1,020 matches
-
student la Academia de arte frumoase din Viena 2, concentrând astfel În laviu toată fascinația Orientului văzut de modelul său3. Disponibilitatea fructuoasă și lipsită de superstiții ori sarcini a lui Honigberger i-a permis, de-a lungul unor distincți și frenetici ani asiatici, să asimileze o Asie botanică 4 și una medicală 5, să poată fi el Însuși asimilat În decorul administrațiilor succesive din Lahore, dar și să descopere medalii indo-bactriene importante, să inițieze o corespondență cu orientaliștii occidentali și să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
critică a liricii lui Alexandru Macedonski. În seria a doua a S. semnează versuri și G. Călinescu (Idolatrie, Inviolata aeternitas). Scriind despre Ion Barbu, E. Lovinescu afirmă acum cu claritate: „Poet personal în tot ce a făcut până acum, lapidar, deși frenetic și retoric la început, pitoresc și evocativ apoi, și, în sfârșit, concentrat, ermetic, abstract, «oniric» - formă, sperăm, tranzitorie - diferențiat, creator de formă, d. Ion Barbu pășește în fruntea generației tinere ca unul dintre deschizătorii de drumuri” (7/1927). Cât privește
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
toți”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Tipărește, de asemenea, peste cincizeci de broșuri (multe în colecția „Adonis”), conținând poeme, „mistere”, cicluri lirice. Participă și la aproape douăzeci de „caiete” tematice de poezie, editate de același cerc literar. După 1945 această activitate frenetică încetează complet. La începutul anilor ’30, alături de Grigore Ancu, T. se vrea modernist, pledând cauza „poeziei pure”, căreia îi găsește chiar o formulă matematică, năzuind, totodată, la expresia ermetică. Lipsa de har și numeroasele carențe de cultură se văd imediat
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
invizibile (2001) redescoperă parabola à la Coroana Izabelei, nu cu alte mijloace și posibilități decât acolo: un crater pe nouă nivele, ascuns în mijlocul unei câmpii, maschează de restul umanității o societate ultratehnologizată. Printre ingrediente se numără o serie de sexualizări frenetice, conspiraționism, atentate la ordinea planetară ș.a.m.d. Aproape ca restul literaturii lui T., romanul e de citit doar ca mostră extinsă de rizibil involuntar. Piesele de teatru (Crucea de argint, 1996, Alergătorul fatal, 1998), scrise, după mărturia autorului, ca
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
finețe destinul și particularitatea. Volumele ulterioare sporesc aria liricii de dragoste, convertită în reverie. Aceasta se îmbogățește cu simboluri ale glacialului și penumbrei, iar distanțarea și indiferența devin semnul de atenuare a exaltării. U. scrie și o lirică a participării frenetice la ritmurile universului, evocând viața elementară, fabulosul domestic și universul infantil, totul într-o tonalitate de exultanță și bucurie. Când se autodefinește, el își afirmă obârșia în autorii Mioriței, mod de a cinsti geniul popular creator. Balada Meșterului Manole devine
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
au stat / întinse goale-n umbră sub brațe de smochini”. Începând cu poezia din Marathon (1936), poate sub influența grupării Iconar, al cărei program îl împărtășește, intimismul muzical e copleșit de vizualul iconografic, efuziunea sentimentală se condensează în contemplație. Iubitei frenetice i se substituie „o fată ca Iisus de doisprezece ani”, sunt contemplați „patriarhi biblici cu barba ca iernile / și mantii albe ca helgile”, care ies din cer făcându-și loc „prin miriștea de stele”. Poetul visează și aventuri argonautice, când
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
perspectivă senină, idilică, fie prin afirmare energică, pe linia expresionismului țărănesc al momentului. În căutarea timbrului personal, o mare încordare ia în stăpânire poemul, desfășurat de obicei amplu, în metaforice viziuni concentrice. Frecvent, Arcadia lui Z. e rezultatul unei dezlănțuiri frenetice de viață telurică supusă ritualurilor ancestrale: „Sunt din Arcadia, bun, mult temuta și buna / Arcadie Felix încoronată cu vin, / Stoluri de dropii și plopi; cu o apă ca luna / Care se roade în stânci și se roade vara în rădăcini
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
materialul de inspirație tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în formula miniaturalului și grațiosului sau revărsate fără îngrădiri, poemele cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
