669 matches
-
Dar bolnav trebuie să fie poporul, când mai marii lui îi sunt inferiori. Când neexersații în de-ale gândirii își împlinesc vanitatea în vârful piramidei, între președintele colectivei agricole și președintele Academiei riscă să se constituie omofonia multelor potriveli, care frizează, în final, unisonul. Dar, nicicând distrugerea - de adevăr, de valori, de relații firești între oameni și în interiorul sistemelor în care ei viețuiesc - nu poate permite auzului să perceapă unisonul perfect: scrâșnitul, scârțâitul, falsul vin din isonul veșnic prezent, al registrului
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
ajungînd la interpelări directe, precum ăAi auzit? în sineala nopții a ciripit o pitulice / Ai văzut? urca apă la deala etc.". Creația lui Virgil Mazilescu i se înfățișează criticului refractara la analize, beneficiind de procedee "atît de perfect disimulate", încît frizează spontaneitatea unui creator "vizitat de zei", cu o rostire "aproape pythică". Entuziasmul sau atinge culmi simpatetice: "Virgil Mazilescu este unul din autorii care ne întăresc încrederea în inefabilul poetic. Versurile lui îți plac sau nu, e extrem de dificil să le
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
proze scurte ce decupează delicat din cotidianul comun, în sensul familiar-domestic, momente de viață banală marcată adesea de mizerie și deznădejde, momente care, datorită simțului acut al derizoriului pe care autorul îl stăpânește perfect, se transformă în micro-drame existențiale ce frizează grotescul și absurdul. Personajele sunt anonimii de mâna a doua, păguboșii, ratații, cei striviți de destine implacabile. Lucian Dan Teodorovici are umor (negru) dar, placat pe astfel de teme, râsul este chinuit și amar, inspiră compasiune. Moartea planează invariabil peste
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
există trebuie să aibă o rațiune de a fi, un scop căruia să-i slujească și, implicit, un proiectant care a adus pe lume scopul. De aceea, ni se pare aiuritor ca fenomenul acesta de o complexitate și un rafinament frizînd miraculosul - e vorba de viață - să nu aibă un proiectant inițial și un scop ultim. Că viața este absurdă nu poate încăpea în premisele gîndirii noastre. E mai comod și mai consolator să credem într-o divinitate creatoare a lumii
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
văzând într-o banală întâlnire fotbalistică evenimentul decisiv pentru destinul națiunii, dl. Macarie a indus ideea că viața suporterilor români e în pericol și că ungurii skin-heads abia așteaptă să bea sânge de valah! S-a ajuns chiar la situația frizând patologicul ca ambasada României de la Budapesta să ceară protecția poliției maghiare. Că prin zonă n-a călcat picior de ungur (deși, aflu din presă, �periclitata" clădire se găsește chiar în drumul spectatorilor spre stadion) nu mai contează pentru această presă
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
Teba, Sparta sau Atena reprezentau lăcașul unei vieți de luxură: un pritaneu extins la scara întregii agore, cu cetățeni rafinați în alegerea deliciilor, frămîntați doar de inițieri secrete și de controverse dialectice. În realitate, grosul grecilor trăiau într-o austeritate frizînd mizeria: străzi insalubre, case dărăpănate, igienă precară (nu se spălau niciodată pe dinți, scuipau pe jos, mureau pe capete de malarie și tuberculoză) și o cruzime francă față de infractori, mergînd pînă la execuții prin răstignire (apotympanismós), lapidare sau aruncare în
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
și se proferează aproape cu artă. Uneori poate fi o declarație de simpatie, un semn al indiferenței, o reacție de dezgust sau de disperare (depinde de intonație și, în general, fiindcă se situează între granițele frivole ale expresiei, mai rar frizează registrul grav). Oricum, e o chestie de rațiune și de gust: "Că-i spun unuia "Mă, boule!", nu înseamnă imediat că-l și judec. Apoi sunt înjurături deștepte și înjurături de două parale. Io-i prețuiesc pe ăia care știu
Povestiri cu înjurături by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16590_a_17915]
-
di-men-siuni mult mai mari decât în realitate. Și dădea exemplul faimoasei (din corespondența sa) coaste a Boacii. Ceva asemănător se întâmplă și în scrisul lui Radu Țuculescu. O situație reală se amplifică în imaginația naratorului până când contururile ei ajung să frizeze suprarealismul. O glumă făcută la școală unei profesoare arogante se combină în memoria afectivă cu gaguri din marile comedii sau din filmele de desene animate. Dată fiind obsesia profesoarei pentru curățenie și desele jigniri pe care le aducea elevilor pentru
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
