680 matches
-
din New York, dar mă așteptasem să arate ca În Dallas; În loc de asta, arătau ca Într‑o varianta ceva mai acătării a protagoniștilor din Deliverance. Fratele domnului Tomlinson, foarte distins, cu părul lui grizonat, făcuse greșeala oribilă de a purta un frac alb - și asta În luna mai - cu o batistă În buzunarul de la piept și baston. Logodnica lui purta un coșmar din tafta, verde smarald. Rochia se strângea și se aduna și se Învârtejea Împrejurul corpului ei, Împingându‑i bustul enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aia amărâtă de oameni s‑a Îndreptat spre atrium, cu Miranda În frunte. Tot restul serii s‑a desfășurat cam cum a Început. Am recunoscut numele tuturor oaspeților și am reușit să nu scap nimic prea penibil pe gură. Parada fracurilor albe, a rochiilor de șifon, a coafurilor uriașe, a bijuteriilor și mai mari și a femeilor abia trecute de adolescență a Încetat să mă amuze pe măsură ce treceau orele, dar nu mă săturam tot privind‑o pe Miranda. Ea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lumânări, de nu vedeai la doi pași. (Apropo de flori, în ciuda dificultăților inerente ale traficului maritim, Liliacul Tropical e foarte la modă acum în Manhattan.) Trebuie să fi fost vreo 250 de invitați și aproape tot atâția chelneri, îmbrăcați în fracuri albe, cu mănuși. Mulțimea era impresionantă: Muffy atrăgea întotdeauna crema Manhattan-ului la seratele ei. În ceea ce privește toaletele doamnelor, tema florală era în top, absolut normal pentru o petrecere dată în folosul grădinilor. Multe dintre doamne purtau rochii Emanuel Ungaro, pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu se sinucidea în baie, s-a întâmplat ceva uimitor. Am reperat un PS. La o masă din colțul îndepărtat am pus ochii pe un potențial bărbat perfect: înăltuț, zveltuț, brunet, cu ochi negri, îmbrăcat la costum, dar nu la frac. (Ador bărbații care dau naibii formalitățile și nu poartă cravată când ar trebui.) Serios, era până peste poate de atrăgător, leit Jude Law. Mi-am pierdut pe loc pofta de mâncare, exact cum mi se întâmplă când ascult faimosul pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
neplăcută dintre Julie și Charlie - în care nu aveam nici o vină - și luam micul dejun în pat, într-un loc care făcea Ritz-ul să arate ca Marriott Marquis. Oriunde te uitai în palat, dădeai cu ochii de un majordom cu frac și mănuși albe, care îți aducea o prăjitură cu migdale încă aburindă sau ceva la fel de delicios. Nici nu-mi venea să cred cât de bine mă simțeam deja. Cine ar fi ghicit că te poți reface complet după doar treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu observasem că scaunul din dreapta era gol până n-am auzit o voce spunând: — Mă scuzați că am întârziat. Ce nepoliticos din partea mea. Nici o problemă, am răspuns întorcând capul. M-am trezit față în față cu un bărbat într-un frac imaculat, cu o batistă impecabilă în buzunarul din față. Avea părul blond pieptănat spre spate și zâmbea. Omul ăsta era 100% demn de Școala Bunelor Maniere. Am discutat cu sponsorii noștri și ne-am lăsat duși de val. Dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Presimt că va fi o noapte lun gă pentru toată lumea! în acel moment, Anda traversă camera cu statura ei impună toare și opri casetofonul, întrerupând vocea lui Bob Dylan și luându-l de braț pe studentul la Regie, îmbrăcat în frac și cu joben pe cap. Hei, everybody! răsună glasul ei peste rumoarea din cameră. Probabil vă roade curiozitatea să aflați ce sărbătoresc eu azi! Ei bine, v-am chemat să vă anunț că am acceptat cererea în căsătorie a lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nebunie... Câte pregătiri și discuții... Al naibii trecut! Tăcură amândouă, trăgând îngândurate din țigări. Iar trecu tul, invocat de Clara și afurisit de Georgiana, se instală și el la masă alături de ele, ca un individ misterios și grav, îmbrăcat în frac și cu chipul ascuns de fumul cețos de țigară. Un individ mut pe care îl contemplau amândouă prin fum, cuprinse de aceeași stare neașteptată de nostalgie. — A fost o perioadă mai tulbure, deh, ca în adolescență! reluă Georgiana, cu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