sugestive, ca și elementele esențiale. S-a vorbit, nu întâmplător, de modalități expresioniste în desenul figurilor și în perspectivarea planurilor narative. Dar cea mai caracteristică trăsătură a prozei lui V. o constituie lirismul de o mare varietate, mergând de la patosul frenetic al participării la viața personajelor până la poezia descrierilor de natură și la duioșia înfățișării figurilor apropiate. O proză poematică, având delicate alunecări în fantastic, frecvente și în trilogie, se află în Poveste cu năluci (1941), istorie a unei iubiri tulburătoare
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
pe cât de suavă, pe atât de energică, ziarista adoră drumețiile, peisajul viforos și amalgamat, știe să extragă ce e de preț în peisajul uman, stilul este cald, alert, proaspăt și franc, nerefuzându-și patetismul de calitate. O parte din această frenetică activitate va fi selectată în volumele Viața cere viață (1974, în colaborare cu Gabriela Melinescu), Propuneri pentru paradis (1975) și Scrisori din linia întâi (1984), iar rezonanțele ei se vor simți din plin în paginile revistei „Formula AS”. Ca prozator
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
Negoițescu, Lampa, 225-257; Stănescu, Cronici, 176-184; Iorgulescu, Rondul, 171-174; Ungheanu, Arhipelag, 117-123, 188-191; Ungureanu, Proză, 248-250; Iorgulescu, Scriitori, 234-236; Negoițescu, Alte însemnări, 196-198; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 268-274; Cosma, Romanul, I, 260-261; Stănescu, Jurnal, III, 115-118; Cornel Ungureanu, Sânziana Pop - confesiunea frenetică, TR, 1991, 5; Dicț. scriit. rom., III, 787-790; Popa, Ist. lit., II, 891-892; Dicț. analitic, IV, 126-127. T.R., R.D.
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
lipsește, semnat A. În „Gândirea” din august-septembrie 1928 i se regăsește numele (Petru Marcu Balș) printre cei ce semnează Manifestul Crinului alb prin care se cere o libertate limitată doar de zei și o orientare a generației tinere spre „concretul frenetic și fericitor”. Ceilați autori ai manifestului sunt Sorin Pavel și Ion Nestor. G. Călinescu scrie împotriva lui un pamflet (Generația bombastică), iar Mihai Ralea suspectează pe semnatarii mistici și frenetici de „rasputinism”, „nechezat de literaturism excesiv”, „revanșă absurdă a pitecantropului
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
de zei și o orientare a generației tinere spre „concretul frenetic și fericitor”. Ceilați autori ai manifestului sunt Sorin Pavel și Ion Nestor. G. Călinescu scrie împotriva lui un pamflet (Generația bombastică), iar Mihai Ralea suspectează pe semnatarii mistici și frenetici de „rasputinism”, „nechezat de literaturism excesiv”, „revanșă absurdă a pitecantropului refulat de dogme religioase” („Viața românească”, 1928). Cu aceeași ocazie, Șerban Cioculescu inventează termenul „trăirism” pentru a marca, în deriziune, excesul de vitalitate și deficitul de substanță intelectuală din manifestul
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
din urmă însăși trăirea poetică. Cu o sensibilitate acută, senzuală, fascinată de lumea polimorfă a materiei, N. surprinde printr-un anume dramatism curgerea duratei, de la fisura apărută în porțelan până la ciclicitatea astronomică, acestea antrenând, succesiv sau chiar simultan, o foame frenetică de trăire și, concomitent, spaima îmbătrânirii, teama de ruină și mortificare. Poeta aude respirația secundelor, „plămânii de lupi suri”, lacul - din recuzita romantică - se preface într-un ceasornic absorbind lucrurile, lumina însăși poate fi „îmbătrânită”. De altfel întreaga natură este
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
și din vagabondajul acestuia prin URSS-ul anilor 1920 unul dintre pilonii de rezistență ai primei monografii românești dedicate scriitorului. Ceea ce trebuie însă remarcat aici este tonul echilibrat al abordării - din care lipsește orice intenție dogmatic-ideologizantă -, ceea ce face ca peregrinările frenetice ale lui Istrati de-a lungul și de-a latul uriașului imperiu bolșevic, unde i-a cunoscut pe Maxim Gorki și pe Ilya Ehrenburg, a ținut conferințe pline de exaltare în fața mulțimilor moscovite și a fost însoțit la un moment
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se glorifică sobru efortul aducător de schimbare în industrie. Ovid Densusianu consemna
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
Virgil Teodorescu, Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost ș.a. din Grupul suprarealist român, poezia lui P. din placheta Marea palida (1945) devine și mai clar exponenta liricii suprarealiste. E un poem de câteva sute de versuri, care abundă în imagini frenetice, bizare, cu reflexe stranii, sugerând erotismul când suav, cănd șocant și ciudat: „în gâtul tău curge o rochie lichidă”; „în timp ce pe brațe/[...] țin corpul tău cât o linguriță”; „și totuși între noi e un fulg îmbrăcat în calau/un cadavru
