5,270 matches
-
210 î.e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul sat Dapingtai din ținutul Guangzong al provinciei Hebei. La două luni de la moartea sa, corpul neînsuflețit a fost transportat în capitală și organizate ceremonii funerare. Noul împărat, Hu Hai a ordonat ca toate servitoarele împăratului decedat să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel și meșterii care au construit mormântul. În Istoria Dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang a fost distrus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aducă n-au reușit să le transporte pe toate timp de 30 de zile. Ulterior, jefuitori veniți din nord-estul Chinei au furat un sicriu de bronz din mormânt. Scrierile mai arată că un păstor ar fi intrat întâmplător în complexul funerar pentru a-și căuta caprele pierdute și, din neglijență, torța sa ar fi declanșat un incendiu de proporții care ar fi durat 90 de zile și ar fi distrus tot mormântul. Cercetătorii spun însă că în cunoscutele Însemnări istorice ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a dezvoltat. Au fost respinse mai multe invazii străine. Prosperitatea dinastiei Zhou a continuat. Wu Zetian a murit la vârsta de 82 de ani și a fost înmormântată împreună cu soțul ei, Tang Gaozong, în Mausoleul Qianling, care are o piatră funerară înaltă de opt metri și lată de doi metri. Piatra a fost frumos sculptată, dar pe ea nu este înscris nici un cuvânt. Unii sunt de părere că Wu Zetian și-a ridicat această piatră funerară simplă pentru a arăta că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qianling, care are o piatră funerară înaltă de opt metri și lată de doi metri. Piatra a fost frumos sculptată, dar pe ea nu este înscris nici un cuvânt. Unii sunt de părere că Wu Zetian și-a ridicat această piatră funerară simplă pentru a arăta că meritele sale nu pot fi exprimate prin cuvinte. Alții cred că Wu Zetian nu știa ce să scrie pe aceasta, "împărăteasa din dinastia Tang" sau "împărăteasa din dinastia Zhou". De aceea a lăsat-o așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cuvinte. Alții cred că Wu Zetian nu știa ce să scrie pe aceasta, "împărăteasa din dinastia Tang" sau "împărăteasa din dinastia Zhou". De aceea a lăsat-o așa. Situat în nordul râului Weihe din provincia Shaanxi din vestul țării, Monumentul funerar Qianling este singurul în care sunt înmormântați împreună doi împărați din istoria feudală a Chinei, din dinastii diferite, Tang și Zhou, dar soț și soție. China a depus o cerere pentru înscrierea acestuia pe lista Patrimoniului Cultural Mondial. Muntele Lushan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ales și a săpat trei lacuri, ca să poată fi acceptat alături de Huiyuan. După ce s-au cunoscut, cei doi au devenit prieteni buni. La moartea lui Huiyuan, Xie Lingyuan a venit special din Nanjing și a scris epitaful de pe placa funerară a mormântului acestuia. Templul Jinci Grădinile și parcurile din sudul Chinei sunt foarte cunoscute. Dar și în nordul țării se găsește o grădină la fel de renumită. Aceasta este la Templul Jinci dintr-o suburbie a orașului Taiyuan, provincia Shanxi, mai precis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acest motiv era mult adorată, mai ales de femei. Numele ei complet este ,,Guanshiyin cea blândă și milostivă care îi ajută pe cei nevoiași și le ușurează viața obidită''. Arta plierii hârtiei Arta plierii hârtiei își are originea în practicile funerare tradiționale și îmbină tehnicile plierii, lipirii, decupării, modelării, colorării etc. Această artă poartă multe alte denumiri, fiind la origine o formă de pomenire a celor plecați pe lumea cealaltă. Sunt mai multe categorii de astfel de hârtii pliate cu încărcătură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
religiile și libertatea religioasă în China 165 Schimburi religioase între China și alte țări 167 Capitolul VI ARHITECTURA 169 1. Descriere generală a arhitecturii chineze 171 2. Construcțiile chinezești 172 Arhitectura imperială 173 Arhitectura templelor 174 Arhitectura grădinilor 176 Arhitectura funerară 179 Arhitectura caselor 180 3. Arhitectura chineză veche 183 4. Arhitectura chineză modernă 187 5. Arhitectura chineză contemporană 188 6. Arhitecți chinezi celebri 195 Capitolul VII ÎNVĂȚĂMÂNT, ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE 197 1. Sistemul de învățământ 199 Învățământul preșcolar 199 Învățământul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Longmen din Luoyang 274 Comoara Yin și caracterele inscripționate pe carapace de broască țestoasă 276 Mormântul nobilului Zenghouyi și setul de clopote 277 Mausoleul regilor dinastiei Xia de Vest 279 Templul Famen din provincia Shaanxi 280 Vestigiile Sanxingdui 282 Complexul funerar al împăraților Ming 283 Mausoleul Xiao din dinastia Ming 284 Cele 13 Morminte Ming din Beijing 286 Mormântul Mancheng din dinastia Han și haina din jad 288 Grotele Mogao din Dunhuang 289 Statul antic Yelang și mormintele din Hezhang 291
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un vot împotriva umilinței. Regimul Crapului Gonflabiltc "Regimul Crapului Gonflabil" „Dacă dictatura naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” În vechime, japonezii nu se înmormântau cu numele avut în viață, el murea o dată cu omul; pe stela funerară se trecea alt nume, păstrat pentru lumea de dincolo. După ce, în clarobscurul sălii de întruniri a României literare, Nicolae Breban a zis limpede și satisfăcut fraza de mai sus, numele său de cruce mi-a sărit în ochi: Crapul Gonflabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
