843 matches
-
seminală dintre conceptele de teroare și groază de la care mi-am permis eu însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se mulțumește să însceneze episoade terifiante admirabil încatenate, ci aspiră la mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ținută care impune și la care adaugă o serie de nonconformisme bine plasate prin fraza memorabilă. Modern și cosmopolit, un sportsman, Luchian conduce bicicleta și este remarcat de Claymoor (Mișu Văcărescu), cronicarul prin excelență al vieții mondene, iar spiritul de frondă îl conduce la o serie de lovituri norocoase. Intră în "Cercul artistic literar", în "Intim club" (1885-1886), pentru ca în 1893 să expună la Cercul artistic și în 1896 să fie printre membrii fondatori ai Salonului Independeților, alături de I. Angelescu, L.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artiștilor ruși și finlandezi în muzeul Stieglitz, socotită a fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
angajări curajoase, condamnă ferm pseudo-modernitatea unor autori care, de dragul succesului ieftin și al modei desacralizante, atacă subiecte tabu, la limita blasfemiei. Până la urmă, ignorarea de către public a unei piese ca Evangheliștii, premiată de către UNITER, sper că tot din spirit de frondă al juriului și nu din reziduale mentalități secularizante, reechilibrează balanța. Bună cunoscătoare a literaturii patristice și a istoriei religiilor, autoarea își reazemă argumentația pe citate și exemple bine alese, fie vorba de icongrafie sau de începuturile cinematografului evanghelic. Construit extrem de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în acest domeniu principiul unității naționale s-a impus pentru totdeauna. În schimb, există avertismente foarte clare, pe care trebuie să le acceptăm, referitoare la aspectele mai generale, ale politicului și religiosului, avertismente date direct sau indirect (armaniacii, burgunzii, Liga, Fronda, Comuna). Bineînțeles, dincolo de emoția cu care este elogiat sentimentul unirii, dincolo de ardoarea ce stimulează adeziunea colectivă în jurul unui aceluiași sistem de valori și al acelorași amintiri, observatorul, fie el și mai puțin atent, trebuie să regăsească acel plan ascuns aî
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acumulat în timpul războiului, cea a copiilor în plină societate de consum. De aici, neînțelegerile. Când părinții gândesc și judecă luându-și tinerețea ca punct de referință, când încep o frază cu pe vremea mea, schimbul devine imposibil"109. Atitudinea de frondă, de revoltă a tinerilor s-a extins treptat, de la familie, la instituțiile de învățământ, la cele religioase și de stat. Apare un refuz al autorității, indiferent de locul în care se manifestă: în familie sau în afara acesteia (la biserică, școală
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ca atare și de către scriitori (Hugo și Racine). Textul de teatru presupune prezența unor zone textuale considerate a avea un caracter atât de eterogen (dialog vs povestire), încât clasicii arătându-se împotriva unor excese de forme teatrale, prezente încă înainte de Frondă 37 au considerat necesar să codifice aceste relații. A. Kibedi Varga descrie natura dialogală a textului de teatru: Aceasta presupune prezența a numeroase elemente non dramatice care apar în expozițiune, adică informațiile care au legătură cu evenimentele anterioare acțiunii și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
din Antigona de Anouilh, vocile din Mașina infernală de Cocteau, cerșetorul din Electra de Giraudoux realizează acest rol printr-o detașare obiectivă față de acțiunea propriu-zisă. În dramaturgia clasică, regăsim ilustrat, cu precădere, cel de-al doilea caz. Încă din perioada Frondei, locul și funcțiile povestirii au fost extrem de convenționalizate. La dramaturgie classique en France de J. Schérer (1966) rămâne cea mai bună sinteză care cuprinde regulile teatrului de la acea vreme. Cea de-a doua parte a acestei lucrări prezintă interes prin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și chiar stimulate de puterea politică (câțiva dintre autorii de vârf ai acestui nou val ajung repede membri ai Comitetelor de partid, până și ai celui central), dar produsul finit păstra totuși un vag aer de libertate și chiar de frondă, care îi asigura o popularitate fără precedent foarte repede, un asemenea roman semidisident devenise cel mai căutat cadou când trebuia să mergi la medic și lăsa să adie speranța unei și mai mari liberalizări în viitorul apropiat. Chiar dacă Ceaușescu însuși
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