Fincher, pe scenariul lui Andrew Kevin Walter. Originalitatea (sugerată de altfel în titlul original, The Watcher/ Urmăritorul) constă în flash-urile care-l bîntuie pe agentul FBI, înfățișat de către James Spader ca o natură maladivă, cu o inchietantă vulnerabilitate ce frizează chiar o ipotetică - nici în final elucidată! - culpabilitate. Tară pe care mizează și serial killer-ul interpretat cu o seninătate enervantă de către exoticul impasibil Keanu Reeves. Personaj obsedat pînă la demență de polițistul cu nervii la pămînt și ore la psihiatră
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
cele ale unei sexualități ostentative", poezie cu care își închipuie că revoluționează genul. "Cu această Ťtreanca-fleancať - se întreabă Ovidiu Dunăreanu, retoric -, lipsită de virtuți și profunzimi, care nu aduce în substanța ei nimic surprinzător, înțesată de extravaganțe și rătăciri ce frizează vulgaritatea, și care este la ani-lumină de forța de seducție a adevăratei și eternei poezii, vor acești Ťslujnicari de școală nouăť să conteste ceea ce s-a făcut în domeniul liricii până în prezent?" Observații similare se fac, în editorial, în legătură cu proza
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
rând și toți mă vor recunoaște și toți mă vor iubi” - devine pretextul pentru rescrierea „beletristică” a istoriei Rusiei secolului trecut. Cititorul vede un film cu diapozitive din istoria recentă, cu personaje bine cunoscute față de care Limonov are păreri ferme, frizând extremismul. Nu lipsesc din acest tablou președinții ruși de la Hrușciov la Putin, dar nici artiști precum Soljeniț`n (pe care Limonov îl detestă, la fel ca pe Nabokov, ambii fiind niște „vânduți”), Andrei Saharov, Iosif Brodski, Rudolf Nureev, Tarkovski - tatăl
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
logician de expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-o formulare de tip sibilinic, care izbește obișnuințele de gîndire ale cititorului. În fond, apoteoza logicii e atinsă atunci cînd precizia exprimării frizează invocația irațională, și nimănui nu i-ar trece prin cap să se întrebe cum poate descrie o suprafață acoperită doar de culoarea albastră, cum nici unui om matur nu i-ar trece prin minte să se întrebe ce culoare are groapa
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
vestimentației sale, sub semnul clar al unicatului, făurită în atelierul unui artist plastic și ruptă de realitatea gamelor cenușii ale esteticii socialiste, nici datorită accesoriilor ei nemaivăzute de acea parte a Cortinei de Fier - ceasurile ei mari, cu design îndrăzneț, frizînd extravagantul. Nu. Cristina strălucea prin extrema ei generozitate, discreție, modestie, prin iubirea aproapelui și sprijinirea lui chiar cu prețul renunțării la sine, fără ca asta să fi însemnat vreodată un rabat de la principii ori de la demnitate. Ghiceai în Cristina o educație
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
o înfățișează fizica actuală, e atît de nemîngîietoare, măcar teoria ei să aibă consistența unei doctrine impecabile. Cu alte cuvinte, măcar frumusețea și simplitatea unei științe coerente să ne dea senzația că realitatea, deși crudă și stearpă, are o structură frizînd prefecțiunea. Din păcate, teoria este departe de a fi perfectă. De pildă, neutronul și protonul, tocmai particulele care păreau cele mai sigure din punctul de vedere al experienței acumulate în timp - căci păreau stabile și necompuse - încep să-și piardă
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
ori, cu resemnare, ca pe o fatalitate, nu lipsită totuși, oximoronic, de o stranie mândrie drastic refulată. Nu însă și când îi scrie lui Kraus. Se simt, așadar, compatrioți. Cu atât mai mult, cu cât, poate dintr-o complezență ce frizează uneori flateria, Cioran introduce în dialogul lor epistolar abundente referiri măgulitoare la Austria, mergând până la a o substitui reducționist înseși Mitteleuropei: "M-a bucurat foarte mult faptul că socotiți eseurile mele Ťaustrieceť. Un lucru e sigur: nu pot uita că
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
în mod fundamental după ce familia este silită să părăsească India natală și să emigreze în Canada. Vaporul care-i duce către o țară atât de îndepărtată nu va ajunge niciodată la destinație, scufundându-se în oceanul Pacific în Groapa Marianelor. Frizând absurdul, Pi este singurul supraviețuitor al naufragiului, izolat pe o barcă de salvare alături de un urangutan, o hienă, o zebră rănită și tigrul Richard Parker. De la impozanta „arcă” a tatălui său, Pi se regăsește într-o companie sălbatică care nu
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
curente îndreptățite să poarte acest nume, asemenea unor școli și sisteme de gîndire diferite, cărora, din păcate, nu le poți găsi o unitate doctrinară decît printr-o exagerare de natură hermeneutică. Cît privește relația dintre creștinism și gnosticism, aici lucrurile frizează confuzia: unii consideră gnosticismul ca fiind o erezie creștină, alții răstoarnă perspectiva și văd în creștinism o deformare colaterală a corpului doctrinar gnostic, cum sunt și teoreticieni pentru care gnosticismul este o religie de sine stătătoare ale cărei legături ideatice