terminarea programului) fu informat printre primii că va face parte din delegația oficială. Declară năbădăios și în gura mare, adică nu numai, pardon de expresie cultă, în cadrul cercului de prieteni verificați: Eu nici nu o să mă obosesc să-mi perii fracul de ceremonii. Asta fiindcă n-am să am timp pentru dificila operațiune de periere! Impunătoare, delegația trimisă de greieri sosi în teritoriul furnicilor, călătorind în rădvane trase de cosași verzi ce fuseseră tocmiți cu ziua, care, prinzându-i pe verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de primăvară. Impresia acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare, chiar dacă se știa că totul nu e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold. Stofa întinsă a fracurilor negre se înfioră de crețuri fine, care se scurgeau spre poale. Delegații și-ar fi păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să se răsucească pentru a rupe rândurile de privitori din spate. Ighemoniconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe lîngă ele ușor indiferentă, era una din posibilitățile de nesluțire, de a-ți menține identitatea. Frunzărea revistele pentru așezarea unui melancolic echilibru; erau acolo fotografii Înfățișînd obiceiurile unei lumi uitate, parcă nu existase, moda unei vremi revolute, domni În fracuri, doamne În strălucitoare rochii de bal: lumea aceea se pierduse. Ana cea mică - fiica Anei - acum În vîrstă de 17 ani, le răsfoia În vacanțe, cu lacomă curiozitate, Îi rămăsese ochii pe o rochie de lamé - un verde deschis - purtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu-ncetul, și unde franțuzul e cu dare de mână noi trebuie sa legăm paraua cu trei noduri, pentru că ceea ce un popor agricol nu are niciodată sunt banii. Căci ce se-ntîmplă într-adevăr? Ai vândut ocaua de lână cu un frac, pe care-l ai în mână și-l poți da iar, dar ea, când ți-a venit înapoi, te ține nu unul, ci 20 de franci. Cu ce-mplinești cusurul de la unul până la 20, de unde mai iai încă 19? Neapărat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îi va fi găsit episcopul Albrecht la a[nul] 1200. Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple. Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în străinătate când o așchie de cunoștință, când alta, s-au întors cu surcelele în poală să dea foc țării și nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții bonjuriști erau chiar fiii giubeliilor, cari, mai murind, după vremuri, mai dîndu-se în lături de bunăvoie, era libertăților și pospăielii importate a-nceput la largul ei. Și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
experimente pe oamenii dintr-un oraș, scoțându-le memoria din creier și injectându-le alte isprăvi în loc, luate de la vecini. Seara erai un sărăntoc, cu nevastă-ta înjurând în bucătăria soioasă a garsonierei, iar a doua zi te trezeai în frac, la o masă cu lumănări și veselă de-argint, în ditamai conacul. Bineînțeles că nevasta îți vorbea frumos, numai unt și miere. Habar n-aveai că ți se umblase la bibilică; îți vedeai liniștit de viață, cu-aceeași poftă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1929 Istoriile cu bunici par uscate și monotone, ca viața lor. Asta pentru că fie bunicii n-au existat, fie noi eram prea mici ca să ne-aducem aminte de ei, fie niște binevoitori le-au inventat povestea, presărând-o cu binecunoscutele fracuri, jobene și patefoane. Așa ceva vezi doar în filme, și te plictisești repede. Bunicu’ Vitalian a existat cu-adevărat, îl știe un sat întreg, la poalele Leaotei. Satul se cheamă Moroieni, m-ar bucura să-l introduc și să-l scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe. O să te descalț de ghetrele astea, o să te-mbrac cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce zici: vii sau