549 matches
-
ambele mâini În buzunare. La polul opus, admiratorii lui Sirin făceau poate mult prea mult caz de stilul lui neobișnuit, de precizia lui sclipitoare, de figurile lui de stil funcționale și alte asemenea lucruri. Cititorii ruși care fuseseră educați În franchețea robustă a realismului rus și taxaseră cacealmalele impostorilor decadenți, au fost impresionați de unghiurile pe care propozițiile lui clare, dar bizar de Înșelătoare, le așezau ca pe niște oglinzi În fața noastră și de faptul că realitatea din cărțile lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ce ajungi să cunoști în tine însuți iubindu-te? * În fine, să presupunem că ai ajuns să nu mai gândești pentru oameni, că ai ajuns să gândești ceva interzis, despre care nu se poate vorbi sau scrie; stilul, subtilitatea sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
motivele care m-au împins să dau publicului acest Tratat despre privighetoare.“ Mai apoi adaugă: „Dragostea de binele tuturor, care m-a determinat să public această lucrare, mi-a ținut viu în minte faptul că Tratatul... meu trebuia scris cu franchețe și cu sinceritate.“ Înainte de a scrie despre omul... nou, cu slugărnicie și sinceritate față de liberalismul economic, care, ca orice soluție interesată la problema materială a societății, este imperfectă și mai cu seamă părtinitoare (dar se erijează în postura soluției unice
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
hârâitul brusc al unui scaun, ministrul culturii se ridicase și anunța din fundul sălii cu voce puternică și clară, Cer demisia, Ei, asta e, nu-mi spuneți că, așa cum ne-a promis adineauri prietenul dumneavoastră într-un moment de lăudabilă franchețe, și dumneavoastră vă veți gândi cu primul prilej, încercă să ironizeze șeful guvernului, Nu cred că va fi nevoie, m-am gândit deja cu ultimul, Asta înseamnă, Doar ceea ce ați auzit, nimic mai mult, Vă rog să vă retrageți, Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
noul curs care i-a apărut deodată trasat în jurnalul său de bord. E greu de dat unui amănunt sau altuia o explicație capabilă să-l satisfacă total pe acest cititor. Afară de cazul în care naratorul ar fi avut insolita franchețe de a mărturisi că n-a fost niciodată foarte sigur de modul în care avea să ducă la bun sfârșit această istorie nemaivăzută a unui oraș care s-a hotărât să voteze în alb și că, în consecință, schimbul violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intențiile de viitor ale celui în cauză, septuagenarul Costică Bidaru își aminti că a mai auzit și pe alții exprimând aceleași idei, în termeni foarte apropiați. Nefiind vorba de un caz izolat, întrebarea, aparent nevinovată, formulată plastic și cu atâta franchețe de tânărul respectiv, precum și ideea sinuciderii la o vârstă atât de fragedă, l-a pus pe gânduri și i-a sugerat, la rândul ei, alte și alte întrebări. Cu asemenea întrebări în minte, la care nu-și putea răspunde, nemulțumit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu mi s-a mai sugerat să merg în curte, să mă recreez, alături de cotarlă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la Viena. Promptitudinea și franchețea răspunsului lui o umplură de suspiciune. — Asta-i bine, spuse ea. Vom fi Împreună. Putem sta de vorbă. Acum nu mai aveți de ce să vă opuneți unui interviu. Dacă aveți nevoie de bani, biroul nostru din Viena o să vă dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
