738 matches
-
altă soluție n-avea. Cînd era cuminte, avea prieteni pe la care putea să doarmă și cîteva nopți. Chiar dacă nu se ivise ocazia, era sigur c-ar fi putut. Acum rămăsese fără ei și dăduse peste o ocazie. Sau ocazia îl fugărea. Trebuia să aștepte pînă la terminarea orelor, cînd era suficientă aglomerație s-o poată șterge. Din cauza agitației, o perversă lipsă de tutun îi gîdila interiorul plămînilor. Pipăirea celor trei țigări pe care le șterpelise dimineața din pachetul lui taică-su
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se poate schimba dramatic, ba chiar se poate ivi pe lume o nouă viață, dacă înțelegi ce vreau să spun... Joaca devine serioasă dintr-odată Dacă ne uităm la filmul „Laguna albastră“, îi vedem pe cei doi tinerei cum se fugăresc unul pe celălalt prin pădure. Scenă romantică, nu-i așa? El aleargă după ea, se preface că nu poate s-o prindă bine și o scapă din mână. Ea fuge mai departe și - ca-n bancul acela - se împiedică și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
au reușit. Acest ceva care compensează penuria instinctului ar putea aduce a inteligență. * * * Poate că nu era extraordinar de talentat la geografie micul nostru Taïaut, dar era un excelent câine de vânătoare. Un beagle, devenit maestru în arta de a fugări vânatul și de a-i ține urma (adică mirosul, împrăștiat de cea mai ușoară adiere sau ploaie), indiferent dacă pământul era uscat, dacă dogorea soarele, dacă bătea vântul sau cădea ploaia; maestru în arta dezlegării semnelor încâlcite lăsate de salturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
puicuțelor care știau să facă diferența după miros (au minte de găină, dar ce "flair", i se-ntâmpla adesea să le invidieze). Veneau la el găinile "en mal d'amour" (cocoșii le plecaseră spre alte "basse-cour", unii erau pidosnici și fugăreau prin curte claponii fără minte). Avea printre prieteni și guguștiuci (unii erau așa chiar și vorbind la figurat), și ciori care prinseseră acele timpuri când aerul orașului nu cunoștea nici miros de benzină și nici duhoare de uzină. Totul mergea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
poveste, fără a o încheia vreodată și dacă i se cere să o facă, ea continuă cu altă poveste și tot așa. Această structură a infinitului, pe care Rahimi o moște nește din Iran și din India, unde poveștile se fugăresc și se ascund, neoferindu-se niciodată direct și complet, se află la antipodul viziunii occidentale, care ține morțiș la o morală, precum în fabulele lui La Fontaine. Cuvîntul final nu se află acolo unde îl aștepți, pentru că nu există sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
realitate a acestei țări, chiar dacă sunt copii de imigranți și originile lor sunt diverse. Șomeri, delincvenți sau elevi, ei sunt în mare măsură produsul acestei "fericite mondializări", care le-a sărăcit părinții în țările lor de origine și i-a fugărit prin lume în căutare de locuri de muncă. Să nu uităm că, în epoca postcolonială, aceasta a fost alegerea conștientă a patronatului francez, care s-a orientat rapid către o mînă de lucru ieftină, în dauna automatizării industriei. Japonezii, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de portocală Printre multele metehne de care suferim ca nație se află și aceea, deosebit de păguboasă, de a ne ignora sau neglija compatrioții care ne fac cinste și ne construiesc un renume nemeritat pe alte meleaguri, pe unde i-au fugărit vînturi neprielnice. Este și cazul multor scriitori români, mai tineri sau mai puțini tineri, care fie au ales, fie au fost forțați de împrejurări să aleagă o altă limbă de expresie literară în speță franceza, în care s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și răsuflarea din cimpoul de carne". Urmărirea simplă se transformă într-o dublă încatenare: "Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai deznădăjduit; înainte, fugărind arătarea albă, în urmă, fugărit de jivina omenească, pe care nu o știam ce vrea și de ce aleargă". În aceste condiții, senzațiile de repulsie provocate de mediu încetează, iar cursa continuă: "Uneori piciorul intra până la gleznă, stropi de abces mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și răsuflarea din cimpoul de carne". Urmărirea simplă se transformă într-o dublă încatenare: "Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai deznădăjduit; înainte, fugărind arătarea albă, în urmă, fugărit de jivina omenească, pe care nu o știam ce vrea și de ce aleargă". În aceste condiții, senzațiile de repulsie provocate de mediu încetează, iar cursa continuă: "Uneori piciorul intra până la gleznă, stropi de abces mă împroșcau în obraz și în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
