1,185 matches
-
rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are. Toata lumea are dreptate, numai cine stiu nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a convins că nu mai era nimeni alături. În cameră nu se afla decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul la piept în stânga, sub rever, pentru batistă. Într-adevăr, avea în buzunarul de la piept scrisoarea apretată, cum se cuvenea. Mai și zâmbea, nătângul Tolea, cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așteaptă să știe ce i-a spus Debbie. Cu siguranță o să-i informeze după ce plec. Probabil or să mă creadă o scorpie fără inimă. Cel puțin, așa mă simt în timp ce-mi iau haina pe mine și îmi pun fularul mare, negru, din lână la gât. E groaznic să pui capăt unei relații în preajma Crăciunului. Sper că Tim nu mi-a cumpărat deja cadoul. Când le fac cu mâna tuturor în semn de la revedere, îl văd pe Mike uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
treizeci de ani? — Sută la sută cașmir! strigă altcineva. Ai văzut asta? E doar 50 de dolari! O să‑mi iau trei. Mă uit în jur la camera strălucitoare și agitată, la fetele care se vântură peste tot, înșfăcând marfa, încercând fularele, cu brațele pline de chestiile astea noi și superbe. Și, brusc, îmi simt sufletul cuprins de căldura unei revelații copleșitoare. Aceasta este lumea mea. Locul căruia îi aparțin. În fine, mi‑am găsit adevărata patrie. Câteva ore mai târziu, ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ajuta să-și găsească drumul înapoi. Statuia lui Confucius este cea mai înaltă și este situată în capătul cel mai îndepărtat al templului. E acoperită cu un strat gros de praf și pânze de păianjen de sus până jos, de la fularul de pe cap până la picioare. Băieților de la școala de operă le este frică să intre în templu noaptea. Într-o noapte, ei născocesc un joc și stabilesc o recompensă pentru cine are curajul să intre în templu după miezul nopții ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cap până la picioare. Băieților de la școala de operă le este frică să intre în templu noaptea. Într-o noapte, ei născocesc un joc și stabilesc o recompensă pentru cine are curajul să intre în templu după miezul nopții ca să ia fularul de pe capul lui Confucius. Toată săptămâna, nimeni nu răspunde provocării. În cea de-a cincea noapte, cineva ia fularul. Spre uimirea tuturor, e vorba de Yunhe. Cu două codițe subțiri și un rânjet neastâmpărat, fata zâmbește publicului care aplaudă. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei născocesc un joc și stabilesc o recompensă pentru cine are curajul să intre în templu după miezul nopții ca să ia fularul de pe capul lui Confucius. Toată săptămâna, nimeni nu răspunde provocării. În cea de-a cincea noapte, cineva ia fularul. Spre uimirea tuturor, e vorba de Yunhe. Cu două codițe subțiri și un rânjet neastâmpărat, fata zâmbește publicului care aplaudă. Fata are sentimentul că domnul Zhao și soția lui îi vor face bine - de exemplu, să o prezinte cuiva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
într-un autobuz public atunci când a fost găsit și luat. În anii tinereții ei timpurii, Yunhe a flirtat cu pericolul. Pentru ea, pericolul alimenta senzațiile tari. I-a plăcut momentul în care a intrat în templul abandonat și a luat fularul de pe capul statuii lui Confucius. I-a plăcut să cânte Pune-ți biciul jos pe străzile pe care a înfruntat forțele de poliție. A simțit că viața era plină se semnificație atunci când l-a întrebat pe polițai, în fața mulțimii: Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la poartè despre doamna, portarul indicându-i drumul, Da, doamna e sus! O gèsește în biroul ei, aplecatè asupra calculatorului, scrie, vèzându-mè, culoarea i se schimbè în obraji, pèlește, îmi dau seama cè ceva se intamplase, eu, în palton, cu fularul cumpèrat de ea, înfèșurat în jurul gâtului, așa cum mè învèțase ea sè-l pun, încremenind cu pungă de castane în mânè, anunțând-o secretul pe care chipurile venisem sè i-l spun, Ninsese peste noapte, prima ninsoare, Da, știu! Asta e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
