58,766 matches
-
filmelor numită de guvernul de la Vichy. În orice caz, când sosește la București, în iulie 1943, scriitorul diplomat are sentimentul că o prezență franceză mai consistentă este dorită tocmai pentru a o contracara pe cea nemțească, membrii misiunii de la Institutul Francez sunt majoritar pro-gaulliști, iar semnalele din presă (e citat, de pildă, Pamfil Șeicaru) sugerează că, în ciuda alianței româno-germane, simpatiile pentru Franța rămân profunde. Evoluția evenimentelor de pe frontul rusesc, comentată în rapoartele către Laval, sugerează la rândul ei un ciudat amestec
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
perspectiva înfrângerii. Semnificativă e și noua atitudine față de evrei, refuzul regimului român de a colabora cu Germania și Ungaria la "soluția finală" în această chestiune. Numeroase documente scoase la lumină din arhivele Ministerului român al Afacerilor Externe și din fondurile franceze dau o anumită densitate perspectivei asupra momentului istoric dificil trăit de cele două țări, care ajung în final constată cercetătorul - într-o situație oarecum simetrică, Parisul fiind eliberat la 23 august 1944, când regele Mihai anunța întoacerea armelor împotriva Germaniei
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
în genere lucid, din partea guvernului pétainist, al vieții politice de la noi, într-un moment într-adevăr foarte dificil, când autoritățile Franței ocupate nu mai puteau avea un spațiu de manevră prea larg și într-un mediu franco-bucureștean (personalul amabsadei, Institutul Francez etc.) majoritar ostil față de Vichy. "Marginea de manevră a lui Morand este cu atât mai limitată scrie Gavin Bowd cu cât el coexistă cu dificultate cu un personal majoritar anti-Vichy (...). După cum spune el însuși, Morand este așadar un «agent pasiv
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
lor însemnat de adevăr dramatic verificat de istoria ulterioară, pentru o bună parte a continentului nostru. Soarta "personajelor" românești ale acestei cărți Martha Bibescu, Matyla Ghyka și a altora - deposedați de tot cea aveau în țară, închiderea institutelor de învățământ franceze, confiscarea bunurilor familiei Hrisoveloni sunt date urmărite în prelungirea istoriei acestei prezențe a lui Paul Morand în România. Corespondența Doamnei Morand deține aici locul central, pentru a mărturisi deopotrivă despre amărăciunile anilor postbelici și despre o a numită fidelitate față de
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
o anumită destindere. Se adaugă acestor ecouri nota elegiacă a anilor târzii de bătrânețe, dispariția a neumărați prieteni, moartea unei lumi a trecutului. Autorul cărții despre înregistrează și reperele mai însemnate ale vieții acestuia din ultimii ani, intrarea în Academia Franceză în 1968 (după ce fusese respinsă o tentativă din 1958), amintirile răzlețe pătrunse de nostalgie despre România, articolul omagial despre Brâncuși publicat la moartea sculptorului în 1957, altul despre Grigore Gafencu, căruia îi admiră spiritul, reproșându-i însă opoziția față de germani
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Irak. Nuanțele cu pricina ar fi constat în discriminarea dintre pacifiști și comuniști ori între dictatorii de ieri și de azi, de dreapta ori de stînga. Lunga scrisoare a doamnei doctor Ologeanu ne aduce adieri ideologice bine știute: dinspre gauchismul francez dintotdeauna, simpatizant al URSS și antipatizant al SUA. Ce e curios este că intelectualii români care trăiesc o vreme în Franța cad în stîngism și în filosocialism cu o candoare greu de înțeles după experiențele tragice dintr-o Românie comunistă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
și antipatizant al SUA. Ce e curios este că intelectualii români care trăiesc o vreme în Franța cad în stîngism și în filosocialism cu o candoare greu de înțeles după experiențele tragice dintr-o Românie comunistă. Să zicem că intelectualilor francezi le-ar fi trebuit o lecție istorică de acest fel ca să le vină mintea la cap, dar românii, care au primit-o deja, de ce ar mai avea nevoie ca să se înțelepțească? l În revista 22 nr. 688, două interviuri cu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
doilea de epuizare zicea Gilles Jacob, președintele Festivalului). Pialat, regizorul controversatului SOUS LE SOLEIL DE SATAN (produs de Daniel Toscan du Plantier) a cucerit Palme d’Or, în ’87 (ceea ce de atunci nu i s-a mai întîmplat nici unui film francez). Departamentul de istorie al festivalului furnizează imagini de la festivitatea de premiere de atunci, cu Catherine Deneuve înmînîndu-i trofeul lui Pialat, în huiduielile sălii. Dacă voi nu mă iubiți, nici eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
