1,190 matches
-
și sloboziră, la rândul lor, un nor de săgeți, fără să-și atingă însă ținta, ajunsă de acum prea departe. Ambarcațiunea rapidă se îndepărta pe marea oglindă a apei. Printre înjurături, Geremar împungea și chinuia calul, cu privirea țintă spre fugari. Balamber, în schimb, își luă un ton resemnat și constată cu răceală: — Acum nu-i mai prindem. Să-i lăsăm în voia sorții. 20 Cântecul îndepărtat al unui cocoș îl află pe Aulus Sebastianus deja treaz și gata pentru ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fulger de ironie. Se limită, însă, să încuviințeze: — Și să nădăjduim că Etius ajunge curând. în câteva zile o să avem multe de făcut pe aici. Chilperic îi surâse amar lui Sebastianus. — Ehe, comentă el, gata cu vânătoarea de urși. 25 Fugarii începură să sosească la puține zile după aceea. Primii - venind de la miazănoapte - ajunseră câteva sute de suabi din Jura, pe care burgunzii îi primiră cu prietenie, în ciuda conflictelor ce dezbinaseră cele două popoare destul de recent. Soseau ducând cu ei doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tortură, numele lui Reinwalt nu l-am auzit niciodată. Dar veștile proaste nu s-au sfârșit; se pare că gepizii sunt în marș spre Vesontio și, ceva mai înainte, câțiva negustori sosiți de la miazănoapte mi-au spus că mii de fugari se refugiază către Noviodunum. Sebastianus înțelese repede posibilele implicații ale ultimelor evenimente: — Vesontio! Dacă cetatea cade sau dacă doar reușesc să o încercuiască, gepizii pot să ajungă la Noviodunum și, de acolo, la trecătorile din Alpi. Dacă le blochează, Etius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brusc, încuviință: — Vin, spuse el alarmat. Or să măture toată mulțimea aceea și or să fie curând aici. Așadar, în a doua zi de călătorie întâlneau, în sfârșit, dușmanul. Sebastianus își mută privirea către o porțiune mai apropiată a drumului: fugarii pe care îi vedea înaintând trecuseră de o cotitură deasupra căreia se apleca o stâncă imensă, astfel că nu aveau posibilitatea să-și dea seama de ceea ce se întâmpla în spatele lor și, deci, de gravitatea pericolului în care se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acord cu el: — E cea mai bună idee. O să-ți dau douăzeci de arcași. Ai grijă tu să-i așezi între copaci împreună cu oamenii tăi. Dacă o să intervină la momentul potrivit, asta ar putea fi mișcarea hotărâtoare. Gloata de fugari se îndepărta în dezordine. Veneau acum, poticnindu-se, cei rămași în urmă: bătrâni, cei mai mulți; unii dintre ei, sfârșiți se așezau pe mal sau pe pietrele ce ieșeau din apă și, tușind, gâfâind și clătinând din cap, păreau resemnați la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului. Văd că sunteți mulți; toți sunt din comunitatea voastră? Bărbatul plecă, parcă stânjenit, capul. — Ca să spun drept, părinte sfânt, între noi sunt mulți fugari din Vesontio. Au aflat că urcam la voi și n-am putut să-i împiedicăm să ne urmeze. Acele ultime cuvinte, rostite ca o scuză, îl făcură pe Canzianus să înțeleagă cât de mare fusese păcatul de orgoliu în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armurile zdrențuite și îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându-și loc prin mulțimea fugarilor, aruncând priviri piezișe, într-o tăcere sumbră. Patru dintre ei duceau un rănit, un tânăr ce arăta cam de douăzeci și cinci de ani, pe o targă rudimentară, improvizată sumar din două sulițe și o manta. înaintea lor mergea un om îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i găsească rănitului un ungher liniștit și adăpostit, Canzianus se apropie de el și îl ajută să-și facă loc prin mulțime. Conducându-i pe burgunzi, le îngădui să-și transporte tovarășul în dormitorul deja invadat de zeci de fugari care își înșiraseră peste tot lucrurile. Faceți loc! le spunea abatele, desfăcându-și brațele. Fiți buni, fraților, faceți puțin loc! în sfârșit, cu ajutorul celorlalți călugări, reușiră să-l culce chiar în patul lui Canzianus, căruia nu-i trebui mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Abatele nu știu ce să răspundă. Cortegiul amestecat al răniților se sfârși curând. Când ultimii războinici intrară cu pas încet și împleticit, Wisichart le ordonă să închidă porțile. Abatele întinse mâna să-l oprească: — Așteptați! Ar putea să mai fie și alți fugari pe drum. îndemnându-i cu un gest pe soldați să-i execute ordinul, celălalt răspunse sec. — în spatele nostru nu mai sunt decât hunii. Cu o bufnitură, porțile fură închise. Oarecum pierdut, Canzianus întoarse privirea spre mulțimea ce înțesa curtea. