646 matches
-
un cuprins adânc se dau ne-ntrege și lacunare în înțelesul reprezentării, atunci scena își slăbește nervul puterii sale și-și pierde influința asupra artiștilor și a publicului. Căci prin nimic nu se favoriză mai mult lipsa de principii și frivolitatea între artiști (ca prin) decât când ei văd că directorii scenei nu poartă respectul pentru scenă decât ca o mască, care la coliziunile cele mai ne-nsemnate cade și lasă a se vedea fața cea cu totului profană. Dacă însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și devenind rapid un reper în sfera criticii literare, Paleologu trebuia să iasă în mod fatal din cercul de interese al lui Noica. Nereușind să-l confiște definitiv pentru "idee" și "cultura mare" și punîndu-i pesemne toată activitatea sub specia "frivolității", Noica se despărțea în chip firesc de el. Pentru unul, anii aceia deveneau un simplu episod neîmplinit, dintr-un lung scenariu didactic urmărit în chipuri variate de-a lungul întregii vieți, pentru celălalt, ei reprezentau o moștenire grea care, nerezolvîndu-se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dea vina pe Julius. Adevărul e că În ultimul timp Susan căpătase mania pomenilor parohiale, mai ales pentru familiile de oameni săraci de la hipodrom. S-ar fi putut crede că scorpionul Îi injectase cîțiva germeni sacri: Susan renunță complet la frivolitatea obiectelor vechi, ce-i drept nu-i mai rămîneau multe de cumpărat și se consacră În Întregime unei vieți foarte active. Își sacrifica siesta și pleca imediat după masă cu Mercedesul, după ce bea mai Întîi o sticlă de coca-cola de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
explică prin perenitatea problemelor general umane, însă, dincolo de ceea ce este permanent, se manifestă particularitatea momentului istoric. În încercarea de a regăsi gravitatea unui teatru religios și civic într-o perioadă când, cel puțin în spațiul francez, scena era amenințată de frivolitate și divertisment, autorii care pornesc din nou pe căile deschise de cei elini o fac în altă manieră decât aceea tradițională. Clasicii francezi din secolul al XVII-lea își propuneau să imite operele din vechime, pe care le considerau a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu era ahtiată după bijuterii. În ajunul zilei de naștere a Nastasiei Filippovna fusese foarte agitat, deși ascunsese cu dibăcie această stare. Tocmai despre acest colier aflase ceva generăleasa Epancina. E adevărat că Elizaveta Prokofievna începuse de mult să simtă frivolitatea soțului ei, chiar obișnuindu-se în parte cu ea; însă era imposibil să rateze acest prilej; zvonul despre perle o interesa extrem de mult. Generalul își dăduse seama din timp de asta; încă din ajun fuseseră rostite niște cuvinte; presimțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soluțiilor. Cu cât ești mai puțin indiferent în fața răului, cu atât ești mai aproape de remușcarea esențială. Aceasta-i uneori tulbure și echivocă: atunci porți povara absenței Binelui. Violetul e culoarea remușcării. (Ceea ce e straniu în el pleacă din lupta dintre frivolitate și melancolie, cu triumful ultimei.) Remușcarea este forma etică a regretului. (Părerile de rău devin probleme, iar nu tristeți.) Un regret ridicat la rangul de suferință. Ea nu rezolvă nimic, dar începe totul. Apariția moralei este identică întîiului freamăt de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează imediat de frivolitatea gândurilor sale în prezența fecioarelor vestale. Toate șase își ridică în același timp de pe față vălul lunguieț, prins pe piept cu o fibulă, și încep să arunce grăunțe de tămâie în focul aprins de rex. Începe sacrificiul. Tiberius Nero le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză, trebuia să plece. „Astă-seară sunt invitat undeva”, zise el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini Încă total neînțelese. 21 Graalul... e o greutate atât de mare, Încât făpturilor aflate În prada păcatului nu le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, IX, 477
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
