1,204 matches
-
în când apare Lenin, sufletul revoluției. Prima dată în gara "Finlandia", vorbind de pe un car blindat; absent apoi, dar evocat de legendara colibă unde se refugiase (se sugerează că era înăuntrul ei, liniște! Lenin pregătește asaltul final); ascuns sub un fular, deghizat într-un bolnav de măsele; în fine, vorbind de la tribuna Congresului Sovietelor, proclamând triumful revoluției socialiste. La începutul filmului, o șleahtă avântată se chinuie să răstoarne o imensă statuie a țarului, legând-o cu odgoane și tot trăgând cu
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
anunță reduceri importante pentru toate produsele oficiale Champions League 2013-2014. Site-ul magazinsteaua.ro anunță reduceri de 25% pentru următoarele produse: treninguri (adulți și copii), tricouri replică de joc (adulți și copii), sorturi, jambiere, genți de antrenament, ghiozdane pentru școala, fulare (peste 20 de modele), eșarfe (peste 15 modele), pahare de suc, pahare și halbe de bere, suporturi pentru pahare, magneți, stickere și ceasuri. Reducerile se aplică începând de vineri, ora 00:00, iar oferta poate fi găsită aici: www.magazinsteaua
Black Friday 2013: Steaua anunță reduceri pentru produsele oficiale by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74591_a_75916]
-
erau ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fără ceva. Mergeam pe Ana Ipătescu, pe trotuarul acoperit cu zăpadă proaspăt ninsă; cu mâna dreaptă mânuiam o țigară, cu stânga o strângeam pe Sonia pe după umăr, capul ei era rezemat de umărul meu. Combinația de haine groase, bocanci zdraveni, fular, căciulă, mănuși și corpul Soniei lipit de al meu mă făcea să nu simt frigul decât cu vârful nasului. Orașul era linștit, doar câte-un taxi ce mai trecea încet și plin pe lângă noi. Zăpada ne scârțâia sub picioare, tăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în mașina lui Alin și am luat-o înspre cabană. Au venit cu noi și fete: Maja, nevastă-mea, care nu voia să mă lase singur pe munte, că m-aș fi putut rătăci sau nu mi-aș fi pus fularul și mănușile și aș fi răcit; soția lui Luca, Sabina, care presimțea că Luca nu își va face temele la franceză pe munte și va strica ceva, un copac, o stâncă, dacă nu ar fi venit și ea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
astea îl scoseseră din minți. De-aia am venit în Europa, îi spuse prietenului la ieșirea din stadion. Ca să devin un microbist. Mersese în următoarele luni la toate meciurile lui Ajax, își cumpărase un tricou cu numărul 10 și un fular pe care scria „Ajax forever“. Își făcuse chiar și prieteni sau cel puțin cunoștințe printre fani. Poate pentru că era singurul japonez din tribune. La un meci cu Feyenoord cineva făcu o glumă, pe care Shuoke, de altfel, o aștepta. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că ar fi cine știe ce mulți bani vechi În Vest. E mai degrabă diferența dintre mărfuri și noua economie. O „tîrfă a artei“ ecvestră, purtînd pantaloni de călărie și o brasieră cu giuvaeruri trepidează la brațul unui moșotei cu joben și fular de mătase, Montmartre ca. 1910. Wakefield Încearcă să-și Înăbușe un chicot. — Nu te lăsa amăgit, baby. Bătrînul are un imperiu de mașini unelte. ți-ar putea scoate dinții unul cîte unul. Wakefield simte o Împunsătură de neliniște. Ce caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că ar fi minus 15 grade, răspunse femeia. O vreme de-a dreptul plăcută! Într-o altă parte a amfiteatrului, orchestra școlii oferea o versiune digerabilă a cântecului patriotic America the Beautiful. Câteva femei stăteau În spatele unor mese Încărcate cu fulare galbene, pe un indicator putându-se citi: „Tricotate de mână de Asociația Părinților și a Profesorilor May-Port“. Reporterul Îl Îndreptă pe cameraman spre o femeie care pretindea că ar fi iubita lui Wyatt. Poftim? făcu Wyatt. Wendy se dădu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu mămicile bălaie, învelite-n ciorapi până la gât. Ne strângeam toți copiii în curtea blocului și rupeam paginile din „Sportul“ sau „Almanahul Flacăra“ (rar observai desfăcându-se câte-o pereche cărnoasă de sâni, și-atunci acoperită ca iarna, cu ditamai fularul sau paltonul). Eu aduceam un „Cinema“ de pe vremuri, de la bunică-mea, cu gâtul de lapte al Gretei Garbo și țâțele ciocolatii ale Josephinei Baker; nu prea contau, astea erau „băbătii“, „oboseli“, „mamaie“, nouă ne trebuia „prospătură“. Căutam cu precădere fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