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aspru pe tânărul impulsiv. Aprins de mânie și umilit, el întoarse imediat spatele galoromanilor care îl înfruntau și, dând din coate printre tovarășii săi, se duse în altă parte. în momentul acela atmosfera se destinse. Un bătrân, ieșind din rândurile fugarilor, întinse spre doi soldați un pachet cu pâine și brânză. Pe cei doi darul îi bucură mult; și alții, făcându-și curaj, înaintară și le întinseră războinicilor burdufuri cu apă, pâine, fructe, bucăți de carne. încurajați de înseninarea sufletelor, călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că trăia, dar chiar contraataca. în vreme ce femeia dispărea în fum și în noapte, căută în jur după o armă, orice i-ar fi putut folosi ca să se lupte. împreună cu Maliban, de care până în momentul acea uitase complet, și cu alți fugari, o apucă în fugă pe o stradă printre ruinele satului și, ajuns într-un loc deschis, pe care își aminti că îl traversase după întâlnirea cu Balamber, văzu un grup de combatanți agitându-se, prinși în încleștare, pe fundalul roșiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte dintre prizonierii eliberați. Muți războinici erau deja urcați în șa pe caii lor, alții se grăbeau să se urce pe cai împreună cu câțiva galo-romani ce luptaseră împreună cu ei. Câte unul striga din răsputeri, încercând să dea ordine mulțimii de fugari ce veneau să umple luminișul în mare confuzie. Sebastianus înțelese ce voise Maliban să-i spună: burgunzii luaseră de la huni circa treizeci de cai, cei mai mulți fără șa, care, după câte se părea, îi dădeau numai tovarășilor pe care îi eliberaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se izbi de ramurile copacilor sau era nevoie să depărteze frunzele cu mâna. în locurile cele mai înalte, foioasele lăsau locul zadei, ce împungea cerul cu vârfuri ascuțite, și maiestuoșilor brazi, în mijlocul cărora acel straniu cortegiu de războinici și civil fugari se înșira cu pas susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Lidania, care, strânsă în tunica sa murdară și sfâșiată în multe locuri, ducea o găleată de apă. în toate zilele acelea o pierduse din vedere, de vreme ce încă din prima seară ea își găsise adăpost împreună cu Lucia în micuța comunitate de fugari, pe care Frediana îi găzduia în câteva corturi, la marginea taberei. în schimbul găzduirii, fugarii lucrau la perfecționarea palisadei ori săpau latrine, ori făceau soldaților mici servicii; firește, unele dintre femei ajungeau să facă ceea ce făcuseră și în tabăra lui Shudian-gun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găleată de apă. în toate zilele acelea o pierduse din vedere, de vreme ce încă din prima seară ea își găsise adăpost împreună cu Lucia în micuța comunitate de fugari, pe care Frediana îi găzduia în câteva corturi, la marginea taberei. în schimbul găzduirii, fugarii lucrau la perfecționarea palisadei ori săpau latrine, ori făceau soldaților mici servicii; firește, unele dintre femei ajungeau să facă ceea ce făcuseră și în tabăra lui Shudian-gun, însă fără constrângere ori, cel puțin, nu fără a obține în schimb o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atenție. 40 Hunii căutau zadarnic, de multe zile, să prindă detașamentul care săvârșise atacul devastator în tabăra lor. De la bun început, Odolgan propuse, ca represalii, să se întoarcă la sihăstrie și să-i măcelărească pe monahi și pe mulțimea de fugari care încă se mai afla acolo, dar Balamber, fidel cuvântului ce i-l dăduse lui Canzianus și temându-se puterea sa, îi respinse propunerea. Avură nevoie de mai multe zile ca să închege un mingan. în încercarea de a recupera cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