Păstorel a avut rubrici În publicațiile Magazin, Glasul patriei, La Roumanie nouvelle și La Roumanie d'ajourd'hui. Cronicile lui erau atractive, presărate cu poante, descrieri În imagini alese, sclipitoare, scrise În versuri sau În proză, În limbile română sau franceză. Adeseori cronicile sale gastronomice se dovedeau a fi adevărate poeme. Volumul „Gastronomice”, apărut postum În 1973, Începe cu următoarele: Cercu-mă-voi În cronica pe care M-am Învoit s-o scriu săptămânal Pe lângă sfatul profesional Să pun ceva piper și-un
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
Nicolelesco a depășit și așa rarul Fach de soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și mai exclusivă a absolutului în operă. De la baroc la belcanto, de la romantism la verism, de la opera franceză până la opereta vieneză, de la registrul de soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este tangibil în arta Marianei Nicolesco. Porțile măiestriei se deschid larg și oferă unui timbru vocal de o culoare nobil înveșmântată
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
Speram ca postmodernismul să însemne o întoarcere la epic. N-a fost așa, nu-i așa. Este o autoreferențialitate care se complică la infinit. Romanul și-a pierdut din această pricină cititorii. Faptul este evident. Când intri într-o librărie franceză, vezi că ceea ce domină nu este romanul (ca pe vremuri), ci literatura de informație: dicționare, istorii literare, biografii, culegeri de clasici etc. Franța nu mai are, azi, mari prozatori. În general, mitul marelui scriitor a dispărut. Barthes a observat această
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
o citește. Mi s-a întâmplat, cu 15-20 de ani în urmă, o istorie interesantă: pregăteam volumul IV din seria Scriitori români de azi și, vrând să scriu despre un roman al lui Mircea Horia Simionescu, apărut în timpul stagiului meu francez, l-am împrumutat de la Biblioteca Facultății de Filologie. Era vorba, de nu mă înșel, de Biblioteca generală. Când l-am deschis, am constatat că foile nu erau tăiate. Stătuse în biblioteca studenților filologi mai mult de zece ani dar nici unul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Gurian în 1950, la Paris Les Mailles du filet ( tradus de Cornelia Ștefănescu cu titlul Ochiurile rețelei) sînt aproape totdeauna susceptibile de un anume fragmentarism părtinitor, de intenția de a convinge un anumit cititor ( "e conceput anume pentru o revistă franceză în general și pentru Le Figaro în special", scria Virgil Ierunca), iar o lectură cum grano salis e îndeobște cea mai indicată. Pentru că Sorana Gurian nu e Adriana Georgescu, șefa de cabinet a generalului Rădescu, fugărită de miliția populară și
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
Ion Pop. Titlul este acela pe care-l folosim în nota noastră. "Eroul" studiului este un poet român suprarealist mai puțin cunoscut, care a emigrat după al doilea război în Franța, devenind, ca și Voronca sau Tzara, poet de limbă franceză. S-a sinucis, aruncîndu-se în Sena. În România, Gherasim Luca este citat de istoriile literare aproape exclusiv pentru manifestul publicat în colaborare cu D. Trost Dialectica dialecticii din 1945. În același an însă, Luca mai publica și volumul de eseuri
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
Franța, Monica Lovinescu a pus la punct - împreună cu Mihnea Berindei, Dinu Zamfirescu etc. - o strategie în trepte pentru a face să treacă pe post știrile cele mai incomode. Aceasta presupunea într-o primă etapă trimiterea în țară a unor ziariști francezi (Mihnea Berindei se ocupa de instruirea acestora). Pentru a nu deveni suspecți în ochii autorităților ei trebuiau să contacteze pe lîngă scriitorii „buni" (termenul are aici doar conotații morale), Manolescu, Pleșu, Dinescu, Liiceanu și scriitori „răi", colaboraționiști, Adrian Păunescu, Eugen
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
occidentali trebuiau să scoată din țară cît mai multe fotografii, filme, manuscrise ale dizidenților, probe ale terorii din România. O dată întorși realizau materiale incendiare pentru media și marile agenții de știri occidentale. De abia aceste articole apărute în marile cotidiane franceze sau pe fluxurile de știri ale agențiilor puteau fi luate drept suport pentru știrile „Europei libere". Și nici măcar acestea în toate cazurile. Ceea ce producea un firesc sentiment de frustrare și descurajare. „Telefon de la Stroescu: îi propusesem să-i strîng presa
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
sau pe fluxurile de știri ale agențiilor puteau fi luate drept suport pentru știrile „Europei libere". Și nici măcar acestea în toate cazurile. Ceea ce producea un firesc sentiment de frustrare și descurajare. „Telefon de la Stroescu: îi propusesem să-i strîng presa franceză într-o ediție «Teze...». Dar îi e vizibil teamă de termenii prea tari: «paranoia» nu poate trece, spune el. - Chiar într-un editorial din Le Monde? Chiar. Așa că fac ei cenzură acolo. După care mai au îndrăzneala să scrie împotriva