călcasem pe Bombonica și-n lift. Pe Goguță, o javră galben cu negru, invadată de patru generații de purici și una de furnici, ne hotărâsem să-l răpim și să postăm prin cartier afișe cu mutra lui terorizată, cu un fular înfășurat pe bot și-o cerere de recompensă dedesubt: am fi strâns o sumă frumușică de pe-urma lui! În realitate, nu puteai să te-atingi de Goguță și Bombonica. Lătratul lor nerecunoscător și laș te întâmpina de oriunde, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moșia Robanilor, cât și distileriile clandestine ale Leoteștilor au fost călcate de hoți. Povestea pare ușor neclară: unii l-ar fi observat pe Vitalian într-un Fokker, alții în sat, în poarta casei părintești. Niște bărbați urâți și îndesați, cu fulare groase pe față, au năvălit a treia noapte după Crăciun în cârciumă și, după spusele celor aflați acolo (adică ale întregului sat), ar fi zis: „Vă oferim un spectacol de care unii dintre dumneavoastră ați mai auzit: jaful. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi auzit foșnetul roților pe zăpada proaspătă. Din noaptea aia, se zice că Mișu Leordeanu a învățat cum să fluiere fără doi dinți și cu un singur plămân. N-a trecut bine săptămâna și, chiar de Anul Nou, urâții cu fulare au dat din nou lovitura, la dispensar. De data asta, purtau și fesuri pe cap, iar unul cu un pușcoci mare le înțepa pe femei, să stea cuminți. Dispensarul nu era plin, dar surorile medicale, rumene și zglobii cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încât mi se păruse întotdeauna că e-un uriaș chioșc cu răcoritoare al parcului), apoi se chinuia să urce dealul de pe Cuțitul de Argint. Zona căpătase o rezonanță misterioasă în mintea mea necoaptă, mi-o imaginam bântuită de hoți cu fulare de lână pe nas și cuțite prețioase în buzunarul hainei, pe care le puneau seara la gâtul trecătorilor imprudenți. Într-o altă variantă, strada se transforma într-un imens cuțit strălucitor, cu lama țâșnind de sub asfalt: tramvaiele de-abia își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mănușile în mânecă. Le-am făcut cocoloș, cât să nu poată fi trase sau scuturate pe jos. Obiceiul avea iz comunist, reflexul se păstra gravat în programul cerebral care dirija gesturile. Doar cui nu i s-a șterpelit un fular de la Atheneu sau o pereche de mănuși dintr-un restaurant nu știe despre ce-i vorba. Între timp, mi-am mișcat discret privirea împrejur, căutând un detaliu care să mă apropie de inginerul Grosescu. Cafeneaua părea doar pe jumătate plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lungă și amețitoare cădere. Speriați, caii nu mai voiau să Înainteze. Nici nu aveau unde, căci drumul dispăruse. Se lăsase noaptea, iar vântul de zăpadă continua să biciuiască totul În cale. În fața căruței, Amir și Nogodar Își Înfășuraseră fețele În fulare din lână de oaie, Își puseseră pe cap calpacele din blană de vulpe și acopereau ochii cailor cu bucăți de pâslă legate pe după gât. Apoi luaseră din căruță cinci blăni de urs și le puseseră pe spinările animalelor, legându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Geneva poți găsi, într-un oraș prizonier între doi munți și un lac. Dialoghez îndelung în stația de tramvai cu două "marginale" care cerșeau bani și țigări. Senzația de comunicare adevărată, de umanitate regăsită mă împinge să le fac cadou fularul meu din lână, ciocolată și un pachet de ceai verde pe care le-am "recuperat" din salonul de recepții al bogatei întreprinderi multinaționale unde lucrez în acest moment. Fur de la bogați și dau sărmanilor, un neo-haiduc de Geneva. Imaginea occidentalului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