nu? Ascultați-l, prințe Lev Nicolaevici! se băgă în discuție, sfătos și solemn, Lebedev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o chestiune importantă, servitorul, derutat, îl introduse alături, într-o încăpere mică de lângă anticamera cabinetului și-l predă unui alt om, care făcea dimineața aici de serviciu și-i anunța generalului pe musafiri. Acest al doilea lacheu era îmbrăcat în frac, avea mai mult de patruzeci de ani, o fizionomie preocupată și, fiind ușierul special al cabinetului, cel care-l anunța pe Excelența Sa când venea cineva în audiență, își cunoștea foarte bine valoarea. — Așteptați puțin în anticameră, iar legăturica lăsați-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o voce sonoră, care răsuna dindărătul celor care-i înconjuraseră pe prinț și pe Nastasia Filippovna, deplasă, ca să zicem așa, mulțimea și o despică în două. În fața Nastasiei Filippovna își făcu apariția capul familiei, generalul Ivolghin în persoană. Era în frac, cu un plastron curat; mustățile îi erau proaspăt cănite... Ganea n-o mai putea suporta și pe asta. Cu o vanitate și un amor propriu împinse până la exacerbare, până la ipohondrie, căutând în decursul acestor două luni măcar un punct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de uimit, atât de stupefiat, încât uitase cu desăvârșire de posibilitatea intrării lui Ardalion Alexandrovici în scenă și nu luase nici un fel de măsuri. Și iată-l pe general aici, de față cu toată lumea, ba încă ferchezuit solemn și în frac, iar toate astea se întâmplă tocmai în momentul când Nastasia Filippovna „nu caută decât prilejul de a-l împroșca pe el și pe ai lui cu batjocuri“. (De asta era convins.) Însă, la drept vorbind, ce altă semnificație poate avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asemenea ultimă încercare neașteptată. Spectatorii se împărțiseră în două grupuri și el rămăsese față în față cu Nastasia Filippovna, la trei pași de ea. Femeia stătea chiar lângă șemineu și aștepta, țintuindu-l cu privirea ei arzătoare, sfredelitoare. Ganea, în frac, cu pălăria și mănușile în mâini, stătea în fața ei tăcut, fără să-i răspundă, privind flăcările cu brațele încrucișate. Un zâmbet smintit rătăcea pe fața lui albă ca varul. Ce-i drept, nu-și putea lua ochii de la pachetul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să înceapă. Îndată, îndată, îndată... ca viforul! Și Lebedev dispăru iute din cameră. Uluit, prințul se uită la fată, la băiat și la cel întins pe canapea; toți râdeau. Izbucni în râs și prințul. — S-a dus să-și îmbrace fracul, zise băiatul. — Ce rău îmi pare, dădu iarăși prințul să înceapă. Și eu care era cât pe ce să cred... spuneți-mi, nu cumva... Credeți că-i beat? strigă vocea de pe canapea. E treaz de-a binelea! Să tot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuse și izbucni în râs tânărul de pe canapea. Pariez că s-a și gândit să vă tragă pe sfoară și acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai văzut-o? — Taci, libelulă! Ți-arăt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destul de transparent; femeia, poate, de-abia începuse să se ridice din pat după naștere; dar copilul nu se potolea și țipa în așteptarea sânului slăbănog. Pe canapea dormea alt copil, o fetiță de trei ani, învelită, se pare, cu un frac. Lângă masă, stătea în picioare un domn cu redingota foarte ponosită (se dezbrăcase deja de palton și îl aruncase pe pat) și desfăcea hârtia albastră, în care erau împachetate doi funți de pâine de grâu și două batoane mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alarma cum s-ar părea că s-ar fi cuvenit; mi se pare că mă gândeam la altceva. De pildă, eram mai interesat de întrebarea de ce Rogojin, care dimineață era în halat de casă și papuci, se îmbrăcase acum în frac, vestă albă și-și pusese cravată albă la gât? Mi-a licărit și gândul: dacă e o vedenie și nu mi-e frică, de ce nu m-aș ridica acum să mă apropii și să mă conving de asta? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]