2,214 matches
-
cât de descurajatoare sunt toate astea! Nici vorbă! Mai întâi pentru că nu luciditatea, ci lașitatea este cea care descurajează. Iar mai apoi, fiindcă toate acestea sunt pronunțate în numele unei umanități flagrante, emoționante, în numele acestei fragilități care este binele nostru comun, fragilitate ce rămâne rațiunea și dovada ireductibilei noastre fraternități. Nu există numai disperare, fiindcă mai presus de toate există această esențială fraternitate a oamenilor care se înfățișează goi în fața timpului, printre unduirile ierbii, pe pământul concret și printre arbori, iar această
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
Comisie specială să își înceapă activitatea. Sunt trei motive majore de respingere: scindare fără precedent a societății și nu contează care este preponderentă, există suspiciuni, care au crescut, ale mele cel puțin de când au început discuțiile. În al treilea rând, fragilitățile proiectului, care continuă să existe. Cei din stradă poate că nici nu vor veni la vot. Există anumite angajamente și există o anumită sensibilitate față de ceea ce se întâmplă în societate. Eu am spus de ce nu merg la Roșia Montană. Am
Antonescu: Cei din stradă nu vor veni la vot by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35169_a_36494]
-
ar fi mai important de făcut. La capăt: „- Deci, ce am hotărât ? - Păi, am hotărât că nui nimic de hotărât.” Bunăstarea vieții atârnă, la vârsta asta, de un fir. Așa cum mă mir că reușesc copiii să crească mari cu toată fragilitatea care-i expune la felurite accidente, știu că în orice moment pot fi smuls de felurite cauze din confortul mulțumirii de a trăi. T.S Eliot: „Iată-mă, un bătrân într-un anotimp secetos, / O minte amorțită prin locuri bătute
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
Preajma se umple aproape fără voie de contururile carnale și sonore ale oamenilor care-și risipesc viața în conversații și gesturi mărunte. Singurele autentice, de altfel: „Șoaptele ne-au rămas ca-n scoici de mare/ În florile acestea din pahar.” Fragilitatea amintirilor, care nu sunt niciodată mai solide decât instantaneele de viață care le-au creat, transpare prin fragilitatea mediilor pe care se imprimă. O fragilitate proaspătă, aurorală, făcută să mai taie din tonul elegiac și dezimplicat, însă nu mai puțin
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
conversații și gesturi mărunte. Singurele autentice, de altfel: „Șoaptele ne-au rămas ca-n scoici de mare/ În florile acestea din pahar.” Fragilitatea amintirilor, care nu sunt niciodată mai solide decât instantaneele de viață care le-au creat, transpare prin fragilitatea mediilor pe care se imprimă. O fragilitate proaspătă, aurorală, făcută să mai taie din tonul elegiac și dezimplicat, însă nu mai puțin întristătoare, în delicatețea ei care se vestejește imediat. Micile plute, pe care se salvează, pentru scurtă vreme, o
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
altfel: „Șoaptele ne-au rămas ca-n scoici de mare/ În florile acestea din pahar.” Fragilitatea amintirilor, care nu sunt niciodată mai solide decât instantaneele de viață care le-au creat, transpare prin fragilitatea mediilor pe care se imprimă. O fragilitate proaspătă, aurorală, făcută să mai taie din tonul elegiac și dezimplicat, însă nu mai puțin întristătoare, în delicatețea ei care se vestejește imediat. Micile plute, pe care se salvează, pentru scurtă vreme, o viață de artizanat, un decor de-o
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
vreodată strivite de încrîncenarea atingerii ei. Sau a succesului cu orice preț. Și de asta este Purcărete altfel. Chiar dacă știi prea bine textul lui Labiche, regizorul te face, delicat, să pricepi că anumite sensuri se pot citi și altcumva. Că fragilitatea structurii piesei înseamnă fragilitatea multor momente cheie, a poveștilor din viață și a viselor, a omului, a actorului. Uneori, trăim cu iluzia că o situație este aranjată, gîndită pînă în cele mai prețioase detalii și, deodată, totul scapă de sub control
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
atingerii ei. Sau a succesului cu orice preț. Și de asta este Purcărete altfel. Chiar dacă știi prea bine textul lui Labiche, regizorul te face, delicat, să pricepi că anumite sensuri se pot citi și altcumva. Că fragilitatea structurii piesei înseamnă fragilitatea multor momente cheie, a poveștilor din viață și a viselor, a omului, a actorului. Uneori, trăim cu iluzia că o situație este aranjată, gîndită pînă în cele mai prețioase detalii și, deodată, totul scapă de sub control. Și în viață, și
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