locurile culturale "alternative" din oraș. Marea majoritate sunt clădiri dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei artiști veritabili (având ceva de spus ca profesionști și ca mesaj) mișună o faună ciudată de indivizi mai tot timpul beți, cu fularul palestinian în jurul gâtului, berea în mâna dreaptă și lesa câinelui în stânga. De ce au mai toți câini? Nu pentru că ar fi morți de dragul animalelor, ci pentru că statul elvețian le plătește lunar suma de 200 franci pe cap de animal, alocație de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou maron-cafeniu al armatei americane, fustă pantalon de aceeași culoare, bijuterii moderne și pline de viață. Cu un detaliu esențial: fularul islamic riguros pe care îl poartă pe cap, aproape până la limita sprîncenelor trase cu khol negru, care-i pune în evidență ochii și mai negri. Mondializarea? Păstrarea tradițiilor ? Cochetăria feminină în fața rigorii islamiste ? O formă de concesie în fața modernității ? Toate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
erau mulți cunoscuți, cei din lotul nostru și ceilalți, care nu erau arestați, prieteni, prietene și rude. Într-un amvon, preoți, care au ținut o slujbă și, după ce au terminat-o, au Început să Împartă. Mie mi-au dat două fulare, cinci ciorapi și mi-au mai dat ceva, dar nu țineam minte. Și dimineață i-am spus visul. „Uite ce am visat, dom’le.” Și Anagnostu mi-a tălmăcit visul și mi-a spus așa: „Biserică=Tribunal, popă=judecător, cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au mai dat ceva, dar nu țineam minte. Și dimineață i-am spus visul. „Uite ce am visat, dom’le.” Și Anagnostu mi-a tălmăcit visul și mi-a spus așa: „Biserică=Tribunal, popă=judecător, cinci ciorapi=cinci ani, două fulare... Îți mai dă doi ani, Îți mai dă ceva cu cifra 2, dar ce, nu știu ce, iar ce ai uitat că ți-a mai Împărțit... n-am ce să spun”. A urmat procesul și am fost condamnat cinci ani. Care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și declar că nu colaborez.” „Da, dar n-ajungi acasă.” Eu am foaia de eliberare, unde se vede că au modificat. Au șters adresa și au scris altă destinație. „N-ajung!” Și-am ajuns... ca În vis... pentru cele două fulare. În domiciliu forțat... Da, am ajuns la Rubla, În Bărăgan. Și după doi ani, iarăși nu mi-au dat drumul. Deși am aflat pe urmă, după 1990, că, la două săptămâni după expirarea celor doi ani, se emisese ordinul prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Păunești, din Vrancea, și ăla mi-a dat un creion cu care i-am scris adresa mea, și a scris el acasă la mine că sunt sănătos. După aia, mai târziu, a plecat un călugăr și i-am dat un fular ca să convingă familia mea că sunt bine... Vă aduceți aminte În ce an v-au eliberat? Cum să nu? În ’64, pe 13 aprilie. În noaptea dinspre 12 Înspre 13 a venit unu’ Îmbrăcat Într-un halat negru, un fâș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Boala de origine divină, o temă neinteresantă atunci în ochii miopi ai criticilor care dominau falsa viață culturală. Am fost felicitată de tinerii veniți să ne asculte. Birgitta m-a invitat la restaurant. Pe drum, mi-a dat din nou fularul ei de cașmir ca să mă încălzesc, fular mov-albastru, dăruit de fiica ei, Erika. Ana Maria Narti a fost atât de mulțumită de convorbirea noastră de ieri, încât a hotărât să ne plătească! Scriu nuvelele mele, inspirată parcă de convorbirea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atunci în ochii miopi ai criticilor care dominau falsa viață culturală. Am fost felicitată de tinerii veniți să ne asculte. Birgitta m-a invitat la restaurant. Pe drum, mi-a dat din nou fularul ei de cașmir ca să mă încălzesc, fular mov-albastru, dăruit de fiica ei, Erika. Ana Maria Narti a fost atât de mulțumită de convorbirea noastră de ieri, încât a hotărât să ne plătească! Scriu nuvelele mele, inspirată parcă de convorbirea de ieri, dar așteptând mereu în timpul efortului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
scaun de răchită pe verandă cu intenția de a lucra la puloverul pe care l-am început în primăvară. Lâna e de un roz pal și o combin cu un fir de bleu-cobalt. Lâna cea roz o am de la un fular pe care mi l-a împletit mama cu douăzeci de ani în urmă, pe vremea când eram elevă. La capătul fularului era un soi de bonetă și când mi-am pus-o și m-am privit, mi-a apărut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]