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
noile forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii, de intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața ochilor, propria sa reacție emoțională mai mult decît imaginea cît de cît reală a adversarului ce urmează a fi neapărat doborît de pe cal cu
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
este unul structural ironic. Enervant de inteligent și lucid, autorul deconstruiește cu zîmbetul pe buze tehnicile narative postmoderne, rîde de comportamentul auctorial al congenerilor săi (inclusiv sau, mai ales, de propriul său comportament auctorial), dar și de reacțiile foarte previzibile, frizînd locurile comune de comportament, ale personajelor sale la diverșii stimuli narativi și, nu în ultimul rînd (deși niciodată explicit), la cel puțin la fel de previzibilele reacții la lectură ale cititorului prozelor sale. Nimic nu scapă ochiului acid al scriitorului (comportamentul naratorului
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
convulsiv. Febrile și spasmodice, cu versuri abrupte și sincopate, contorsionate pentru a ieși rima, poemele par că se-neacă și rătăcesc prin propriile secreții și arborescențe; excese aflate, uneori riscant, la o jumătate de pas de manieră, prețiozitate și facil, frizând kitschul. Celor de la RACLA sau lui Metadon le-ar fi ieșit mai bine astfel de texterități: „te închipui Guan Yin așteptându-l pe Lao zi / să-ți dedice înainte să iasă pe poarta de vest Despre Dao / și putere / vezi
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
Nimeni nu poate ataca o temă atît de spinoasă, precum impostura medicală, dacă nu are o viziune precisă asupra felului cum trebuie să arate o medicină fără greșeli. Pentru Goldacre, premisele medicinii infailibile sunt patru, ele alcătuind un raționament ce frizează scientismul: 1) ca o cunoștință medicală să reprezinte un adevăr, ea trebuie să aibă o explicație științifică și un efect evident; 2) orice efect poate fi verificat; 3) verificarea se face prin teste individuale și statistice, iar un fenomen ce
Impostura hipocratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4266_a_5591]
-
drept cel al unui sensibil nesatisfăcut de sine, al unui intelectual exprimînd o idealitate agresată care-i inspiră uneori momente de amuzata autocaricatura. O variantă "echinoxista" a "omului din subterană", atenuata de sobrietatea transilvana și de factorii de cultură, rareori frizînd deznădejdea: "Disperat pînă la Dumnezeu/ de existență mea de cîrtita/ ce sapa-n lumină tunele de poezie/ pentru a-i vorbi/ mi-am cioplit un monument/ că mușuroiul de cîrtita/ peste care mișuna furnici/ și crește mai înaltă iarbă -/ asta
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
fel și compozitorul, în investitura sa deplină, autentică trebuie să se surprindă pe sine, să se autoinițieze în propria-i gândire sonoră. în această situație de-construcția devine inoperantă, neputând fi implementată din motive de incompatibilitate. Mai mult, speța respectivă frizează absurdul, tocmai pentru că opusul muzical savant e întemeietor, prin urmare, imprevizibil și de neîngrădit, defectiv de acel vector inaugural dezmembrător. Dezechilibrarea ordinii macrostructurale (de o pronunțată implacabilitate) ori deșirarea cusăturilor microstructurale (la fel de neiertătoare în varianta ideală) nu numai că nu
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
narațiune se rezumă la descrierea ciudățeniilor de comportament și de caracter. Acesta este și principalul neajuns al romanului: lipsa de inițiativă. Personajele sunt pitorești, câteva secvențe sunt aproape memorabile, dar cam atât. Tipologia personajelor, chiar onomastica, situațiile și dialogurile care frizează grotescul și absurdul, comportamentul mecanic, atitudinea și relația tensionată dintre vagabond, omul de rând și reprezentanții instituțiilor, toate acestea își găsesc corespondent în proza satirică rusă sau central-europeană: Hrabal, Capek, Haarms sau Ilf și Petrov. Însă Nichita Danilov este trădat
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
de piatră dacă țineți la mine. Mă veți uita mai curînd decît moartea. Nu cheltuiți în zadar / miliarde de lei pe o rudimentară statuie. / A trecut vremea templelor și e putredă / limba de bronz a statuilor". O „voință de viață" frizînd eternitatea, ce nu împiedică asemenea îndemnuri testamentare: „Cu o asemenea conștiință / pomeniți-mă la sărbătorile voastre, / la mesele voastre de bucurie și de tristețe, / în clipele voastre cele mai intime / așa cum de peste optzeci de ani de viață / moașa Ileana pomenește
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]