legionar refugiat în Italia și devenit (se spunea că datorită banilor care îi fuseseră încredințați de legionari) un multimilionar om de afaceri, tracoman fanatic și admirator al lui Ceaușescu -, dar și, pe de altă parte, a unor publicații care practicau fronda cu voie de la poliție, ca Săptămâna lui Eugen Barbu sau ca Suplimentul Scânteii Tineretului, SLAST, urmat îndeaproape de Luceafărul. Dublul discurs al oricărei dictaturi se dublează la rândul lui, între lozincile oficiale patriotarde și naționalismul xenofob, agresiv și șovin, pe
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
instalat anomia. Îmi amintesc prea bine cum, în primele luni ale lui 1990, pietonii circulau voios și ostentativ pe carosabil doar fusese revoluție! Ca niște adolescenți scăpați de sub supravegherea părinților, românilor nu le mai păsa de legi. Dar, din păcate, fronda adolescentină era doar unul dintre aspectele cele mai benigne ale eclipselor legii, care a favorizat atât prin neaplicare, cât și prin caracterul deliberat lacunar al multor acte normative, un cumul de ilegalități. Impersonalitatea rece a statului continuă și azi să
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a stîrnit interesul pentru a aborda un asemenea subiect a fost evoluția unei părți a literaturii occidentale, În special a prozei și dramaturgiei, spre un stil pe care-l numește eliptic, Întrebîndu-se dacă a recurge la el este doar o frondă și o Încercare de subminare a codului retoric anterior sau este deja o Întemeiere a unui nou cod retoric. Observațiile pe care le face asupra stilului eliptic, chiar dacă, În analizele pe care le face, nu amintește În niciun fel de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
suscitat opinii contrastante printre mai tinerii săi congenerii, dintre care unii, precum Eugen Ionescu, i-au contestat brutal talentul și originalitatea în intervenții polemice susținute, sfârșind prin a-l admira fără rezerve. La fel, tânărul Noica, dintr-un entuziasm de frondă, își exprima exasperarea față de ritmul normat al textelor diurne, văduvite de idee, cărora poetul le-ar substitui un meșteșug facil de potrivire a cuvintelor. Noica a respins, de fapt, un tip structural neconform cu viziunea sa culturală și incompatibil cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
boscorodește o generație în care nimeni n-a gândit cu adevărat. În capul lor domnește golul etern și iritant, mascat cu o vitrină de împrumut și împrejmuit de colbul vechimii, al neaerisirii din casele părăsite"165. E evidentă atitudinea de frondă, dublată de o pătimașă gesticulație retorică și o mare încărcătură emoțională în acest manifest revendicat astăzi, și de publicistica literară și de istoria ideilor politice. Un alt "document", greu de ocolit, ar fi Itinerariul spiritual (în Cuvântul, 1927) al tânărului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru a afla adevărul"82. De o estetică avangardistă ține și tehnica dicteului automatic, detectată de G. Călinescu în stenogramele dialogului de la judecătorie 83, dar și în transcrierea telegramată a tablei de materii din Moșii (Tablă de materii). Spiritul de frondă, nonconformismul, respingerea așa-numitelor "valori" consacrate, repulsia față de îngrădirile de orice fel, inclusiv cele literare, sunt, așadar, determinante ale personalității lui Caragiale în acord cu imaginea comediografului exemplar. Susținerea acesteia este completată și de câteva elemente biografice notorii ale acestui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câteva poezii în care-l pastisează pe Coșbuc (Idilă), pe Alecsandri (În gondolă, Tricolorul) sau pe Eminescu și eminescianismul (Elegie, Steaua). Esențial însă de reținut, este că parodiile constituie în ansamblul operei caragialiene manifestări ale libertății creatoare, ale spiritului de frondă impulsionat de o conștiință estetică subordonată unui cert simț al valorilor autentice, nu doar simple exteriorizări ale unor invidii literare sau spații compensator-vindicative ale artistului nedreptățit în planul existenței concrete. 3.5.1. Înspre "labirintul de lentile" Ca model de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vor practica programatic. Ilustrările posibile sunt, evident, extrem de numeroase. În Christian voiajorul (transmisiune directă), de exemplu, Mircea Nedelciu întrerupe narațiunea pentru o digresiune autoreferențială în care se regăsesc aceleași procedee caragialiene de desconsiderare a normelor, de izolare și individualizare prin frondă asumată. Finalul nuvelei Două loturi se impune cu ușurință ca hipotext în acest fragment: Dacă nu m-aș teme de qui-pro-quo-uri, ca și de alte elemente care pot părea artificiale într-o povestire, aș relata imediat în ce condiții am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un cenaclu era o formă de curaj, luptă, disidență, ar exagera. Era o formă de viață a unei tinereți literare, identică cu aceea a unui trilobit. Ori iguană, cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau scrisori Închise sau triluri feroce. Desigur, din cînd În cînd, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
