584 matches
-
o tradiție"467. Astfel, eficacitatea doctrinei naziste o constituie o singură voce, susținută, însă, la nivelul întregului organizațional. În încercarea de a înțelege "mania persecuției"468, vizibilă "cu ochiul liber" în cazul lui Hitler, Kenneth Burke apelează la instrumentarul psihanalitic freudian. Astfel, criticul demonstrează cum "schimbarea simbolică" întreprinsă de conducătorul nazist, care, cum am văzut, se dezice de "moștenirea spirituală" a profeților evrei, revendicând o moștenire superioară, ariană, "un nou fel de viață"469 legitimată de "un modernism bastard" și de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de apelul la ""știința" naturalizată, materialistă [...], de ficțiunea sa cu privire la "sângele" special"470 al arienilor, toate acestea îl conduc pe Hitler la asumarea unei "noi identități" care, desigur, face ca "vechea identitate" să devină echivalentul simbolic al "persecutorului" (în termeni freudieni, ai "tatălui "rău""). O dată ce dobândește sprijin organizațional, însă, rolurile se inversează: din persecutat, Hitler devine persecutor, desigur, pe temeiul mandatului său autogarantat de a "distruge distrugătorul"471. Kenneth Burke meditează, îndelung, la faptul că destinul lui Hitler ar fi putut
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
habar. Or, manuscrisul lui Dochin nu intenționează să le pună bețe În roate colaboratorilor reconvertiți, În timp ce acela al lui Céline este o adevărată bombă cu fitil pentru vechii săi complici. Expresia „mici Înțepături” este o formulă de compromis, În sens freudian, pentru cele două cărți pe care emisiunea le dezbate În același timp. Gastinel compune, astfel, În direct, În fața a milioane de telespectatori, fragmentele unei cărți comune, În stare să ofere o conciliere acceptabilă pentru cele două părți, și În care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune de moarte. Adept al ideologilor de sfîrșit de secol XVIII, apoi al lui Schopenhauer (fără pretenții de exeget), Michel Houellebecq crede, precum Destutt de Tracy, că “être c’est vouloir” și că asistăm astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu care fuseseră confruntați. Barthes n-a insistat suficient asupra dimensiunii etice a scriiturii albe - sesizare care, dacă ar fi fost făcută, i-ar fi contrazis poate concluzia pesimistă -, nu din cauza lipsei de perspicacitate, ci din pricina ponderii marxiste (și poate freudiene) a ideologiei care-i informa gîndirea În acel moment. Tocmai dezinteresul ei - lipsa de scop, inocența - ar fi trebuit subliniate și apreciate pozitiv. Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd o altă scriitură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cuvînt, este vorba de analogie. B) Timpul cercetării-acțiune Cercetarea-acțiune este eficientă. Timpul său este diferit de cel al cercetării clasice. Actul terapeutic este scurt. El privește un moment precis, o situație dată. El nu privește cauze îndepărtate (hrana lungilor analize freudiene). El se referă la contextul actual. Dacă prezentul este condiționat în parte de trecut, cercetarea cauzelor trecute este aventuroasă; avînd în vedere că se știe bine că ceea ce "A spune lui B despre trecutul său este strîns legat de relația
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mintea în cadrele culturii care i-a dat naștere, preluându-i modurile de a vedea. * Orice teorie științifică este fundamentată pe o perspectivă filosofică, întemeindu-se pe un anumit număr de propoziții non-empirice derivate dintr-un weltanschauung. De aceea, gestul freudian al științei de a-și omorî tatăl este neîndreptățit. * Știința, mediată de manuale, reprezintă o modalitate de întâlnire a bătrânilor cu cei tineri. Transferul de experiență realizat pe această cale pune bazele viitoarei forme a lumii, constituind o altfel de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
despre vise, care a devenit Visurile și Sorții (1938). Era o colecție de câteva zeci de vise personale și interpretările lor, excluzându-le pe cele pe care le numea în întregime fiziologice (cauzate de tulburări fizice) și sexuale (în sens freudian). Era interesată de modul în care visele prevestesc destine, ca în tradițiile antice de interpretare a viselor. Colecția era formată din magie erotică și misticism, o tradiție veche de exuberanță feministă din timpul Teresei de Avila și al Doamnei Guyon
