14,044 matches
-
așa arată culoarea albastră în anul 3000 dinaintea erei noastre. * * * Național Gallery. Sală 3. Uccelo - Bătălia Uccelo - Sf. Gheorghe și balaurul verde cu fata (cer à la Dali) Fra Angelico - Bunăvestire Fillipo Lippi - idem Lorenzo Monaco (1372 ?)... Febr. 1979, Londra, frig, urît, febra. * - Domnule, - zice M. - cu un englez, cînd te întîlnești cu el, în general nu știi pe unde s-o iei,... pe unde s-o apuci... - Din ce cauză? întreba intrigat V. - Din ce cauză? făcu celălalt, ca și cum n-
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
Este la mijloc, firește, jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă,/ noi înșine înotând de pe dig/ și-n apă vie din care scoatem capul/ e cald e frig..." - O piesă terestră. Caii dând din copite la apropierea speranței, dintr-o altă poezie, oglindă zilei în amiază, "vibrând în chipuri de sticlă/ ce nici o gură n-au sărutat", dau în special măsură apetitului de plenitudine răbufnitoare: "Și trec despletita
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
care de e conjuncție ("e bine, dacă-i bine"); mii de mii are valoare asemănătoare, dar aparține la modelul special al numeralelor. În rest, întîlnim fie repetiția imediată (bun, bun) sau cu alte instrumente gramaticale decît de (lume peste lume, frig și frig), fie construcții cu sens superlativ în care termenii legați prin de sînt diferiți: pui de somn, mama de bătaie. Construcția de tipul băiat de băiat sau marfă de marfă mi se pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
e conjuncție ("e bine, dacă-i bine"); mii de mii are valoare asemănătoare, dar aparține la modelul special al numeralelor. În rest, întîlnim fie repetiția imediată (bun, bun) sau cu alte instrumente gramaticale decît de (lume peste lume, frig și frig), fie construcții cu sens superlativ în care termenii legați prin de sînt diferiți: pui de somn, mama de bătaie. Construcția de tipul băiat de băiat sau marfă de marfă mi se pare asemănătoare mai curînd cu structura genitivala prin care
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
Gheorghe Grigurcu (Urmare din nr. trecut) Olimpiu Nusfelean e un solitar care transformă proza cotidianului într-o lirica neoromantica, ce nu ocolește procedeele antipoeziei: "Carte tristă de versuri/ în vitrina economiei de piață -/ în frigul lumii conținutul tău/ devine o simplă coperta.// Suflîndu-si nasul, vînzătoarea te îmbie/ alături de o cutie cu praline./ Absența se cuibărește otrăvita/ în palmă nopții, în irisul luminii.// Aștepți tăcută; unde e poetul?/ Între stele și el a fost așezat/ un
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile/ nalta gîturile/ prin frig// oasele visului/ se desfrunzesc/ sub lumînare (Senin /pizzicato/). Sau, în sens contrar, are loc o recompunere materială a eului, o reîntrupare a ceea ce s-a destrămat: "sufletul nu e din marmita/ pentru că ruginește totuși prea repede/ nu e nici din
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
materială a eului, o reîntrupare a ceea ce s-a destrămat: "sufletul nu e din marmita/ pentru că ruginește totuși prea repede/ nu e nici din cupru cum/ cred eu căldăraru deoarece iarnă/ nu coclește la lună nouă nici/ trei săptămîni în frig dar/ de ce vibrează și se prinde în/ ecuația coadei vibranțe pe/ rană de sus a diferențialei/ atunci pică materiale ca piatra/ cîinele motorină varză inelul/ și rămîn așa nisipul lemnul/ otel-crom-vanadium pilitura de ou/ de la pol cel mai probabil ar
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
cum cad/ Tu crede că ții locul unui strigat/ Că mult deajuns îți este acel văd" (Cîntecul acesta). Temperatura este scăzută în sufletul acestui elegiac septentrional: "Fumega iarnă pe spinări de miei" (O vrabie tresare...). Sau:"Iarbă crește că un frig" (Lied). Simțindu-se "osîndit de praf și stele", poetul cîntă increatul, "pădurea ce nu s-a nascut", ori visează o lepădare de teluric, o contopire cu lumina Logosului: " Dar nu-i mai mult decît cuvînt/ Eu simt lumină cum se
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