așteptând rèspunsul meu, eu rostind Bine! capitulând, admițând realitatea că pe ceva iremediabil, acceptând adevèrul nerostit dintre noi, Bine! spun bine și mè ridic, îmi caut paltonul, mè închei meticulos la nasturi, apoi, îmi înfèșor, așa cum m-a învèțat ea, fularul în jurul gâtului, îmi pun mènușile de piele și ies fèrè sè mai spun nimic, ea tècând, lèsându-mè sè plec, În stradè, în aerul plin de promisiuni de ninsoare, Matei, cu sufletul că o întindere înghețatè de stepè, se revoltè mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei. Intermezzo informativ. O relatare a lui Ivan, care tocmai trecuse Dunărea cu Înălțimea Sa, Marele Komandir, și ar fi ajuns la Constantinopol dacă n-ar fi fost... „Frig strașnic, ca la noi, în Rusia. Ninsori, vânturi aprige. Smulgeau căciuli, fulare, care mai aveam și-așa ceva. Ba, unu’, sărmanu’, rămase și fără manta, că tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai auzea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
E totul O.K.” și mă simțisem cu adevărat în America. Nu mi-aș mai fi dorit decât să am niște gumă de mestecat în gură. Doamna Sanowsky a venit o singură dată la mine și mi-a înfășurat un fular în jurul gâtului. Prin fața mea trecuseră douăzeci și șapte de persoane cu totul. Începea să se însereze. Când tata s-a întors acasă, l-am recunoscut de departe. Am dat fuga la gard, însă tata n-a râs. Când nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bere și de cântece. După ce-a cântat toate cântecele pe care le știa, m-a anunțat că va interpreta unul compus de ea. Aș vrea să-ți fac tocană Dar n-am cratiță. Aș vrea să-ți împletesc un fular Dar n-am lână. Am vrea să-ți scriu o poezie Dar n-am cu ce. — Se intitulează N-am nimic, m-a anunțat Midori. Erau îngrozitoare și versurile, și melodia. În timp ce ascultam cântecul acela jalnic, mă gândeam cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca de orice bănuială de feminitate. Nu ne-am dus în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând privirile indiscrete. Stăteam cu ochii pironiți pe Casa Poporului și mă gândeam că trăiesc în singura capitală cu un cavou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dimineața de tot, așteptat acum de doña Zornescu în aerul încețoșat ca după explozie, gâfâind o jumătate de oră după șef cu cheile clănțănind în buzunarul drept și monezile de 5 pesetas în celălalt, cu Fufi la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foarte mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu fustițe roze, cu fundițe roze. — Mai ții minte, Paulina, când ne-am bătut pentru un fular roz? Tu aveai unul roșu și-ai vrut să faci schimb cu al meu, dar n-am fost de acord. — Știu, știu. Mama m-a certat convingându-mă că al meu e mult mai frumos decât al tău și să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-l dau ție, că-mi cumpără altul și eu ți l-am dat. De cumpărat nu mi-a mai cumpărat că n-o mai găsit culoarea aceea și eu abia așteptam să treacă iarna să nu te mai văd cu fularul meu roz, că mi-era ciudă de-mi venea să te strâng de gât. — Ha! ha! ha! râdeau toți trei, iar Vasile care asistase la discuția lor a concluzionat: — Fete proaste. Să vă bateți voi pentr-un fular și nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
văd cu fularul meu roz, că mi-era ciudă de-mi venea să te strâng de gât. — Ha! ha! ha! râdeau toți trei, iar Vasile care asistase la discuția lor a concluzionat: — Fete proaste. Să vă bateți voi pentr-un fular și nu fular, pentru o culoare. — Hai să mergem, s-o lăsăm pe Teofana să doarmă, îi îndemna nașa. Să ai grijă de cercei, Paulino. Când mai crește puțin, îi faci găuri în urechi și-i dai să-i poarte
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
meu roz, că mi-era ciudă de-mi venea să te strâng de gât. — Ha! ha! ha! râdeau toți trei, iar Vasile care asistase la discuția lor a concluzionat: — Fete proaste. Să vă bateți voi pentr-un fular și nu fular, pentru o culoare. — Hai să mergem, s-o lăsăm pe Teofana să doarmă, îi îndemna nașa. Să ai grijă de cercei, Paulino. Când mai crește puțin, îi faci găuri în urechi și-i dai să-i poarte când ești tu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vizați de-o privire parcă dizolvată în tot ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite cu brăduți și stele de hârtie argintie, în rarii trecători încărcați de pachete și copiii înfofoliți, cu fularele peste nas și gură. Câte o femeie îmbujorată de frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]