decât asupra ideii de a-l găsi pe doctorul Trey Fidorous, legenda aceasta, acest aproape-mit din trecutul de mult pierdut, singura persoană din lume care mi-ar fi putut oferi ajutor. Acum mi-am dat seama că greutatea și dimensiunea francheții mele acționase ca o stavilă periculoasă, ținând la distanță toate lucrurile importante și practice despre care ar fi trebuit să mă întreb pe mine însumi. Habar nu aveam cine era de fapt bărbatul acela sau ce fel de relație avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintre descrierile făcute de artiștii prezenți în evenimentul - experiment, fără însă a face vreun fel de analiză psiho-psihiatrică a textelor respective, ci doar observând în ce măsură muzica i-a influențat în demersul creativ. Se cere însă de precizat că nu garantăm franchețea textelor prezentate și deci nu putem trage concluzii obiective din acestea. Putem doar a vizualiza compoziția lucrărilor în corelație cu percepția mesajului lor și al descrierii autorilor vis-à-vis de senzațiile percepute. Giuliano Giuliani (Italia): Artă și muzică. Ascult muzică în timp ce
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
bază, care În general le e propriu cercetătorilor. Faptele există, se Înlănțuie după niște legi, noțiunea de cauză nu e științifică. Lumea este suma cunoștințelor pe care le avem despre ea. — Eu nu mai sunt cercetător..., răspunse Desplechin cu o franchețe dezarmantă. Probabil de asta mă las asaltat, la sfârșit, de Întrebări metafizice. Dar, bineînțeles, ai dreptate. Trebuie să continuăm să cercetăm, să experimentăm, să descoperim legi noi, restul nu are nici o importanță. Adu-ți aminte de Pascal: „Trebuie spus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu adevărat decisive. Toți cei care au avut prilejul să-l Întâlnească pe Hubczejak, ori să-l Înfrunte În discuții, sunt de acord că puterea lui de convingere, forța de seducție, extraordinara lui carismă Își aveau sursa Într-o mare franchețe, Într-o convingere personală autentică. În orice ocazie, spunea aproape tot ce gândea - iar această franchețe avea efecte devastatoare asupra criticilor săi, blocați În interdicțiile și limitările unor ideologii desuete. Unul dintre primele reproșuri făcute proiectului său ținea de suprimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l Înfrunte În discuții, sunt de acord că puterea lui de convingere, forța de seducție, extraordinara lui carismă Își aveau sursa Într-o mare franchețe, Într-o convingere personală autentică. În orice ocazie, spunea aproape tot ce gândea - iar această franchețe avea efecte devastatoare asupra criticilor săi, blocați În interdicțiile și limitările unor ideologii desuete. Unul dintre primele reproșuri făcute proiectului său ținea de suprimarea diferențierii sexuale, atât de specifice pentru identitatea umană. Hubczejak răspundea că nu era vorba de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
întrebat : „Mă iubești ?“. De-atunci, n-a mai venit. Lucian zâmbise, adică încerca, doar pe jumătate, o tăietură oblică într-un fragment de obraz, timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a ne distra împreună. Am adus
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nostru o fostă colegă de liceu, pe care o știam îndrăgostită de mine. Mă copleșea cu avansurile, provocările și gafele ei. Dar toate mă iritau. Într-una din plimbări, avu o izbucnire surprinzătoare împotriva mea. Învinuiri jignitoare, dar perfect întemeiate ! Franchețea ei mă stupefiase și mă cuceri. N-a mai apărut niciodată între noi, încercările mele de a o readuce s-au dovedit zadarnice. Prea tânăr, împiedicat de un stupid orgoliu de adolescent, nu m-am dus să-i explic schimbarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ale istoriei. Orice s-ar spune, ei, intelectualii, sînt "legiuitorii nerecunoscuți ai lumii", căutătorii noului în cele vechi. Machiavelli a fost un vîrf între ei. Noblețea acestei ultime căutări, nevoia aducerii aici și acum a meditațiilor florentinului, toate de o franchețe ce poate fi confundată cu violența, justifică reeditarea cărții. Bibliotecile noastre au puține exemplare românești ale Principelui și foarte puține studii solide scrise la noi, dintre care nu se poate reține decît monografia încă demnă de interes a lui C.