celui ce nu-și mai amintește/ propriul nume" (cîteva încercări de a nu face nimic). Teamă de sine îl determină a se "transfera" în contul obiectelor, a se substitui prin ele: "cît am fost plecat în odăi s-a strîns frig/ pe raft cotoarele cărților sînt reci/ aprind veioza si-ncep să aștept/ tot ce am putut pune în locul meu am pus/ frică de cuvinte mă face stingher/ cu bățul de chibrit de pe poliță sobei/ îmi spăl mîinile în chiuvetă imensă
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
ceva în acest caiet (n-aveam ceva anume de spus, vream doar să scriu pur și simplu), dar mi-am dat seama că nu am condiții: n-aveam lumină, creion, planșetă la-ndemînă, și-n plus mi-ar fi fost și frig doar în pijama". Situația limită a scrisului e nefăcutul, golul increatului în variantă estetică. Adică un neant egal, precum la Mallarmé, cu amețitoarea sumă inepuizabilă a potențialităților: " Niciodată nu vom ști ce-am fi scris atunci cînd nu scriem. E
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
tot unde-mi îndrept pașii așa cum face reflectorul cu actorii care evoluează pe scenă?". Sau confundată cu o trăire interminabilă, precum o iluzie ce abia scoate în relief realitatea vieții finite: "Mă aflu la masă cu mai mulți necunoscuți. E frig și unul dintre ei are un deget lipsă. Alți doi schimbă cuvinte vagi într-o limbă ce-mi pare inventată. Un rîcîit se-aude cînd și cînd prin pereți. Mi se face dintr-o dată frică și-mi dau seama că
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
în ciuda sfaturilor maimarilor partidului țărănist ("nu ar mai fi ajutat la nimic luptele inutile în munți" spuneau ei) organizează grupuri de rezistență, alcătuite din tineri patrioți. O luptă, desigur, periculoasă, inegală fiindcă securitatea trecuse la vânătoarea partizanilor români. Răbdând foamea, frigul, ei încearcă să reziste, dar unii își pierd viața. Între timp începe procesul lui Maniu și al conducătorilor Partidului Național Țărănesc, odată cu prigoana împotriva tineretului studios. "Mulți fuseseră exmatriculați din Universitate fără să li se justifice un motiv oarecare." Se
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
niște mari iubitori de animale, arătîndu-le harnicilor dulăi tot respectul cuvenit unei companii de lucru... Vestea te aruncă în secolul al 19-lea al marilor exploratori în Arctica și Antarctica, - norvegienii Amundsen, ...Nansen, ...englezul Scott... Acesta, mort de foame și frig la 17 km. numai de baza de aprovizionare, rătăcit în mijlocul unor viscole năpraznice, dar păstrînd asupră-i faimosul jurnal scris cu ultimele puteri pînă în ultima clipă. Nu existau pe vremea aceea helicoptere, sateliți, aparate complexe de orientare pe orice
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
din grupajul Opere impersonale din care nu rămîne decît poemul Trepte inclus însă în antologia de față în secțiunea Ordinea cuvintelor, adică antologia ce conținea Opere impersonale) și mai multe adaosuri (mai multe poeme din Oul și sfera și Măreția frigului, plus poeziile aranjate în Antologie după Noduri și semne, volum ale cărui selecțiuni încheie bibliografia din Introducere.) Sînt deci poemele canonizate de cartea din 1986 prin care Alex. Ștefănescu a reușit să propună (și să repropună azi) un set de
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
individ plin de complexe. În prima perioadă a vieții mele am suferit îngrozitor de aceste racile ale unei origini care nu îți oferea mai mult decât un loc la un liceu industrial mizerabil, un pat într-un internat insalubru, foame și frig. În jur, nimeni care să te ajute, să te sprijine, să te sfătuiască. În România anilor '80'90, cam asta însemna fată de la țară. E ciudat cum literatura a spălat acest păcat și l-a transformat într-un model literar
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
ar trebui să fie conștient pe cine își alege drept emblemă. Numai Ceaușescu a mai pătat cu atîta cinism obrazul țării ca Ion Iliescu. În vremea primului, imaginile României cu orfelinate în mizerie, cu cozi nesfîrșite, cu oameni morți de frig în case sau orbecăind pe străzile scufundate în beznă - au făcut ocolul lumii, după cum îl fac astăzi episoadele mineriadelor, puse în scenă iresponsabil de cel de al doilea. Să nu uităm că pentru România post-comunistă, mineriadele au reprezentat nu doar
