706 matches
-
neîncrezătoare în capacitatea de vindecare a medicamentelor, a medicilor, si chiar a forțelor proprii. În manuale, depresia este descrisă ca o tulburare a afectivității . Afectivitatea este formată la rândul ei din totalitatea trăirilor noastre plăcute sau neplăcute, intense sau slabe, fugitive sau durabile în raport cu situațiile de viață și mediu social. Trăsăturile afective conturează unicitatea și subectivitatea omului. 140 Sunt stări afective: emoțiile, dispoziția, sentimentele și pasiunile. Astfel, în cadrul emoțiilor găsim: frică, bucuria panică, neplăcerea. Frică împreună cu furia le găsim explicate prin
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a predecesorului său romantic. Rapiditatea și luminozitatea figurațiilor în combinație cu disonanțele fugitive ale texturii armonice generează impresia de transparență. Libertatea improvizatorică decurge din concepția non-tematică a discursului proiectat într-o formă lansată (accelerare progresivă), precum și din asimetria structurilor metrice. Ampla utilizare a pedalei de rezonanță, acționată în corespondență cu dimensiunea variabilă a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
2. Voiles (Pânze) Instabilitatea acestei viziuni ce pare să-și preschimbe la nesfârșit conturul formelor își găsește un „medium” adecvat în sfera lipsită de gravitație a gamei hexatonale, în care absența semitonului și implicita egalitate a tonurilor creează o impresie fugitivă, aflată într-o comuniune directă cu ambiguitatea semnificației titlului ce succede aceste pagini. O accentuată nuanță improvizatorică derivă din suprapunerea diferitelor planuri ritmice ale țesăturii de discurs, a căror configurație imprevizibilă se asociază cu dimensiunea variabilă a ipostazelor aceleiași idei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
juxtapunerea insistentă a unor elemente melodice, ce aparțin principalelor entități tematice ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a secțiunii mediane. Traiectoria finală a discursului Rapide et fuyant (rapid și fugitiv) se realizează într-o atmosferă armonică de politonalitate (suprapunerea spațiilor tonale de , și , operată prin intermediul pedalei de rezonanță, care va marca, în exclusivitate, prima secțiune a ascensiunii rapide, pentru ca finalul acesteia să fie receptat cu claritate. Expresia finală ce avansează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nu pare a fi arbitrară, cel de-al doilea caiet de Preludii ne inițiază în aceeași atmosferă de rezervare austeră, ce ne întâmpinase odinioară în viziunea mitică și glacială a Dansatoarelor delfice. Inspirat de pânzele lui Monet ce surprind imaginile fugitive ale Catedralei din Rouen cufundată în ceață, sau poate de tablourile „pline de mister” ale lui Turner, cu irizări ce străpung ceața deasă de pe Tamisa, preludiul ilustrează un autentic peisaj sonor conceput printr-o adaptare inspirată a tehnicilor picturale impresioniste
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
si micșorat - cu scrierea enarmonică a cvintei și septimei, si minor, mi major și sol major cu treapta a IV-a urcată). În mod exclusiv, ipostaza stării directe a acordului de si major cu septimă mare dă curs unei aluzii fugitive la armonia de fa# major (declarată de armură), aspect evidențiat, de altfel, și prin plasarea strategică a terței fa# la# în prim-planul acordului respectiv. Prezența ultimelor două acorduri cu septimă în poziția răsturnării întâi, cu implicita disonanță a secundelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
la interval de terță (pe măsura avansării acestuia spre registrul acut) și amplificarea considerabilă a sonorității de discurs (cresc. molto). Inserarea frecventă a sunetului si vestește tonalitatea do major ce va marca debutul celei de-a doua secțiuni o dată cu rememorarea fugitivă a unui segment extras din motivul tematic introductiv (măsura 3 - planul superior). Într-o configurație masivă a ansamblului de discurs, acordurile perfecte ( f ) ce descriu un ambitus de dimensiunea a patru octave, vor alterna registre opuse, generând un efect de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