emoționante. Deseori îl pune pe Clive să recite Gunga Din, de pildă, sau Atacul cavaleriei ușoare, în timp ce el își umblă pedagogic în pantaloni. Uneori, cum este și firesc, nobilele fantezii ale lui Privett-Clampe coincid cu realitatea, punând capăt chiar și frivolității din pantaloni. Accentul lui Clive se îmbunătățește și maiorul se mulțumește să-și privească așa, ca prin ceață, protejatul, care se ridică și declamă. — O, da, murmură maiorul. Rostește corect. Așa! Pagină separată Fâșâitul unui proiector. Un fascicul alb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui care-i aduce primăvara în suflet. Câteodată îi trecea prin minte să se întrebe ce o fi în capul bărbatului de lîngă ea. Dar, slavă Domnului, acest gând o părăsea repede. Nu are energie de consumat cu prostioare și frivolități. Ea este o femeie de carieră. O femeie de neînlocuit. Pariurile ei sunt în altă parte. Skandenberg-urile ei sunt cu partenerele intelectuale. El trebuie s-o detensioneze mundan și atât. O să-l lase la meci, la câte o întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de alte fețe necunoscute, povara grea a crizantemelor ținute în brațe ca un snop de spice. Totul urmase după o scenă de o violență cumplită. El îi spusese în față o mulțime de josnicii, îi spusese că era de-o frivolitate cumplită. Ce importanță are, i-a răspuns ea, dacă ar fi să fie așa cum spui? Cu tine sau cu altul, eu mă simt tot o ușuratică. Doar apărată de o viață de familie aș fi scutită de-o asemenea anatemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar putea să facă să se topească și fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce este lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează. (...) Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet ale cărui versuri au o rezonanță gravă, ca un sunet de clopot, în sufletul cititorului." Alex. Ștefănescu, Poezie și rugăciune, în România literară, nr. 29, 2000 "(...) Lucian Vasilescu se definește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din cauza „marșării” pe accidentul biografic 100 și a răspândirii unor parodii (și auto-parodii?) adesea licențioase, ce făceau deliciul boemei ieșene și bucureștene până târziu, după al doilea război mondial. Totuși, remarcăm că, în paralel și fără nici o legătură cu aceste frivolități din marginea vieții literare, personalități de prim rang au citit, editat și comentat scrierile lui Eminescu: Titu Maiorescu, N. Iorga, A. C. Cuza, I. Scurtu, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Octav Botez, G. Călinescu, T. Vianu, D. Popovici, I. Crețu, D. Panaitescu-Perpessicius
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din cauza „marșării” pe accidentul biografic 100 și a răspândirii unor parodii (și auto-parodii?) adesea licențioase, ce făceau deliciul boemei ieșene și bucureștene până târziu, după al doilea război mondial. Totuși, remarcăm că, în paralel și fără nici o legătură cu aceste frivolități din marginea vieții literare, personalități de prim rang au citit, editat și comentat scrierile lui Eminescu: Titu Maiorescu, N. Iorga, A. C. Cuza, I. Scurtu, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Octav Botez, G. Călinescu, T. Vianu, D. Popovici, I. Crețu, D. Panaitescu-Perpessicius
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cădeți, vă rog, Într-o regretabilă greșeală. Nu vă faceți visuri, confundând-o pe Madame Hsin cu unele poules de luxe pe care probabil că le-ați acceptat și adorat În marile hoteluri de pe Riviera și care Își Împodobesc pompoasa frivolitate cu un pekinez-surogat și un quarante chevaux fără cusur. Cazul prezentat de Madame Hsin e Întru totul diferit. Ea este un tulburător amestec de mare doamnă de salon și tigresă orientală. Din privirea sa bridată, Însăși eterna Venus ne face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mândru să-i evoce, el nu. Căci nu pot să cred că a uitat și nici că-l considera pe Dimov - născut cu vreo 14 ani înaintea lui - un fost student. Ce mă oripilează la Manolescu e în primul rând frivolitatea de care nu s-a dezbărat nici acum, la bătrânețe. El chiar crede că istoria - fie și cea a literaturii - poate fi măsluită. A învățat asta în timpul totalitarismului. Atunci, aproape toată lumea găsea firesc să trișeze. De ambele părți ale faimoasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