singura lui șansă de-a face rost de bani. Henry, Însă, Îi spuse: — Să-i conducem puțin, pe urmă ne Întoarcem. Înțelegi, nu-i așa, că n-am putere să asist... Ieșiră Împreună În strada ce dădea spre parc. Cortegiul funerar se urnise, mișcîndu-se ca un pîrÎiaș negru spre matca unui rîu. Casca de oțel zăcea pe sicriu - o pată cenușie și opacă sub razele firave ale soarelui de iarnă. Cei din echipa de salvare nu izbuteau să țină pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar nu te-am mai văzut de-atunci. — Aici a fost? Întrebă Rowe, privind spre bloc. — Da. Un om hrănind pescăruși, un funcționar trecînd cu o valiză sub braț... Simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. — A fost un cortegiu funerar? Întrebă el. — Da, și a venit multă lume - colegii de la Apărarea Civilă, toată echipa. Au venit și cîțiva polițiști. Da, da... Nu mă puteam duce la bancă să-mi Încasez cecul. Îmi Închipuiam că poliția mă crede un criminal. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a deschis-o cioclul, pe care-l cunoscusem la cârciuma „Steaua Suediei“. Îl caut pe domnul Kauderer, i-am spus. A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
biologic al omului, de la eflorescență până la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sunt produsul diferențelor de clasă; curvele sunt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și câte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mâinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărâmițau pământul de parcă sărau pântecele unui pește uriaș. La mormântul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mână, un om despre care știam - așa scrie și‑n carte - că era bunicul dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă foarte defavorabilă pentru a se lăsa de fumat. Și Sfântul Fără-Mațe a făcut scurtă la mână tot încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
umedă e acolo mai întunecată din cauza transpirației, și porii lui păstrează amintirea prea multului parfum Chanel No. 5. Cărând un cadavru în sus și-n jos pe scări, ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să avem o ceremonie funerară, spune Sora Justițiară strângându-și Biblia în mâini. Cum domnul Whittier e cărat la subsol, împachetat strâns într-o perdea roșie de catifea luată de pe promenada imperială chinezească, legat cu panglici de mătase aurie din hol, ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut-o cineva pe Cora Reynolds? Sora Justițiară spune: — Oricine mi-a luat bila de bowling să mi-o dea înapoi, și promit să nu-l bat măr... Conducând procesiunea, ținând în brațe protuberanța care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat în batistă, încercând să nu simtă duhoarea. Spune: „Personajul meu n-ar plânge”. Spune: — Jur pe trandafirul tatuat pe fesă că bătrânul m-a violat. Și brusc cortegiul funerar se oprește. În clipa asta, Tovarășa Lătrău e victima numărul unu între victime. Restul suntem cu toții în roluri secundare. Doamna Clark, care ne conduce, privește îndărăt și spune: — Ce-a făcut? Și din spatele videocamerei, Agentul Ciripel spune: — Și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o rețetă, cât un reper sigur Într-o lume repede schimbătoare, un punct de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi mai devreme se aduceau paiele și se cumpăra șlibovița din care a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împreună cu soțul ei, mic și prosper Întreprinzător particular bănățean, fost activist al U.T.C., acum deputat, posesor al unui Audi nou cu aer de buldog, Încărcat cu mezeluri de Comtim, bineînțeles, plus o imensă coroană de flori naturale. 10. Ceremonia funerară s-a desfășurat conform canoanelor bisericii evanghelice dar a adunat lume din tot orașul indiferent de culte. Preotul a fost adus de Alice pe cheltuiala soțului ei, mândru că poate oferi orășelului ocazia de a asculta un discurs funebru Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prea Îndepărtat. Cel puțin așa susținea domnul Fülöp În calitatea sa de admirator al Anitei și de fochist la serele Bogovicz din Liget. Anii Însă au trecut și nimeni nu povestește nimic. Nici măcar că sânii Anitei seamănă acum cu pietrele funerare din cimitirul evreiesc: strâmbe și tocite de ploi, abia se mai zăresc printre bălării, năpădite de mușchi și de licheni. Ici-colo, ca niște găuri de molii Într-un șal verde, surâsul tulbure ori stânjenit al unor cuvinte de neînțeles. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și magazinul de pompe funebre „Viața de apoi”. Acum câțiva ani, Însă, era a statului. Amândouă prăvăliile erau deschise. La Wellmann În vitrină doi Îngerași gonflabili vegheau un sicriu de stejar Îngropat sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu citea decât Biblia lui Luther. În ce o privește, a trebuit să o cunoască pe Sabina, ca să Îl și Înțeleagă pe Trakl și să afle că Adolf Loos sau Karl Kraus erau mai mult decât niște inscripții pe pietre funerare sau destinatari misterioși ai unor poezii. Tot datorită Sabinei l-a descoperit pe Klimt. Și toate astea se petreceau pe când ea se Îndepărta cu rușine și disperare de limba sa maternă pentru a se afunda cu voluptate În brânză, brazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]