data de 27 II căci trebuie o pregătire mai serioasă”. Persistă o întrebare: ce s-a întâmplat cu „tinerii progresiști” de au făcut cale întoarsă din „munca” lor de „lămurire” a țăranilor? Îi vor fi luat aceștia din urmă la fugărit cu furcile sau cu bulgării de zăpadă? Cine știe. Cert rămâne faptul că cinicul Dimitrev n-a scris nici măcar un cuvânt despre eșecul „revoluționarilor de tip nou” din Vaslui. După ce-i laudă strașnic pe cei de la „resortul presă și propagandă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
reorganizate, ajutate de navele de război britanice. Barbarismul care a urmat este ilustrat de Elias printr-un citat din jurnalul unui ofițer din Freikorps: Am tras în mulțimile surprinse și am urlat și am împușcat și am lovit și am fugărit. I-am împrăștiat pe letoni pe cîmpuri ca pe niște iepuri și am dat foc tuturor caselor, am aruncat în aer toate podurile și am doborît toți stîlpii de telegraf. Am aruncat cadavrele în fîntîni și am mai aruncat și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a optzeci de mii de nemți aroganți, cu toții bărbați frumoși, bine dotați, îi văd și acum. Atunci Napoleon, care nu era atunci decît Bonaparte, ne însuflețește trupurile. Și mergem zi și noapte și mi ți~i batem la Montenotte, îi fugărim la Rivoli, Lodi, Arcole, Millesimo, și nu-i mai slăbim. Soldatul a dat de gustul victoriei. Atunci Napoleon încercuie generalii germani, care nu mai știau unde să se ascundă pentru a nu păți nimic, îi bate măr, le fură uneori
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fund. Cu Țuți și cu alți prieteni am mers odată la furat struguri dintr-o vie care era la câțiva kilometri de oraș, întrun loc numit „Doi Peri”. Când am intrat în vie, au apărut doi pândari care ne-a fugărit, încât abia am scăpat cu fața curată. Cu pândarii viilor nu era de glumit. Odată, un pândar a prins un băiețel care poftea la struguri. L-a bătut așa de rău, încât copilul a fost internat în spital. Despre acești
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de mult pierdut. Din cei trei frați am rămas numai eu, dar pe ei îi păstrez vii în suflet, și nu numai pentru că de la ei am luat primele lecții în ale pescuitului. Pe baltă, în zbaterea nopții ce se lasă fugărită de zorii aurii, când începeam pescuitul, sau în amurg, la strânsul sculelor, ni se părea că rămânem nedespărțiți pentru totdeauna, dar timpul nu ne iartă, și fiecare, la rândul lui, pleacă undeva pentru a nu se mai întoarce vreodată aici
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
instalez, ca omul care n-a mai fost pe acolo. Era o dimineață frumoasă, cu un cer azuriu, căci acum dădea spre ziuă, adia și un fir de vânt, atât cât trebuie pentru a pune peștele în mișcare și a fugări nemișcarea apei. Și n-am apucat să arunc în baltă cu prima lansetă, când am auzit pe moș Bâcu șuierând așa, ușor, mai mult printre dinți. Se auzea vag, ca un zvon de poveste, niște găgăituri, apoi din ce în ce mai deslușit, iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uită după soare, pentru că pierduse noțiunea timpului și-i era teamă să nu-l prindă tânguitul muezinilor pe drum. Trecuse de amiază și până seara mai era mult. Cerul albicios de aburul mării, făcea zăpușeala chinuitoare. Oare ce gânduri se fugăriseră în mintea voievodului, fără ca să se contureze exact? Ce anume nu vroia să-și mărturisească? Ce anume i-a descoperit cugetul, încât recunoașterea acelui ceva să-l facă neputincios în fața singurătății și dornic de orice schimbare, chiar de cazne? Ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a ajuta aceste păsări mici cât nuca, cu scufițe albastre, pentru a rezista zilelor geroase de la noi din țară. Textul „Puiul de căprioară”, de Virgil Carianopol scoate în evidență fapta bună a lui Mihai care a îndrăgit puiul de căprioară fugărit de lup. Datorită grijii deosebite pentru acest animal, el a fost redat pădurii la începutul primăverii. Și orele de limba română - compunere contribuie prin specificul lor la formarea unei atitudini pozitive și active față de natură. Prin intermediul compunerilor, elevii înțeleg mai