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ca oo „unitate”) și în strâsă legătură cu mediul din care facae parte - idee care stă, de altfel, la baza doctrinei sale (pe care o va numi „Individual psychologie” - A. Adler va căuta să dea noi sensuri și semnificații concepției freudiene și, implicit, termenului de „complex”. Pornind de la observația căun anumit organism poate prezenta, din cauze ereditare sau dobândite, unele defecte (insuficiențe, inferiorități), Adler dezvoltă conceptul de „compensație” care exprimă posibilitatea (manifestată în diferite forme și pe căi variate), învingerii/depășirii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
interpretării dinamice a fenomenelor psihice; sub raport metodologic, a contribuit la dezvoltarea unei „psihologii longitudinale”, biografice, a persoanei concrete etc. Referindu-se la rolurile „Eului” și „Super-Eului”, Gh. Ionescu arată că elementul care conferă caracterul dinamic și dialectic al teoriei freudiene îl constituie geneza subiectivă și progresivă a acestor instanțe care, deși izvorâte din „Sine”, prin rolurile și funcțiile lor, tind nu numai să îl servească, dar să îl și nege și, evident, să-l reprime. (Vezi, „Introducere în psihologia medicală
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situării în proximitatea teribilului care nu i se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oricare ciclu al volumului, lui Șerban Axinte îi repugnă nu atât accentuarea carențelor de sensibilitate, cât contabilizarea disperată a surplusurilor de afectivitate, cu iz psihanalitic într-un text intitulat semnificativ a day after black wednesday, apare sugestia unei posibile interpretări freudiene a "angoaselor din acelea care te îngheață cu totul/ și fac din tine un mort/ într-o carcasă/ de bărbat tânăr și frumos", angoase explicitate pe larg în întreg ciclul cântec de leagăn pentru asasinul meu. Acolo unde, bineînțeles, este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială trebuie însă acordată unei figuri emblematice din universul poeticii cezarivănesciene, Mama. Tulburătorul Bocet de la moartea mamei lui Orur (în mod cert, un alter ego al poetului), unele dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puterea inconștientului în diriguirea conduitei umane au fost comparabile cu cele două treimi nevăzute ale unui aisberg. De aceea, ținea să precizeze Freud, inconștientul nu este o problemă psihologică oarecare, ci problema psihologiei însăși. În extrem de succinta prezentare a teoriei freudiene nu este locul să ne oprim asupra multiplelor meandre pe care aceasta le-a cunoscut pînă la sfîrșitul vieții creatorului ei. Vor fi reliefate ipotezele sale fundamentale, precum și conceptele aplicabile la fenomenul educației. În concepția lui S. Freud, psihicul este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care, odată relevate, încetează de a se mai manifesta morbid, transformînd conflictul patogen într-un conflict normal, relativ ușor de rezolvat. Supralicitarea determinismului sexual a viciat însă în mare măsură psihanaliza (19, p. 48). Se apreciază că sînt exagerate afirmațiile freudiene privind sexualitatea la copil, insistența care se pune pe demonstrarea complexului Oedip în viața fiecărui copil, explicarea nevrozelor exclusiv prin conflictul dintre eu și sexualitate, precum și explicarea progresului culturii umane prin sublimarea tendințelor sexuale. Creatorul psihanalizei a împovărat natura umană
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
că unele motive ale activității la vîrstă adultă reflectă sexul și agresivitatea, că în comportamentul acestei vîrste se întîlnesc motive din copilărie, dar nu se poate susține că majoritatea motivelor pot primi o astfel de explicație. Uneori criticile la adresa psihanalizei freudiene se fac de pe pozițiile unor teorii sociale care vor să-și releve superioritatea demonstrînd că o teză sau alta, aparținînd lui Freud, nu se integrează în propriul lor sistem (cf. 21). Chiar dacă nu toate ipotezele freudiene au fost confirmate, nu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Uneori criticile la adresa psihanalizei freudiene se fac de pe pozițiile unor teorii sociale care vor să-și releve superioritatea demonstrînd că o teză sau alta, aparținînd lui Freud, nu se integrează în propriul lor sistem (cf. 21). Chiar dacă nu toate ipotezele freudiene au fost confirmate, nu putem să nu recunoaștem că, prin lucrările sale, a relevat, încă o dată, necesitatea cunoașterii omului, nu a omului în general, așa cum, în mod fatal, este prezentat în studiile de psihologie, ci a acestui om, cu condițiile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a fost abordată și de pedagogii români G. G. Antonescu (24) și C. Narly (25). În a doua jumătate a secolului însă numărul lucrărilor care tratează problemele educației din perspectivă psihanalitică a crescut deosebit de mult. Din modul în care psihanaliza freudiană înțelege omul în general, și copilul în special, rezultă o altă perspectivă decît cele cunoscute asupra fenomenului educației. Imaginea psihanalitică despre copil este cu totul opusă aceleia de tip rousseauist, promovată de educația nouă. Toate activitățile din prima copilărie care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