întotdeauna o anumită familiaritate cu moartea. Singurul și veritabilul public de teatru este, crede Genet, „acela care se simte în stare să se plimbe noaptea printr-un cimitir ca să întâlnească misterul și să-l înfrunte”. Un gest lipsit de orice frivolitate sau presupunând, la rigoare, „o frivolitate vecină cu demența”, ca aceea a lui Hamlet, bunăoară, ascunsă sub masca nebuniei în dialogul cu Ofelia, sau în scena „teatrului în teatru”, moment în care Hamlet mizează totul pe o carte. Dacă Genet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Singurul și veritabilul public de teatru este, crede Genet, „acela care se simte în stare să se plimbe noaptea printr-un cimitir ca să întâlnească misterul și să-l înfrunte”. Un gest lipsit de orice frivolitate sau presupunând, la rigoare, „o frivolitate vecină cu demența”, ca aceea a lui Hamlet, bunăoară, ascunsă sub masca nebuniei în dialogul cu Ofelia, sau în scena „teatrului în teatru”, moment în care Hamlet mizează totul pe o carte. Dacă Genet își dorește un teatru „printre morminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ultimele evenimente și despre schimbările intervenite. În general, Manuc suporta greu popularitatea de care se bucura. Dar nu-i putea refuza chiar pe toți. De aceea, acceptase câteva invitații, deși știa că se va alege doar cu gustul fad al frivolității și al timpului pierdut. Într-un fel, se iluziona că nu părăsise Bucureștiul. Tânjea după peisajul bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala țării Românești. Brașovul arăta ca o închisoare. Doar ziduri și turnuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu există decât o singură cercetare în România asupra acestui subiect, Barometrul de Gen realizat de Gallup Organization România la cererea Fundației pentru o Societate Deschisă în anul 2000. Dezbaterile publice asupra acestui subiect sunt virtual inexistente sau tratate cu frivolitate. Marea majoritate a cetățenilor și cetățenelor sunt preocupați/preocupate de problemele cu care trebuie să se confrunte zilnic și nu au conștiința unei schimbări necesare de mentalitate. Mass-media preferă subiectele de scandal, cele care cresc tirajul și audiența. Mediul academic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
de vedere. Am, firește, "fixurile" mele, care se trag dintr-un concept de literatură cu mai mare portanță spirituală decât simpla literaturitate, dar aceste exigențe sunt transversale. Și, în plus, nu sunt atât de rigide încât să nu-mi placă frivolitățile literare ori sfidarea gusturilor și protocoalelor. Nu prea mă impresionează dacă un autor ține de o generație sau de alta, de o modă sau de alta, fie ea și căzută în desuetudine. Cred că el e cu adevărat un "autor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viață de noapte“ Își pierdu brusc banalitatea. Se detașă În mintea lui Fima de cafenele pline, străzi luminate, teatre, piețe, cabarete. Viața de noapte căpătă brusc un alt sens, o formă tăioasă și rece, care nu accepta nici joacă, nici frivolitate. Expresia aramaică antică sitra deitkasia, partea ascunsă sau acoperită, străbătu trupul lui Fima precum nota unică a unui violoncel, țâșnită din inima Întunericului. Îl scutură un fior de spaimă. Aprinse lumina, se sculă și se așeză În indispensabilii săi lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
săi ne zgârie adeseori timpanul, fiind de o vioiciune forțată. Nu ni-l putem imagina, de exemplu, pe Corneliu Coposu exprimându-se astfel: „Vreau să spun că politica, oricât de cutră ar fi, presupune un anumit comportament.“ Fantezia nu înseamnă frivolitate, cum crede Mircea M. Ionescu. Ea presupune, dimpotrivă, o mobilizare a inteligenței și o rigoare comparabilă cu cea a geometriei. O parere extrem de proasta despre barbati... Doina Ioneț, o femeie frumoasă și o romancieră foarte productivă, din Bacău, a ajuns
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
imanente tradițiilor multiseculare“. Iată un exemplu dintre zecile posibile: „ca și când / ți-ar putea aparține ceva în cuvânt / sentimentul factice că lenjeria / de corp este furată în timp ce o porți / (sau corpul furat lenjeriei?) /: sintagma regăsită la prieteni / te surprinde cum o frivolitate în flagrant / dovadă că iubim / (când iubim) / cu toții aceeași iluzie / intimă.“ (Manager la muză) Să credem că lenjeria de corp este o metaforă pentru spiritul identitar? Versurile din acest volum ne înduioșează și în cele din urmă ne plictisesc, prefața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a fost greu să-i găsim succesori cu care să ne umplem orele de lectură. Barceló dispunea de o bibliotecă fabuloasă și, În lipsă de alte titluri ale lui Julián Carax, ne preumblam prin duzini de clasici minori și de frivolități majore. În unele după-amieze abia dacă citeam cîte ceva și ne dedicam doar conversațiilor, sau chiar ieșeam să facem cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]