indirect impresia pe care Mandzuk o avusese încă din primul moment. Rugurile acelea din noapte, ai căror autori nu erau capturați niciodată, îi demoralizau pe oameni. în lumina celor întâmplate în ultima vreme, clemența arătată cu câteva zile înainte față de fugari deveni iute motiv de acuze. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii constatau într-un glas că necazurile începuseră după puțin fructuoasa ascensiune la mănăstire. începură curând să-l acuze pe abate că aruncase peste tot mingan-ul un blestem și, cu tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, cu tot mai puțină precauție, începură să-i ceară moartea, amintindu-și că, la urma urmei, el însuși oferise comandantului lor, ca garanție, propria viață. Era la fel de adevărat că abatele se oferise ca garant doar pentru turma sa de fugari, dar în ochii lor, între burgunzi și galo-romani, țărani și soldați nu existau diferențe semnificative; și pe urmă, trebuia dat un exemplu pentru ca - așa cum chiar Shudian-gun spusese înaintea trupului neînsuflețit al lui Khaba - oamenii aceia să înțeleagă cu cine aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Odolgan, el o să plătească pentru toți. Dacă ar fi putut, ar fi ordonat să se facă exact invers: toți, în afară de Canzianus, de vreme ce recunoscuse în abate un om cu calități neobișnuite și care în ochii săi valora mai mult decât toți fugarii la un loc. Știa, însă, că în primul rând viața abatelui o cereau oamenii săi. Așadar, deși cu amărăciune, cedă în fața cererii, însă nu-i încredință lui Odolgan sarcina de a-l ridica, ci lui Mandzuk, căci nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în primul rând viața abatelui o cereau oamenii săi. Așadar, deși cu amărăciune, cedă în fața cererii, însă nu-i încredință lui Odolgan sarcina de a-l ridica, ci lui Mandzuk, căci nu ar fi vrut să se facă abuzuri împotriva fugarilor. Scutierul părăsi tabăra în dimineața următoare, împreună cu treizeci de războinici, și Balamber îl văzu întorcându-se a doua zi după-amiază, târându-l în lanțuri pe abate. Totuși, constată, cu mare surprindere și iritare, că micul cortegiu era urmat la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acestea, fu respectat. Cu puține opriri și cu schimbări dese de cai în stațiile de schimb, ajunseră la Lugdunum în trei zile, timp în care avură deseori ocazia să zărească, mai ales în jurul satelor, înjghebări dezolante de barăci ridicate de fugarii din provinciile invadate. Găsiră Lugdunum încă traumatizat de marea spaimă pe care o încercase cu puține zile în urmă. Amenințată de gepizi, marea cetate, slab apărată de milițiile romane și de saxoni, adăpostise mulți refugiați din zonele de câmpie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus, însă, preferă să nu se arate foarte informat. Pe străzi găsiră mulțimi de oameni, dar fără însuflețirea ce însoțea de obicei locurile unde se adunau mulțimile în cetate. Atmosfera generală era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de el, îl întrebă cu mai puțină furie. — Deci? Ai grijă că viața sau moartea ta depinde de ce o să ne spui acum. Bagaudul răspunse fără să-și desprindă ochii de la sabia lui Metronius. — E la Aureilana... A intrat ca un fugar puțin înainte de asediu... — Și de ce? — Trebuie... înghiți în sec; o să caute să deschidă porțile, ca să poată intra hunii. Cei doi ofițeri schimbară o privire plină de îngrijorare. Sebastianus mai întrebă câți oameni avea cu el Eudoxiu pentru acea acțiune. Chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
patrimoniu și se afla de o bună vreme în căutarea unui soț care să-i garanteze siguranță și respectabilitate, fără a se arăta prea avid față de averile ei. Mestecând încet un măr, asculta atentă, din gura lui Afranio Mafurrus - un fugar mai în vârstă, bronzat, din provincia pierdută a Africii -, o descriere în culori vii a cetății Utica și a noii Cartagine, evocând înaintea ochilor săi imagini cu palate albe, plantații înverzite pe palmieri, caravane de cămile și, de ce nu, sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moment se găseau în casă, s-ar fi aflat la adăpost. în clădire se găseau rezerve de apă din belșug și rezerve uriașe de alimente, chiar dacă, în cazul în care le-ar fi fost imposibil să-i respingă pe numeroșii fugari ce veneau în dezordine din sat, printre plânsetele copiilor și strigăte îngrozite, s-ar fi impus, cu siguranță, un sever raționament. Exista, așadar, o posibilitate de salvare, dar trebuia să-și păstreze calmul și, înainte de toate, să asigure și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]