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
este de nedescris: soția lui Esterházyi Ferenc a murit de holeră, Nádasdy și Mittrowski au avut-o de asemenea, iar soția celui de-al doilea și-a vărsat sufletul din această vale a plângerilor. Și pe Bethlen János l-a fugărit holera la Cluj, unde se va stabili; se spune că acela care moare de holeră este într-adevăr un "Scheisskerl" [cufurit], dar văd că vorbesc atâtea porcării, încît ele ar fi prea multe pentru gunoirea hotarului de la Nemeti; dar ce
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
va aștepta el un an de zile? Se va mai uita la ea? - E bun băiat, faci casă cu el și gospodărie. E bun, respectuos, cuminte, milos, cu drag de Dumnezeu. Lasă-l să se apropie de tine, nu-l fugări, fă ce-ți spune sufletul și să nu-ți pară rău. Nu te uita că nu te așteaptă, că știe el ce are de făcut. I-auzi ce mai veselesc muierile astea. Lasă că așa e bine, mai alungă urâtul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
însă de neclintit. - Măi mamă, Licuță, măcar nu mai lucra, măi, duminica, mă faci de râs în sat, puiule, mamă. Ai milă de mine, ai inimă pentru tac’tu. Las-o boalii de treabă și stai liniștit, că ne-a fugări lumea din sat ca pe niște câni. - Bine mamă, o să facem cum zici, dacă tot ți-e rușine cu noi. - Mai, eu vin la voi, doar mă vezi, dar, de, lumea vorbește, nu-l mai amărâți pe tac’tu, că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu steaua” sau “urătură”? Timpul femeii se opri. Lăcrimă și își strânse nepotul la piept. Andrei auzise pe după gard cum copii din sat, în drum fiind, făceau pregătiri pentru Crăciun și Anul Nou. Trăgea cu urechea, până când era prins și fugărit cu bulgări de ceilalți. - Uite-l mă, pocăitul!! - Pe el! - Pe pocăit, dați-i!! - Nu-l lăsați. - Hai!! Andrei fugea și încerca să se ferească de bulgării de zăpadă pe care ceilalți îi aruncau. Cu o precizie clară, câte unul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât pentru un cadavru sau pentru un muribund bătut în cuie. Dădeau uneori drumul unei sirene, noaptea, pe coridor. Aduceau pisici pe care le loveau, tot noaptea, fugărindu-le prin dreptul celulelor. — Nu v-au violat, totuși. I-ar fi tentat, mai ales în timpul bătăilor, când erați aproape de capătul puterilor. Slăbiciunea, ca și puterea, când ajunge extremă, devine ațâțătoare. Nu contează că n-au făcut-o ? Și-au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capete. Orice tranziție este destinată ascensiunii persoanelor secundare. În epocile confuze, leneșul satului ajunge primar. Cu o istorie f. sumară și cu o incultură bogată, americanii sunt stăpânii lumii. Ceea ce mă cam înfricoșează. De mii de ani, suntem aceeași lume fugărită de nevoi. Bilanț românesc la finalul mileniului doi : n-a fost să fie! Pe post de hiene, barbarii au salubrizat agonia Imperiului Roman. Există, evident, și un sentiment românesc al inerției. Cu ce sedative vom rezista la provocările istoriei? De
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bancnota plutea într-un vârtej nevăzut de aer printre scaune. Un liceu la malul mării Domnului profesor Vodă Vă atrag atenția că personajele sunt imaginare, nu e vorba de noi! - fragmente - Ca de obicei un nor cenușiu zdrențuit pe margini, fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repeta la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la dreapta urcând o pantă abruptă, până-n dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate de copiii care-i fugăreau, iar și iar. Păsările nu păreau speriate, și parcă intraseră în jocul lor fiindcă, deși alergate, nici gând să-și ia zborul. Se fereau, până când copiii renunțau, plictisiți. Auzi: - Hotelul ăsta select este o bijuterie a arhitecturii, știi de ce? Fiindcă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]