lipsă de consistență, care, din dorința de a se modela fiecăruia în parte, poate luneca la contraziceri evidente de atitudini” (227), făcând ca „Voronca din spate să nu mai semene cu cel din față” (228). Mobilitatea psihologică e completată de fragilitate fizică. Voronca e „timid, plăpând, firav, destrămat ca un plop cu frunza-i șoptitoare” (228), Ion Călugăru e un „boț de carne, mic”, o „fărâmă de om” (230), iar tânărul Aurescu - „mic, slab, fin, de un blond diafan” (236). Fizionomic
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
spunea o dată Vladimir Lascăr, invadând-o de bucuria imensă a singurei mângâieri ce i-a adus), fată mică” etc. O notă comună tuturor acestor portrete ale „măruntului”, care trebuie neapărat subliniată: inconsistența trupului femin e tratată în specie infantilă. În fragilitate, Lovinescu nu citește, prin urmare, numai slăbiciune, ci și potențialitate. În corpul de copil al scriitoarei, criticul descifrează formele posibile ale operei, creația ca o latență. De aici, oscilația atât de rapidă a portretisticii feminine între notarea slăbiciunii și a
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
chrétienne, Paris, 1934, p. 348. 5 în starea sufletească 19. Corespondența de consolare a Sfântului Ioan Hrisostom este foarte tipică pentru acest subiect, ceea ce îi relevă valoarea psihologică. Sfântul Ioan este medicul sufletelor, cu un diagnostic precis, foarte înțelegător față de fragilitatea umană, sever însă în corectarea egoismului, a desfrâului, a aroganței și a viciului. În acest sens, patrologul Johannes Quasten spune că sinceritatea infinită de care a dat dovadă pe parcursul vieții impune respect și impresionează chiar și astăzi 20. Ceea ce mai
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
aproape instantaneu, evanescența unor miraje, așa cum se întîmplă într-un text cu ambiții de artă poetică, centrat pe schema dinamică a scufundării.În imaginarul poetei apa constituie prin urmare un analog perfect al memoriei, ale cărei straturi, de o deconcertantă fragilitate, sunt desfoliate cu o migală de herborist, într-o tentativă de exorcizare a timpului, care se transformă, printr-un sortilegiu misterios, în „timp regăsit”. Mioara Cremene se lasă sedusă acum de farmecul vetust al obiectelor vechi, care posedă însă voracitatea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
prag existențial numai prin moarte. O sinucidere ce are, cred, foarte multe în comun cu sfârșitul Virginiei Woolf. Nu insist acum asupra perspectivelor psihanalitice. Spun doar că ele există și împart numeroase ancore traumatizante. De cealaltă parte, Herta, o rece fragilitate, impunătoare social și marșând, indiferent de conjunctură, cu problema conștiinței. În scrisul Aglajei lipsește taman conceptul. Din amintirile Norei Iuga înțelegem că celor două scriitoare de expresie germană nu le-a fost dat să fie prietene. Construite între ziduri paradoxale
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
subterane, care mai de care mai ofertante. Impecabil îi iese lui Ioan T. Morar acțiunea desprinderii de identitatea nocivă și îmbrățișarea copilăriei contrafăcute (livresc). Când e înghițit de Istorie, eroul lui Morar scapă aparent de anatema stendhaliană și trăiește diferit fragilitățile biografice. Nu Napoleon, ci Mareșalul Antonescu orientează (dostoievskian) imaginarul spre un tată freudian ce desăvârșește, în primă fază, o autoritate râvnită. De aceea, el renunță la compasiune - simplă „capcană” existențială, cum spune, și la iubire (episodul Djinga). Cultivă în schimb
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
a fost impresionat de drama zilierilor itineranți, care munceau enorm, pe sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt întrun viitor îndepărtat. Apoi, ca adult, Steinbeck a parcurs, complet, anii depresiunii economice (celebrul „crah” american), simțind fragilitatea socială și economică a unui sistem competitiv (după reguli sălbatice!). Cîteva dintre volumele lui importante sînt redactate în acest interval de prăbușire capitalistă. Ca atare, epicul steinbeckian explorează, neconcesiv, palierele de viețuire a „refuzaților”, a „marginalilor”, a celor care nu
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
fost impresionat de drama zilierilor itineranți, care munceau enorm, pe sume modice de bani, cu speranța (deșartă) că își vor achiziționa pămînt într-un viitor îndepărtat. Apoi, ca adult, Steinbeck a parcurs, complet, anii depresiunii economice (celebrul „crah” american), simțind fragilitatea socială și economică a unui sistem competitiv (după reguli sălbatice!). Cîteva dintre volumele lui importante sînt redactate în acest interval de prăbușire capitalistă. Ca atare, epicul steinbeckian explorează, neconcesiv, palierele de viețuire a „refuzaților”, a „marginalilor”, a celor care nu
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