holbaniană încheagă astfel, în întregul ei, un <<dosar>> existențial, ca în sensul stendhalian în care îl definea Camil Petrescu în Patul lui Procust, adică bazat pe o transcriere directă, exactă, anticalofilă. Epistolele acestea scurte și dinamice, aproape telegrafice adeseori, aruncate fugitiv, mai ales pe cărți poștale, într-un stil lapidar, câteodată impropriu, alteori extrem de colorat și pitoresc, dezvăluind o stare ciudată, dureros întoarsă spre sine, veșnic neliniștită, în permanentă schimbare de umoare, sunt procesele-verbale ale unor îndelungi dezbateri interioare, foile cotidiene
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
române și nu cel care hotărăște acum soarta ei. Speram însă că nu ați uitat chiar atât de repede ce a însemnat Viața Românească pentru dumneavoastră (și nu numai pentru dumneavoastră) înainte de a fi ceea ce sunteți. Speram deci ca măcar fugitiv, între două ședințe, să vă uitați din când în când cu nostalgie pe sumarele ei. Ați fi putut constata cu ușurință că, în aceste vremuri în care se alunecă atât de ușor când în pornografia propriu-zisă, când în cea politică
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
Dar oamenii obișnuiți apreciază un cearșaf după următoarea calitate: cum se simte? Problema este că majoritatea cearșafurilor se vând în pungi de plastic, care îți permit să privești, dar nu să atingi. Așa că rupi puțin punga cu unghia și atingi fugitiv țesătura. Acum, după ce te-ai hotărât să cumperi, iei decizia să alegi un alt pachet, căci cine vrea o pungă ruptă (deși chiar tu ai rupt-o)? Oricum ar fi, tot nu știi cum va fi cearșaful, din cauza unui element
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
la rândul lor în carton. O parte din hârtie este ieftină, alta mai scumpă, dar nu ai nici o șansă să atingi hârtia care se vinde. Rezultatul e că un pachet din cinci sau șase este rupt, pentru a fi inspectat fugitiv de cumpărătorii frustrați. Este un exemplu clasic al modului cum o decizie de a fi ieftin (nepermițând clienților să atingă nici măcar o coală de hârtie) sfârșește prin a costa mai mult (multe pachete sunt rupte, deci nu mai pot fi
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
fixeze, și s-ar putea admite, la limită, (că viziunea) că un artist (corespunde) este interesat în primul rînd de jocurile de culori și de combinațiile de forme, așa cum apar ele pentru prima dată și care nu se reproduc: viziune fugitivă sau, cum spune domnul Bergson, secționare instantanee într-un curent continuu al realității. De altfel, probabil că și aici, în măsura în care există tradiții artistice în pictură, ca și în celelalte arte, de vreme ce pictorii (insistă) sînt sensibili mai ales la unele armonii
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
astfel de revizuiri și numai în aparență relatarea sa este una fără fisuri 62 (V59) este numai o aparență 63 (V60) (invers...) nimic din ce s-a putut întîmpla în jurul nostru în trecut și a intrat măcar pentru un moment fugitiv în orizontul nostru... nu există vid absolut în memorie (fără nici o amintire), adică regiuni din trecutul nostru atît de străine de memoria noastră încît nici o imagine pe care o proiectăm asupra lor nu se poate agăța de vreun element de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Fiecare și-a exprimat mulțumirea pentru invitație, În felul său. Eu am Îndrăznit să-l și felicit pe profesor pentru calmul de care a dat dovadă În acele momente atât de dramatice. În loc de răspuns, dumnealui a schițat doar un zâmbet fugitiv. Acesta a fost profesorul Alexandru Moruzi și În acest mod s-a lucrat la Spitalul „Caritatea" Într-o zi de război sub bombardament aerian rusesc. CAPITOLUL V PROFESORUL NICOLAE OBLU - CREATORUL ȘCOLII IEȘENE MODERNE DE NEUROCHIRURGIE LA IAȘI Profesorul Nicolae
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
grădinițe speciale, școală specială, ergokinetoterapie și nu numai, 639 (în procent de 52,6%) au fost considerați irecuperabili, urmând să fie transferați la cămine spital ale Ministerului Muncii. Acești câțiva indicatori pe care i-am redat mai sus, dacă trecem fugitiv peste ei, par la prima vedere destul de simpli, dar complexitatea problemelor avute până la rezolvarea lor, faptul că pentru înființarea și afirmarea socială a unui copil bolnav psihic cu dizabilități se trudește ani lungi, astfel cum, pe alt plan, pentru un