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
doi "martiri" ai generației, Jimmy Hendrix și Janis Joplin ), anilor hippie, culturii "power flowers", literaturii lui Ginsberg și Kerouac, acțiunilor pacifiste pentru oprirea războiului din Vietnam ( "Give peace a chance"), tentativei eșuate de reformare a comunismului în Cehoslovacia, revoltei studenților francezi, revoluției sexuale ( "Make love not war") și culturale de la sfîrșitul deceniului șapte. Trăirea cu intensitate maximă a acelor ani de mutații profunde în conștiința tineretului european și nord-american explică, în bună măsură, asumarea senină de către Liviu Antonesei a unei atitudini
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
viața trecută, îți pare că vezi pe o mare pustie urma navei care a dispărut; crezi că auzi dangătele unui clopot a cărei bătrână clopotniță nu se mai zărește deloc." Între reperele importante ale trecutului revizitat se numără expediția militară franceză în Spania, din 1823. Chateaubriand era ministru de externe, și poate afirma liniștit că în acest moment el a atins cel mai înalt punct al importanței sale politice. Un satisfecit justificat, pe care scriitorul îl "forțează" nițeluș atunci când consideră că
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
cineastul face parte din cercul restrîns al regizorilor cu două Palme d’Or la activ: una în 1985, pentru Tata e plecat în călătorie de afaceri, și una în 1995 pentru Underground. Cît despre juriul "mare", președinte va fi regizorul francez Patrice Chereau, înconjurat de actrițele Aishwarya Rai (India), Meg Ryan (Statele Unite), Karin Viard (Franța), de scriitorul napoletan Erri De Luca, de actorul francez Jean Rochefort și de regizorii Steven Soderbergh (american, laureat cu Palme d’Or), Danis Tanovic (bosniac) și
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
călătorie de afaceri, și una în 1995 pentru Underground. Cît despre juriul "mare", președinte va fi regizorul francez Patrice Chereau, înconjurat de actrițele Aishwarya Rai (India), Meg Ryan (Statele Unite), Karin Viard (Franța), de scriitorul napoletan Erri De Luca, de actorul francez Jean Rochefort și de regizorii Steven Soderbergh (american, laureat cu Palme d’Or), Danis Tanovic (bosniac) și Jiang Wen (chinez). "Cu un asemenea juriu, nici nu merită să mai mergi la Cannes", a fost de părere, mai în glumă mai
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
Rousset sau Georges Perec, și primul gata să-și asume, înfruntînd un întreg scandal, editarea traducerilor cărților lui Miller, mai apoi ale celor scrise de Gombrowicz, ambii necunoscuți la data cînd, tînăr, Nadeau se grăbea să-i publice în versiune franceză, deschizînd astfel calea succesului lor european. Nadeau e apoi primul care aduce în librăriile franceze o carte despre Gulag, Povestiri din Kolîma, de Varlam Șalamov. Iată doar cîteva repere care adună un trecut. Suficiente însă pentru a înțelege de ce cartea
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
traducerilor cărților lui Miller, mai apoi ale celor scrise de Gombrowicz, ambii necunoscuți la data cînd, tînăr, Nadeau se grăbea să-i publice în versiune franceză, deschizînd astfel calea succesului lor european. Nadeau e apoi primul care aduce în librăriile franceze o carte despre Gulag, Povestiri din Kolîma, de Varlam Șalamov. Iată doar cîteva repere care adună un trecut. Suficiente însă pentru a înțelege de ce cartea sa, una de amintiri, devine importantă, devine un document de primă însemnătate pentru orice cititor
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
pasaje ce conțin ferme judecăți critice amintind pe alocuri de nefirescul mișcării în celebra secvență a scărilor din Potemkin, filmul lui Eisenstein. Cartea lui Nadeau e răgazul plăcut pe care ar trebui să și-l îngăduie orice iubitor al literaturii franceze. Maurice Nadeau - Să fie binecuvîntați, cuvînt înainte de Ovid S. Crohmălniceanu, traducere din franceză de Ioana Pârvulescu, Editura EST, București, 575 pag.
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
1989, latura "mitică" a culturii române. Cărțile lui se citeau mai mult pe sub mână, numele său era ( din rațiuni de "corectitudine culturală") o veșnică paranteză necesară la cursurile de literatură universală, iar intervențiile politice ale dramaturgului - devenit membru al Academiei Franceze - împotriva ubuescului regim din România, făcute publice prin intermediul postului de radio "Europa Liberă", aveau în conștiințe forța unor lovituri de baros. Generații de români au găsit în Rinocerii satisfacția revanșei în fața unui regim irațional, care a adus o întreagă populație
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]