surse. Aflat în căutarea unui „imuabil tematic“, a cîtorva invariante prezente în imensul corpus poetic ce se întindea pe două milenii și jumătate, Philippide s-a oprit la meditația filozofică, la versurile care încearcă să fixeze poziția omului în univers, fragilitatea lui cumplită, iremediabila lui izolare. Suplimentul acestei obsesii literare europene, din Antichitate și pînă în simbolism, este și el prezent: autoreferenț ialitatea, preocuparea de a descifra sensul ultim al poeziei înseși. Distilînd a șaptea esență din arta precursorilor, Philippide s-
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
gleznele noastre erau ape/ care treceau de mama/ fratele intra în cîrcel/ spune: acolo crește piciorul tatălui nostru” (gîndul mamei trece gîndul tatălui). Legătura cu realul e dată nu atît de trup în întregul său, cît de piele, simbol al fragilității, al precarității biologice. Termenul devine obsedant: „pielea o îmbracă în adierea de ieri/ de alaltăieri”; „pielea se întinde peste vreme”; „pielea e tot pămînt” etc. Ritul de trecere înfățișează un balans doloricgraț ios între clipele de imobilitate și de mișcare
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
cu elita din care făcea parte, pentru care primejdia o constituia intrusul, omul ignorant din mulțime, apt să devină un factor politic demn de luat în seamă și, tocmai de aceea, distructiv! La Franklin se înregistra doar benigna uimire în fața fragilității lucrurilor - istoria depinde de atât de puțin! Optimismul iluminist al omului creator de evenimente e înlocuit, la Adams, cu anxietatea observațiilor: ieftinirea e simptomatică, totul, inclusiv energia, se ieftinește, adică și substanța vieții. Adams deplânge pierderea aristocrației, față de Franklin, care
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
trad. Sigrid Crăsnean) confirmând balansul autoarei finlandeze între lumea proprie și cea estoniană. Aceeași editură a publicat și Piazza Bucarest de Jens Christian Grondhal (tradus din daneză de Carmen Vioreanu), ce dezvăluie fascinația față de România, dramele exilului, riscul libertății și fragilitatea artei. Dar surprizele vin din Norvegia. Întâi un roman scurt cu titlu lung - Cu cât merg mai repede, cu atât sunt mai mică (trad. Ivona Berceanu, Ed. Allfa), relatând o poveste de iubire impregnată de stranietatea atmosferei nordice, a cărei
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
nu doar că nu crapă dracului ăștia, însă se nasc valuri înalte de noi maniaci. Ar trebui dată o lege”. Răspunsurile sunt ca proza lui: îndărătul cinismului declamator, dincolo de eșecul oricărei utopii, în deziluzia generalizată, e loc de o enigmatică fragilitate. Răzvan Petrescu înscenează, în permanență, această realitate, preferând paradoxul ficțiunii, cu suavitățile ei ascunse în ratări strategice, cu magia unui dincolo ce iradiază plăpând agresiunea unei lumi anapoda. Așa se explică și „irizarea de fantastic pentru cititorii prea statici”, altfel
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
și definitive”, evoluează în timp, alcătuind o „structură dinamică”. În privința combinației de „tematologie și minuție structuralistă” - semnalate de același Eugen Negrici - trebuie spus că nu e vorba de o investigație tehnicistă, în care povara terminologiei și a bibliografiei teoretice surpă fragilitatea demersului (cum se întîmplă în cartea mult mai tînărului Ștefan Dărăbuș despre Cezar Petrescu), ci de un volum de critică literară aplicată, cu naturalețe, la specificul textelor și al literaturii în care se integrează. Deși bine scrisă și concepută, prezenta
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Gabriel Liiceanu. 4 Grimoire: alterare a lui grammaire, dar și carte de magie cu formule misterioase, spre/încîntarea lui Mallarmé. 5 A se ignoră calamburul de spornice speculații: Traduttore/traditore. 6 Ars combinatoria dar și vis formativa. 7 Deși simbolizează fragilitatea, s-a dovedit științific tăria de oțel a firului țesut de arahnide. 8 Cf. Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, 1995, vol. 3, literele P-Z. 9 "E destulă metafizica în a nu gîndi la nimic" crede poetul lusitan Alberto
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare a instanței cerești conturează un tablou memorabil. De altfel, nemaiavînd un acces direct, viu la formele complementare cunoașterii științifice - magică, mito-simbolică, mistică -, insul trăitor în al treilea
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
într-un fel, perfecțiunea duplicității noastre pentru a trăi, fie și numai preț de o clipă, perfecțiunea unui gînd sau sentiment neprevăzut... "Tot ce îți spun în legătură cu Atena, mi-a scris ea la un moment dat, cu inefabila senzație a fragilității legăturilor dintre noi, poate să ți se pară o simplă pierdere de vreme în lipsa dovezilor concrete. Dar eu știu! Eu am cunoscut-o pe Atena, tot ce îmi amintesc despre ea poate avea o legătură anume cu scrisorile acelea. Tu
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]