directoare ale caracterului unei persoane se stabilesc la trei ani, ceea ce a stîrnit, pe bună dreptate, numeroase obiecții (22, p. 213). Primii ani au, într-adevăr, importanță în dezvoltarea ontogenetică, dar nu hotărîtoare. Ce consecințe pedagogice decurg din aceste particularități (freudiene) ale copilăriei? Dacă ființa umană, de la cea mai fragedă vîrstă, este dominată de instincte, a căror manifestare nu este încurajată de societate, se impune constituirea timpurie prin influențele mediului familial a supraeului capabil să "cenzureze" orice pulsiune potrivnică normelor de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din perioada ,,complexului Oedip"; copilul dobîndește astfel sentimentul de a fi inițiat în tainele adultului. Nu este cazul să se insiste asupra acestei "aplicații" psihanalitice; ,,complexul lui Oedip" este una din cele mai "tari" și mai contestate ipoteze ale psihologiei freudiene. Oricum, nu se poate acredita ideea că angajarea copilului în însușirea culturii s-ar datora unui astfel de... "complex". Aplicarea cea mai largă a psihanalizei în domeniul pedagogiei se realizează la nivelul relațiilor profesorilor cu elevii. Succesul activității educaționale este
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
promovate de CARL ROGERS (la Moreno și Lewin s-au făcut referiri în paginile anterioare). CARL ROGERS (1902-1987) a dezvoltat încă din anii '40 o nouă teorie asupra personalității, diferită de acelea cu largă circulație în acea vreme behavioristă și freudiană -, dar apropiată celor elaborate de Fromm, Adler și Maslow (26 bis, p. 245). Desfășurîndu-și prioritar cercetările pe o anumită categorie de oameni veterani de război (1939-1945), copii handicapați psihic, persoane cu probleme în planul afectivității, sau copii cu dificultăți de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
E.D.P., București, 1977. 30. JEAN-PIERRE BIGEAULT și GILBERT TERRIER, L'illusion psychanalitique en éducation, P.U.F., Paris, 1978. După opinia acestor autori, educația nouă a avut dintotdeauna elemente de psihanaliză (spontaneitatea spun ei este un alt termen pentru libidoul freudian!, p. 26). 31. GUY PALMADE, Metodele pedagogice, traducere de GINA IONESCU-CODREANU, E.D.P., București, 1975. 32. M. DEBESSE, G. MIALARET (sub dir.), Traité des sciences pédagogigues. Histoire de la pédagogie, P.U.F., Paris, 1971. 33. ROGER GILBERT, La travail individualisé et
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
structural al opozițiilor din fonologie și teoriile lui Jakobson și Lévi-Strauss, descrie inconștientul ca limbaj. Inconștientul cristalizează conflictul între ego (eu), supraeu și acel haos "oală plină de emoții care fierbe" numit de Freud Es (franceză ça). Preluînd definiția metaforică freudiană, Lacan îl numește caleidoscop, cutie de scrisori, cavitate de idol balinez. Pornind de la Traumdeutung (S. Freud, Interpretarea viselor), Lacan consideră transpunerea (Entstellung la Freud) principala condiție a prelucrării operate în vise: "este ceea ce numim împreună cu Saussure strecurarea semnificatului sub semnificant
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sânge pe batistă, semn că Simon era în primejdie. Urmând același traseu, ajunge la Simon și îl salvează. c. Legături incestuoase Ursitorile decid și legături incestuoase în narațiunile populare românești, reiterându-se astfel mitul lui Oedip. Se știe că psihanaliza freudiană a exploatat această situație, generalizând-o și făcând din ea tipul relațiilor dintre părinți și copii: fixația amoroasă pentru părintele de sex opus, agresivitatea ostilă față de părintele de același sex, care trebuie distrus pentru atingerea propriei maturități. Există narațiuni populare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
remarcat și apreciat de timpuriu, Einstein însuși scriind în 1935 cuvinte admirative despre gîndirea sa. Gaston Bachelard îl citează în prefața la Symbolisme dans la mythologie grecque pentru arta de a interpreta miturile și a înțelege simbolurile. Deși a fost freudian convins, cu timpul Paul Diel s-a distanțat semnificativ de doctrina maestrului. I-a reproșat acestuia confuzia dintre subconștient și supraconștient și interpretarea credinței în Dumnezeu drept o iluzie fără viitor. Diel preia la rîndu-i limbajul psihanalitic, dar utilizează termenii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]