559 matches
-
La baza tubului se taie franjuri cu înălțimea de 2 cmși lățimea de 1,5 cm care se vor îndoi spre exterior. - Din bucata de carton se taie o formă neregulată care să fie mai mare decât cercul format din franjurile tăiate. - Lipirea cartonului tăiat - Desenarea pe tub cu creionul a diferitelor modele (flori, pești, casă, copac). Se aleg modele simple și mari. - Se taie pătrate de hârtie creponată late de 8 cm care apoi se fac cocoloașe. Lipirea cocoloașelor divers
Abilit??i practice clasele I-IV by Paula Axinte () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84043_a_85368]
-
în care presiunea cedă brusc și toți cei de față începură să alerge după Maltez prin tot salonul. Cățelușul sărea, se rostogolea, se avânta într-un sens, apoi într-altul, în timp ce părul lung vălurea în jurul lui ca o mantie din franjuri de mătase. Cei mai tineri dintre bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile lor fuste, ajunseră și ele tot acolo, țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și le adună, se răsturnă cu capul în jos, în poziție de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei sună scurt și sec în liniștea albă a fânețelor. Stârniți de mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
diverse culori - mărgeluță - paie de băut - bandă dublu adezivă - plasă aranjamente florale Mod de lucru: Din cele două tipuri de folii decupăm fâșii de 2 și 4 cm/ 10 cm. Aplicăm banda dublu adezivă pe fâșie și deasupra ei tăiem franjuri subțiri. Tăiem 2 cm din partea flexibilă a paiului. Desfacem banda și lipim în jurul paiului. Asamblăm culorile și florile într-un buchet. Fluturi Materiale - folie protecție electronice - acrilice - pai pentru băut albastru - sârmă plușată - mărgele - marker permanent color Mod de lucru
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul fetelor, iarba lucind de cordită. Și alte lucruri, la fel de ciudate, se Întâmplau. Părintele Newell, corespondentul iezuit, era acolo. Purta ținuta completă de război a soldaților din jungla vietnameză - petele și dungile galbene, negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu atât mai mult cu cât Satanovski se oferi să prezinte un alt spectacol de prestidigitație. Și, fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înroșesc. Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Paul, Paul! Unde sunt eu, unde ești tu? Copacii se Înșiră În față. Dispar Îndărăt. Clădirile răsar și se șterg din vedere. Totul curge. Nimic nu e stabil. Nici norii ce atârnă ca niște franjuri pe cer. Nici gândurile. Nici sentimentele. Cineva amestecă totul Într-un vas imens și-l pune pe foc, ca și cum ar vrea să fiarbă niște rufe murdare, aducându-le la puritatea inițială. Spre deosebire de lenjerie, sentimentele nu se curăță nici la foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu, care În locul său dă semnalul de plecare al unui tren spre direcția nord, Îl face să tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am călcat peste niște franjuri de grad Înalt! Asta Înseamnă noroc.. Să trăiți...” „Vai de norocul nostru”, șoptește ca pentru sine șeful de gară, sorbindu-și pe Îndelete ceșcuța de cafea dreasă cu coniac și privind melancolic pasarela... Văzându-l că se uită fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori mai mari. Pe lângă coada lui de cal, Ducele Vandalilor mai poartă cămașă și pantaloni de piele cu franjuri lungi, fluturându-i din fiecare cusătură. Își mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și moi; eu, unul, îmi storceam din când în când franjurile jaboului, aș fi fumat, nu se putea în situația aceea și mă simțeam bine, mă încălzeau apropierea Zenobiei și grija purtată bătrânului senil care mergea parcă dansând în urma noastră. În centru ne-am așezat pe marginea trotuarului, în ploaie. Mașinile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acela imens, orizontal, fără aproape și departe, cu începutul și sfârșitul în același punct, s-a ivit Jeni Pop. Pe ea o cunoscusem cu doi-trei ani în urmă. Era o fată blondă, purta o rochie cenușie neobișnuit de lungă, cu franjuri la mâneci și pe poale. Vorbind, făcea mișcări ciudate, împingeri înainte ale bustului, zvâcniri din umeri, strângeri ale feselor. Mă acostase pe stradă, voia să ne plimbăm la braț, să trecem împreună prin fața unei anumite case. Mi-a povestit în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lunga ei rochie. Reamintesc că ne aflam la etajul opt sau nouă al blocului, dar convertirea spațiului-vehicul făcea să mi se pară că totul se petrecea la nivelul solului. Între pavajul străzii deasupra căreia plutea fără să-l atingă și franjurile de pe poale întrezăream neantul. În lunga, cenușia rochie, Jeni Pop executa dansul-plutire. Ea nu era departe, nici aproape, deși se depărta și se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă piruetă, ea mi-a făcut un semn, a ridicat o mână, stânga. Simțeam pe pleoape subțirea fluturare a franjurilor de la mânecă, le auzeam și foșnetul. Am închis ochii... Când i-am deschis, era întuneric. În beznă deslușeam ceva nedefinit și negru. O voce de femeie a șoptit : „Maestre, ai un foc ?...