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
demoniac. Poezia sa e una de "sfîrșit de lume" (ori măcar de epocă), în același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
vinde teama de sabie/ îngerului de lemn cioplit din teama de idoli și/ îngerul de noapte miroase teama din crinii imperiali și tu/ îngere de sticlă taie-mă să curgă sîngele cuvintelor peste/ îngerul de zăpadă care trimite teama de frig să ne vadă iar tu/ înger de aur poleiește-mi teama de zorii zilei cu roua ta de/ înger care ne trece în cele trei ceruri ca pe orbi strada" (Chemarea îngerilor). De altminteri, prezența bardului Necuvintelor se simte adesea
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și de glonțul libertății în tine
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
a stabilit la Paris, Sergiu Huzum, propune în premieră absolută, publicului român, o carte - "Obiective subiective" - în care, cum zice chiar subtitlul, "Ochiul cineastului privește lumea prin cuvinte". Citind tabletele, botezate, toate, " Cîteva cuvinte despre..." (despre... Europa, piper, utopie, onoare, frig, limba română...), despre fix 108 subiecte, ai senzația că filmele nefăcute se-ntorc în cuvinte, în familia unui "august pe un bloc de gheață..." Cele mai multe dintre "cuvintele" lui Sergiu Huzum sînt scrise la Tréport, un port pitoresc pe malul Mînecii
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
printr-un limbaj cu tonalitate firească, deoarece Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele, un dar în stare a învedera o vocație poetică de excepție: "Umilința este o palmă învinețită de frig/ un cap înfundat în guler/ o gură care inspiră aerul expirat de alte guri... Umilința e soțul și soția/ mama noastră și a părinților noștri/ fiica pruncilor noștri vii și a celor/ pe care nu i-am lăsat să se
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
astfel, prin diversele "documente de partid", manuale vechi și noi, prin mediatizări, declarații peremptorii ale unor "factori de răspundere" sau lideri de opinie, sofisme proferate cu aplomb ale unor gurù calpuzani. A devenit "de actualitate" mai ales ceea ce trăim material - frig, foame, sărăcie, nivel de trai lamentabil, salarii mizere și pensii rușinoase, imagini porno sau tip "Playboy", schimbare de guvern, exod al tinerilor, nașterea sau avortarea unei "legi", o revoltătoare corupție deșănțată, arestare de coțcari "de rangul doi", aventuri sau declarații
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
pus "le point d'orgue final" la Oedip (ibid.)2. "Intrarea în normal" nu poate fi marcată prin ipocrite și tranzitorii festivități care erau mai înainte "fruct oprit". Dar nu ne ajută nici permanenta obsesie sterilă, ineficient pasivă, a sărăciei, frigului, ipostazelor adesea dezgustătoare ale "politicului" sau corupției, nemuncii sau raptului de tot felul - obsesie firească și legată de vectori vitali ai oricărei ființe umane, dar care, fiind șí o reacție psihică absolut stearpă, riscă să ne alieneze, să ne înstrăineze
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație, a unui spirit contemplativ, care se lasă impregnat de imagini, cu acea dispoziție smerita ce
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
partea din mine/ care primește lumină" (Poemul despre transcriere). Deznădăjduitul antilirism simbolic nu e însă decît un lirism al nădejdii ostenite, însă cu atît mai tulburătoare, avînd ca obiect o renaștere extramundană: "sîngele meu e o teamă subțire/ alcătuită din frig/ din scrum luminos// sîngele meu/ orînduiește o altă făptura" (Ruga la St. Patrick). Poeta își filtrează meticulos făptura carnala pînă obține materialitățile ultime, tangente la frigul abstracțiunii, la grafia Neantuluii: "ce limpede pot măsură/ starea de frig/ starea de nuanță
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]