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase, „crize”, plimbările continuau, solitar și pe străzi periferice sau, mai departe, pe cîmpurile de dincolo de marginile orașului. Grădinile de vară într-un paragraf sintetic despre petrecerile băcăuanilor, referindu-mă la locurile lor preferate, am citat fugitiv, printre altele, „faimoasa «hală cu bere» Grivel”.1) Spațiul nu mi a permis să mai adaug și altceva, deși aveam adunate, de ici-de colo, informații despre Felix Grivel, cel care pusese bazele fabricii și despre fiul său, August, „un adevărat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însoțită de necesarul surîs. Ceva problematic. La 31 de ani, cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural: amanți/ amante și înseamnă (nu-i chiar inutil să precizez) „îndrăgostiți”, acesta din urmă lipsind din poezia sa1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însumi, fac muzică și, cînd găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le citi mai tîrziu’’. (Opere, 1978, p. 424) „Notele” lui Bacovia sînt așadar înregistrări sporadice ale cîte unui „fenomen întîmplător”, ale unui gînd sau al unei impresii fugitive. însă cum și arată, ele nu formau de la sine un poem. „Poetizarea” propriu-zisă (adică elaborarea în minte și de pe hîrtie a poemului) se făcea în timp. Bacovia aștepta, adăugînd ce era de adăugat și schimbînd ce era de schimbat, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pămînt”. Apăsat, tras în jos de suferințe inavuabile, Bacovia „a rămas pe pămînt”, adică lucid. „Infernul” său, dacă i-am înțeles corect terorile, era frica de nebunie: o nebunie ireversibilă. Cînd „fiorii” ei îl încearcă (v. „Fanfară”, „Crize”), notează asta fugitiv și trece imediat la altceva. Pentru el nebunia e o amenințare, nu ceva programatic, o temă de explorat, ca la suprarealiști. Teama de ea l-a obligat la privațiuni, la ancorări nu o dată ostentative în apele normalității. în concluzie, oricum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mă cercetez o clipă în oglindă, apoi (cîteva secunde, poate un minut) nu mă mai văd, nu mai văd nici oglinda. M-a absorbit? Un gînd șterge tot ce era în față și-l preface într-o pată albă. Gînd fugitiv și inconsistent. Dacă ar trebui să-l precizez, n-aș putea: se destramă ca un abur sau ca un vis. Cînd realitatea intră iarăși pe deplin în drepturi, el nu mai există nici ca amintire. Ciudat, n-am simțit niciodată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
drept o "constantă literară" [v. Jauss, p.160]. Tributar etimologiei sale antice (adjectivul modernus), cuvantul modernité este pentru prima dată atestat în contextul francez în Mémoires d'Outre-Tombe7 și devine termen-cheie în dezbaterea estetică lansată de Baudelaire: "Modernitatea, adică tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
emoțiilor 384. Ea este determinată de psihologia personajelor 385. Această abordare se vede de exemplu în La Curée, unde apartamentele roz ale lui Renée Saccard constituie un fundal senzual, care îi scoate în evidență nuditatea. Spațiul, chiar și cel abordat fugitiv, într-un amestec de percepții diverse zgomote și lumini participa la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii. Esență Parizienei se găsește în aparență. Servindu-se de mijloacele limbajului verbal
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ibidem, p.36]: "Es-tu le fruit d'automne aux saveurs souveraines? Es-tu vase funèbre attendant quelques pleurs, Parfum qui fait rêver aux oasis lointaines, Oreiller caressant, ou corbeille de fleurs?" Trecătoarea, pe care poetul o califica, cu elocventa, "fugitive beauté", se prezintă că o alegorie a frumuseții moderne, teoretizata tot de Baudelaire în Peintre de la vie moderne. Trecătoarea fără nume, sugerează Cl.Leroy, nu este altcineva decât "la muse Modernité" [ibidem, p.37]. Femeia reprezintă pentru Baudelaire atracția infinitului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
aș cere îngăduința să reiau acest text, intitulat "MIRON și frumoasa fără corp", scris cu trei ani în urmă, la trecerea sa în veșnicie: "Un halou fosforescent și tandru învăluia figura distinsului profesor Paul Miron încă de când l-am întâlnit, fugitiv, prima oară. Era pe la începutul anilor '80, cred, când, în casa familiei Andriescu, am fost martorul unui lucru neobișnuit pentru mine: distinsa doamnă Cornelia, rafinatul Al. Andriescu, ba chiar și rebelul poet Radu, păreau cuprinși de o frenezie neobișnuită, o
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]