“. Apelativul m-a surprins neplăcut. Mi se părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mormânt, un înger stând pe piatra mormântului, femeile mironosițe lângă mormânt și patru serafimi în cele patru colțuri ale scenei; mai sunt două epitrahile arhierești, din secolul al XIX-lea, brodate cu fir de aur și argint. La bază au franjuri din fir de aur, iar de jur împrejur rozete din petale de flori, apoi spicul de grâu și vița de vie. Un alt epitrahil este o broderie pe pânză, aparține secolului al XVIII-lea, iar al patrulea epitrahil este țesut
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pâine și cântând fiecare de peste 25 de ani, sunt realmente foarte pasionați de ce fac și o fac cu drag. Și se vede. A cântat cu ei și o solistă. Semăna leit cu Ilinca Dobrescu, avea o rochie cu straturi de franjuri și paiete, plus un șal lung de pene negre. Minunată. La un moment dat a cântat și din Janis Joplins, fără să o imite, dar foarte frumos. Cred însă tot mai mult că a fi Jeff e o profesie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
După care, cât pot de repede, mă îndrept spre cabina mea și mă schimb în hainele de călătorie. Sunt destul de încântată de felul cum arăt în oglindă. Am un top gen Pucci, cu multe culori, blugi tăiați trei sferturi, cu franjuri, sandalele cele noi, sunt fardată cu nuanțe Gucci (de la reducere, de la Harvey Nichols - la jumătate de preț!) și mult iubita mea eșarfă albastru deschis, Denny and George. Luke are o adevărată obsesie în legătură cu eșarfa asta a mea. Când cineva îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
m‑au sunat cei de la Hadleys cu o ofertă. Hai, Bex. Un pic de debarasare o să‑ți facă foarte bine. Deschide șifonierul și începe să‑mi caute prin haine. — Uite la asta, zice, scoțând o fustă albastră de antilopă, cu franjuri. Când ai purtat‑o ultima oară? — De curând, spun, cu degetele încrucișate la spate. Am cumpărat fusta asta de la o tarabă de pe Portobello Road, fără s‑o probez și, când am ajuns acasă, era prea mică. Dar nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toate chestiile astea există. Deși oricine altcineva, cu preferințe similare în materie de haine, ar fi știut. Singurul lucru pe care îl pot spune în apărarea lor este că nici unul din ei nu avea o haină din piele întoarsă cu franjuri. Sau, cel puțin, eu n-am văzut pe nici unul purtând așa ceva. Luke și amicii lui aveau o înfățișare mult prea anacronică pentru gustul nostru. îi poreclisem „Bărbații Adevărați“, dar porecla asta era încărcată de o ironie zdrobitoare. Iar în ceea ce privește articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-ar fi spart la o mișcare mai slobodă. Fata de la bucătărie a ieșit numaidecât cu cârpa, i-a șters masa cu o grijă dizgrațioasă, a dispărut pe urmă cu pași moi la bar, i-a adus din spatele perdelei de franjuri o cafea mare și un pahar cu o sută de lichid roșiatic greu de identificat. Abia după ce Francezul și-a dozat cafeaua, vărsând din zaharniță prea mult după gustul meu (gust care însă nu trebuie luat ca reper) și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dă întâi pe la nas, respirând adânc, să-i simți buchetul... (Începe să-mi arate, se oprește cu mâna lui bătrână, vânoasă, paralizată în mijlocul mișcării.) Ce-i asta, bre? Iese buzna din cameră și într-un minut vine de după paravanul de franjuri, în spatele căruia ceva mișca misterios de la intrarea mea, cu două fete după el. Băi, ce dracu-i în sticlele ăstea? Păi o fi ceai, sare una din ele, după o pauză lungă. Cum, fă, ceai? Eu sticlele ăstea le iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere mițoase peste mai mulți sâni în teribilă erupție. Citind asta, prietenul meu T, devoratorul de reviste, a aruncat deoparte gazeta pe cearceaful alb, a stins lumina la 22.15, rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]