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ani în urmă. Sentimentul că e gîndit aici și acum incită și melancolizează în același timp. Structura puterii apare ca paradoxală. Exigențele ei sînt contradictorii împărțite între necesitate logică și imperativ istoric. După împrejurări, principele trebuie să se comporte cu franchețe, dar să aibă capacitatea de a disimula, să fie generos și crud, moral și imoral, bun și rău, onest și viclean, darnic și lacom, prietenos și distant, iubit și temut, sfetnicii să-i spună adevărul, el nefiind obligat s-o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
adunată cartea se numeau de aur, cînd macaralele rîdeau În soare. Din prefață, autoarea ne atrage atenția că a insistat să nu fie schimbat limbajul direct, lăsîndu-l exact așa cum l-au folosit idioții, numai că și dînsa face apel la franchețe, de pildă: „Doamne. Domni. Pizde. Pule”. Italicele ei. CÎnd le văd În alăturarea aceasta misterios-dostoievskiană, mă Înfior ca un domn. Teza cărții susține că iubirea bărbaților pentru femei este plină de mînie. Și că mama e de vină pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acest pământ”. (p. 48) Optimismul viguros și statornic aureolează personalitatea nonagenarului cetățean de onoare al Bârladului. „... cred în viață și mi-e drag să trăiesc fiindcă am pentru ce să trăiesc și mai ales pentru cine să trăiesc!” - afirmă cu franchețe domnia sa. (p. 198) Motivele acestei bucurii a vieții? Fericirea de a avea un copil iubitor, grijuliu și devotat, de a avea nepoți și strănepoți care își adoră bunicul, de a avea prieteni adevărați și de a trăi într-o comunitate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și migală, dublate de pasiune, vigoare și respect pentru cuvântul tipărit - prof. Vasile Fetescu; „Ion N.Oprea reprezintă un adevărat mentor, un sfetnic înțelept și îndrăznesc al considera un apropiat prieten, și omul-surpriză” Ion Grămadă; „Într-o zi - iertați-mi franchețea - nu veți mai fi, dar cărțile Dumneavoastră vor rămâne”- Vasile Șuvoială; „Alăturându-ne celor ce vă sărbătoresc la aniversarea a 80 de ani de viață, nu putem exprima mai mult decât ceea ce Sfânta Scriptură ne învață, că această vârstă patriarhală
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
pe care, cum e de așteptat, nu fac decât să îl consemnez în aceste pagini, care reflectă discuțiile pe care le avem în sala de curs, împreună cu tinerii colegi de la masteratul de Comunicare și mediere în conflictele sociale. Merită remarcată franchețea cu care profesorul Griffin marchează obiectivul principal al "rudelor sărace" ale profesorilor de literatură engleză: acela al emancipării, al ieșirii, deci, de sub "tutela" acestora din urmă și al afirmării unei identități proprii, autonome. În loc de a rămâne în posturi defensive, argumentând
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în detrimentul tuturor celorlalte posibilități. Ne punem, desigur, întrebarea, dacă Edwin Black însuși ar fi de acord cu acest tip de explorare a posibilităților critico-retorice pe care le-a lăsat moștenire simbolică generațiilor viitoare, în special pentru că ne amintim, cu siguranță, franchețea și hotărârea cu care acesta din urmă elimina, pur și simplu, neo-aristotelianismul, ca posibilitate critico-retorică pe scena cercetării, atâta timp cât acesta nu putea da seama de adresa de la Coatesville sau de alte astfel de acte oratorice remarcabile. Însă ce mai observăm
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
înaintează către "un ton mai pasional"272, în încercarea președintelui de a se folosi de repetiții pentru a "întreprinde o perorație cu adevărat elocventă"273. Astfel, încheie Hill, dacă primele două părți ale discursului lui Nixon sunt dedicate "clarității și francheții", ultima parte demonstrează "gravitate și impresionabilitate"274. Această ultimă parte, estimează criticul, pare să împingă "calitățile scriitoricești ale celui care a scris textul (discursului adăugirea mea) la limită"275, dovadă expresia spectaculoasă "majoritate tăcută", a cărei ocurență este contextualizată de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
voință"550. În rezumat, notează William Lewis, cel de al doilea discurs inaugural al lui Reagan se bazează pe o poveste (mitică) despre origini și destinul libertății. În narațiunea sa, cum am văzut, președintele american descrie, clar și cu toată franchețea, consecințele nefaste ale renunțării americanilor la propriul destin, fie și provizoriu, din cauza deturnării atenției dinspre ceea ce este vital națiunii americane din perspectiva înaintării istoriei sale pe calea prescrisa de mit. Astfel, Reagan definește valorile absolut necesare menținerii pe cale unitatea, libertatea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]