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
spectaculos prin acuitatea percepției concretului, mai ales în imaginile combustiei, ale „arderilor” senzoriale: „arde tot pământul unde trec băieții”, „și pân-la roșu arde viața mea” etc. (Cântec cu toată gura, Sărbătorile aerului). Gabriel Dimisianu plasează aceste „cântece” trădând o „sete frenetică de viață” într-o direcție contrară aceleia a generației din care face parte M. De fapt, după acest moment de vitalitate debordantă, în care poezia se confundă cu emoția și trăirea, poeta va evolua pe orbita abstractizării și conceptualizării. În
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
să șoptești o vorbă despre ruina concretului prin fața căruia defilăm zilnic mi se pare nedrept. Este imoral să lauzi virtuțile atemporale ale unei tradiții creștine bimilenare, uitând să te mai întrebi dacă vom rezista, in corpore, până la jumătatea unui secol frenetic. Să faci teologie, de oricât de ilustră speță, dar fără să numești metehnele ogrăzii noastre, înseamnă să nu-ți pese câtuși de puțin de pastorație. Nu poți lăuda virtuțile veșnice ale ortodoxiei uitând să vorbești despre degringolada prezentului. E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod. Cînd, după acest interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de tranșarea și prepararea unei balene prilejuiesc un necontenit du-te-vino în rîndurile echipajului. E nevoie de marinari cînd aici, cînd dincolo; nu poți sta într-un singur loc, fiindcă sînt de făcut o mulțime de lucruri în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui, iată călăuzele ce-mi vor arăta în care punct al mării mă aflu! Da - răcni el coborînd din ambarcațiune pe punte - iată, te calc în picioare, te sparg și te distrug, lucru de nimic care arăți spre cer! în timp ce freneticul bătrîn vorbea astfel, călcînd în picioare - cu piciorul său viu și cu piciorul său mort - sextantul, pe fața tăcută și încremenită a lui Fedallah se zugrăvi un rînjet de triumf ce-l viza pe Ahab, dar și o umbră de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alienare sau cinism. „Viața modernă” e una eminamente violentă, a energiei devastatoare și a morții, a singurătății stelare, a crimei și păcatului. The Long Goodbye oferă una dintre cele mai puternice embleme ale orașului tentacular, sucombând de propria sa otravă, frenetic și rapace, învins și muribund: Când am ajuns acasă, mi-am făcut un cocteil tare, am rămas în picioare lângă fereastra larg deschisă din living-room, sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tălmăcirilor din opera sa este mult mai mare, cuprinzând și versiuni în limbile rusă, germană, italiană, portugheză ș.a. Puțin personală prin armonia exterioară a versului și limbă, această poezie se personalizează și se modernizează chiar prin imagine. În dezlănțuirea imaginismului frenetic al poeziei contemporane, Demostene Botez e unul din cei mai fecunzi și mai originali creatori de expresie figurată, de comparații proaspete și grațioase... E. LOVINESCU SCRIERI: Munții, Iași, 1918; Floarea pământului, Iași, 1920; Povestea omului, Iași, 1923; Zilele vieții, București
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
Veniți, adieri) sau „tânăr, iluminat, fericit” (Descrescendo). Concomitent, se produce o erupție a religiozității, căci sublimul naturii este interpretat ca „o gură de rai”, adică adeverire a divinității și posibilitate de mântuire. E parcursă întreaga scară de reacții, de la nerăbdarea frenetică (Psyche) la jubilația apropiatei sosiri (Pandora, În cer, în alt sat), de la așteptarea exasperată (Cetele, Morgana) la conștientizarea depărtării (Revederea din parc, Drumul). Survine însă și tăgăduirea învierii (Al nopții) și chiar a divinității (În munți), deodată cu disperarea, concretizată
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
era ea însăși beată: podul nu mai trecea peste râu, ci se cabra ca un animal, răsucit în sensul curentului. Tocmai fusese smuls, iar copiii care alergau între balustradele lui nu-și dăduseră încă seama de nimic, fascinați de învârtejirea frenetică a sloiurilor de gheață, de izbiturile pe care le suportau stâlpii. Dacă ar fi fost în stare să-i strige, i-ar fi împiedicat să se ducă până la capătul podului. Dar nu putuse decât să grăbească pasul, apoi să alerge
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]