine la cap, că o să faci istorie, zice domnul Președinte măsurînd talia lui Petrică. Cu puloverul ăsta o să frîngi multe inimi, ai văzut că deși a stat atîta amar de vreme în dulap, pînă la urmă i-a sosit și lui vremea? Nici să nu te gîndești să-ți iei ceva pe deasupra, de figuri pestrițe nu ducem lipsă. Te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu-l mai ascultă. — Lumea asta nu-i altceva decît un Infern, o oală sub presiune care stă să dea în clocot, se gîndește Gulie, un divertisment continuu, pe care nu vrei să-l ratezi. Asta înseamnă că ori ești frînt de oboseală, ori începi să îmbătrînești, zice Dendé, altfel n-ai începe să filozofezi. — Dante a fost primul care și-a dat seama că Iadul e pe pămînt, e de acord Roja, lăsați-l să continue chiar dacă nu prea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ținută, nu se poate abține Părințelul să constate. — Vă cred și eu, zice Roja, și-au cusut fiecare niște țoale cum n-a văzut Parisul, să nu-mi mai vorbiți de azi înainte dacă în noaptea asta n-o să se frîngă inimi, dacă n o să fie ele vedetele spectacolului de dans. — Ar trebui să mergem la ele, zice Curistul, e limpede că nu ne-au observat, deja s-a aglomerat destul de tare. — Ai dreptate, spune Părințelul, simțind niște furnicături în piept
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție de drepți, cu receptorul telefonului la ureche, și firul răsucit atîrnînd în aer. Gulie și Tîrnăcop se trîntesc de-o parte și de alta a mesei de bucătărie pe două taburete șubrede, frînți de oboseală. — Tot nu vrei să te lași păgubaș, se aude vocea Bătrînului răzbătînd prin peretele sufrageriei. — Cum de nu v-ați culcat pînă acum? spune Gulie, privind la pachețelul de ceai verde Terapia, pe care Dendé se pregătește să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
transmite bucuria sa și copilului său, Victor Îi arătă cele câteva căpșunele mici și sălbatece, parfumate și dulci. Se aplecă și le rupse cu delicatețe, cu tot cu tulpinițele lor atât de subțiri de te mirai cum pot susține fără a se frânge povară lor dulce. Va a fost invitat să le miroase Întâi și apoi să mănânce una câte una bunătatea de căpșunele cu care, sorbindu-l din ochi, Îl „alimenta” Victor. Au intrat prin Poiana-rusului, pe sub poala pădurii care primindu-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chicoti), nimeni nu are ce să zică! Ochenoaia avea gust estetic apreciat de toată lumea, știa să se Îmbrace frumos și să Îmbrace și fetele, iar pe Zânița o răsfăța cu haine ce aveau croieli moderne și pieptănături Îndrăznețe, cu care frângea inimile multor tineri și bărbați căsătoriți. Îmbrăcat cu cămășuță cu mânecă scurtă, de culoare roșie, cu buzunarul și reverele albe, pantaloni scurți cu bretele, de culoare albă, cu vipușca și tivul de jos roșii, săndăluțe albe din piele și cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
80. Reține, 4000/600/80. Vine Manolo cu tirul să-i ridice, hai scoate-ți putorile la treabă! Mama lor de onaniști! Noaptea, livada mânăstirii grădina Ghetsimani, cine pe cine sărută? Trapeza amintea despre o mirungere austeră, despre o pâine frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petre, gândești ca la 18 ani, ai rămas copil? Copiii sunt plăcuți lui Dumnezeu, pentru că sunt curați la inimă, plăcut vei fi și aici până la urmă, te asemeni cu arhimandritul, ai sufletul lui curat, ștergar alb, peste care Domnul va frânge pâinea, multe pâini se vor coace în sufletul tău. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o, crede-mă că n-aș fi făcut atâta vâlvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
legătura. Mai căpătă un plic după aprinderea războiului. Pomean se arăta tare necăjit, temător de viitor și cu Încrederea În soartă mult slă bită. Nu-și dădea seama Încotro Îl va mîna focul. Nădăjduia, ca toți ceilalți, că-i vor frînge iute pe sîrbi și pe muscali și că nenorocirea nu va ține mult. În Încheierea fiecărei scrisori, pînă și-n cea de război, spunea că are să vină și el din nou la America. La două-trei luni de la primele bubuituri de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i scrie Floarei folosindu-se de numele domnului O’Leary, dar nici dinspre partea asta nu căpătase vreun semn. Lucra Împreună cu bărbații locului atunci cînd se putea, fiindcă, iarna, dacă lovind o rangă de o piatră vedeai că fierul se frînge Însemna că e atît de frig, Încît nu se poate face nimic. Dormea toată fami lia siberianului Împreună cu slugile și cu prizonierii, Îngră mădită pe un cuptor lung. Se Înțelegeau bine pentru că nu puteau viețui unii fără ceilalți. Ba le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tocmai de mine și m-a ținut o clipă Între gene. Fiica ei, mama Maria, a plecat cu gîndul tot la mine. Asemenea maică-sii, bărbat de la care să-și ia rămas-bun nu mai avea demult. Moșu’ Ioan Costin se frînsese dintr odată, cu douăzeci și cinci de ani Înaintea ei. Am apucat să-l mai Întîlnesc atunci, În vara lui ’73. Părea teafăr și netemător ca Întotdeauna. Îl sîcÎia doar o curvă de tensiune cam ridicată, iar pentru a se căuta și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tertipurile lor. După cum vedem, structura temporală e cât se poate de arbitrară. Enoh a trăit înaintea lui Noe, dar autorul nostru scrie din perspectiva unui Enoh postdiluvian. Nimic mai firesc pentru un asemenea gen literar. Granițele temporale și spațiale se frâng, iar noi am dovedi o mare naivitate căutând o coerență logic-argumentativă într-un „discurs” de tip metonimic și paratactit. Apocalipsele nu sunt altceva decât poeme, am zice astăzi, „științifico-fantastice” cu încărcătură psihic-teologică profundă. În viziunea lui Enoh este intercalată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spre a fi curățită de praful și păcatele lumii. Pentru că în timpul cursei cerești razele care au atins pământul și oamenii s-au întinat. De aceea coroana trebuie spălată de către îngeri în fiecare noapte. Lângă cvadrigă, pasărea Phoenix își strânge aripile, frântă de oboseală. Dacă n-ar fi ea, lumea ar arde într-un ceas. Ecran gigantic între soare și pământ, aripile păsării protejează vietățile și oamenii de arșița cotropitoare. Sacrificiul ei zilnic menține viața pe pământ. Viziunea din al treilea cer
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Seppuku 6. Trebuia să îndurăm. Așa ca fiul nostru. Să îndurăm și să ne rugăm. Acolo, la Nishizaka, țintuit de cruce, îl lăsasem pe Louis. Fiul nostru. Fiul cel mic. După ce l-au străpuns cu lăncile, trupul I s-a frânt de la mijloc. Cu ultimul suspin, a rostit : "Iisus... Maria". Ceilalți muriseră deja. Îl lăsaseră la urmă... cine știe de ce. Erau acolo, erau toți acolo. Cei douăzeci și șase. Douăzeci și șase de cruci într-un lan de grâu. Ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]