barbar! Calcă pe morții Întemeietori”. Laios, Întemeietorul de căsuțe de beton ale poporului barbar, Gheorghe, poetul de curte dărîmată, și Gligor Hașa, care-i ține oarecum isonul vorbind de „așa-zișii intelectuali elitiști care-și acoperă nula și provincialismul cu fronda și mitingismul”, asta-i rimă albă. Cum să-și acopere, Doamne iartă-mă, nula? Pot ei să ne facă una ca asta? Gligor zice că pot. Și crede că PRM și PSM sînt două partide minunate, „programul PSM-lui fiind emanat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a -, care să ne scutească averile și acțiunile de un control al statului. Am trecut pe numele fundației toate bunurile noastre importante, toate afacerile, declarându-ne non-profit și chiar intenționând să rămânem astfel. Nu sunt foarte sigur care erau proporțiile frondei, cât era de important civismul și cât ne interesa de fapt să găsim un pretext pentru a mai da o petrecere, cert este că după abordarea stindardului n-am făcut multă vreme nimic ca să-l afirmăm. Ne-am rezumat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
puterea romanului. Paradoxal este că în această perioadă se scriu cele mai mari capodopere ale genului, fără ca acesta să încerce să ascundă starea de criză a societății în general, a artei în particular. Este motivul pentru care arta naște mereu fronde. Literatura a știut să-și joace cărțile în orice condiții, iar starea de criză este transformată în ... literatură. Modernitatea în genere poate fi pusă sub semnul crizei, poate fi considerată o „cultură a crizei”. Criza este, în primul rând, a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
zi înainte, ministrul de externe român Dimitrie Ghica prezenta în fața Consiliului de Miniștri modul prin care s-a 16 Ibidem, p. 125. 17 Ibidem , p. 126. 18 Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei . Amintiri din Țara pierdută,Alba - Iulia ,Editura Fronde ,1994 , p. 69. 15 12 ajuns la negocierile cu Uniunea Sovietică în această problemă. Astfel, Ghica sublinia faptul că în urma insistențelor din partea Franței și a Poloniei pentru încheierea acestui tratat, pentru a evita izolarea, România a fost nevoită să accepte
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
diplomației românești. Nicolae Titulescu, (coord. Aurel Dumaă, București, Editura Politică, 1982. 93 83 10. Sima Horia, De ce trebuia să plece Titulescu, în Pro și Contra Titulescu.... 11. Sturdza Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din Țara pierdută, Alba - Iulia, Editura Fronde, 1994. 12. Tătărăscu Gheorghe, Mărturii pentru istorie, (editor Sanda Tătărascu - Negropontesă, București, Editura Enciclopedică, 1996. Lucrări generale: 1. Chiper Ioan, România și Germania nazistă. Relațiile româno-germane între comandamente politice și interese economice (ianuarie 1933 martie 1938Ă, București, Editura Elion, 2000
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
zi înainte, ministrul de externe român Dimitrie Ghica prezenta în fața Consiliului de Miniștri modul prin care s-a 16 Ibidem, p. 125. 17 Ibidem , p. 126. 18 Mihail Sturdza, România și sfârșitul Europei . Amintiri din Țara pierdută,Alba - Iulia ,Editura Fronde ,1994 , p. 69. 15 12 ajuns la negocierile cu Uniunea Sovietică în această problemă. Astfel, Ghica sublinia faptul că în urma insistențelor din partea Franței și a Poloniei pentru încheierea acestui tratat, pentru a evita izolarea, România a fost nevoită să accepte
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
diplomației românești. Nicolae Titulescu, (coord. Aurel Dumaă, București, Editura Politică, 1982. 93 83 10. Sima Horia, De ce trebuia să plece Titulescu, în Pro și Contra Titulescu.... 11. Sturdza Mihail, România și sfârșitul Europei. Amintiri din Țara pierdută, Alba - Iulia, Editura Fronde, 1994. 12. Tătărăscu Gheorghe, Mărturii pentru istorie, (editor Sanda Tătărascu - Negropontesă, București, Editura Enciclopedică, 1996. Lucrări generale: 1. Chiper Ioan, România și Germania nazistă. Relațiile româno-germane între comandamente politice și interese economice (ianuarie 1933 martie 1938Ă, București, Editura Elion, 2000
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]