644 matches
-
Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu se mai păstră decât renumele. Rând pe rând, goldăneștenii, anatemizați de noua orânduire comunistă, se cocoșară tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de agresiunea alcoolului. Îndată, oferind foarte natural o pildă de artă a comunicării, Melanie recompuse, ca într-un clip publicitar, perioada proiectării și zidirii hotelului. Binevoi să spună că soțul ei, om de afaceri harnic, eficient și de o prosperitate furibundă, se lansase în vârtejul anilor din urmă în domeniul imobiliar, ridicând edificii comandate de primăriile de sector ale Capitalei, pe bani buni și cu materialele clientului. Nu se mai bucurase de momente de răgaz, neajungându-i timpul și trebuind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și pentru alte mari deplasări pe trasee majore, își dăduse seama imediat că orășenilor acestora, trăitori de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât posibil mai americănește, în corola de microfoane Philips, care alcătuiau laringofonul de la bordul elegantului autocar Porsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi se trăgea, de la reverie: nu eram În stare de cocoșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la ținerea sub observare atentă a domnișoarei Hagiaturian, în speranța adunării unor probe care să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prostia mea. Acum tot nu mai are nici o importanță. Trebuie să plecăm urgent de aici. De acord. Dar lasă-mă pe mine în față, sunt mai convingător cu scula asta. Chiar când dau să iasă afară, sunt întâmpinați cu foc furibund dinspre capătul culoarului. Așchii lemnoase sar din tocurile ușilor. Fir-ar să fie! Am să o iau pe lângă peretele din stânga. Numeri douăzeci de secunde apoi ieși și execuți foc pe direcția din dreapta. Sper ca dobitocul să tragă și astfel îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul ușa imediat următoare, care se sparge în mai multe bucăți. Din interior răsună o salvă furibundă. Prima rafală a lui Marius îl nimerește pe trăgător în burtă. A doua în gură, împroșcându-i partea din spate a capului pe un tablou al Führer-ului. Din cadrul ușii, locotenentul aruncă o privire indiferentă peste cadavru. Un tip din SS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
turbate. Gloanțele șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ultimul Baconsky ar mai fi fost dispus a-l sluji: "Și Ionescu și Cioran și Beckett sunt de fapt niște tolerați, niște meteci, cum le zice Sartre, care s-a năpustit recent asupra lor, într-un text de un șovinism furibund. Și totuși ei scriu cea mai valoroasă franceză contemporană. Dar naționalismul francez, exacerbat după război, promovează o politică provincială, în cultură, cu întoarcerea spatelui atît Orientului, cît și Europei occidentale. Celui mai incolor poetastru din Sud i se dedică analize
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
constante - a lui Andrei Codrescu. Fiindcă între volumele scrise de acesta direct în limba maternă și volumul integral nord-american despre care vorbesc tinde să se configureze totuși, în permanență, o distanță a conștiinței. Între poemele emoționale din Instrumentul negru, cele furibunde din Femeia neagră a unui culcuș de hoți, cele tranzacționale din Submarinul iertat și acest op publicat de Editura Curtea Veche există, dacă privim lucrurile cu o atenție detașată, mai multe pliuri separatoare. Cel dintâi e - fără îndoială - unul al
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
viață furtunoasă, ci pentru că fostul meu bărbat rar mă lăsa liniștită o zi întreagă. Alternau în firea lui când nepăsarea (dar ce nepăsare, se uita la mine ca la un obiect pe lângă care trecea), nepăsare care mă rănea, când gelozia furibundă, gelozie pe tot, pe un telefon pe care îl dădeam sau primeam, pe toaleta mea (pentru cine te îmbraci cu atâta grijă? - și îmi smulgea rochia de pe mine), pe tăcerile mele (la ce te gândești, spune-mi imediat), pe o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
închisă în casă, stăpân atotputernic, cu gândire medievală? Trimite-i lucrurile, schimbă cheile apartamentului și intentează imediat acțiunea de divorț..." Nici vorbă! Matilda încerca să-mi explice cu răbdare că există mari pericole pentru că dacă face pasul, răsuceam filele scrisorii furibund, gelos, orbit... Gândul că în realitate nici ea nu vroia să divorțeze nu-mi trecea prin cap... Matilda era a mea, o simțeam până în adâncul ființei mele și nu mai exista nicăieri în conștiință loc pentru îndoieli. Eram pur și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar dacă legiunile militare au fost retrase la sud de Dunăre, "tot colonii, plugarii și alții, carii începuse economiia și lucrul cel de casă, acolo au rămas" (Micu, 1995, p. 42). Nici chiar confruntați cu valurile de popoare "barbare" care năvăleau furibund în cascade interminabile în Dacia romană nu avea să îi miște pe coloniștii aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității romane
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența de funcție politică a celor două idei. Latinismul apărat cu sagacitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
culturi ale personalității din istoria recentă a umanității, întrecut probabil doar de cultul lui Mao și cel al lui Kim Ir-sen. Doar că puțin după moartea sa, survenită în 1953, noul lider sovietic, în persoana lui Nikita Hrușciov, a denunțat furibund cultul personalității în celebrul său discurs "secret" rostit la cel de-al 20 congres al PCUS din 1956. Racordat temporal mai degrabă la evoluția comunismului asiatic decât la cel est-european, cultul românesc al personalității ceaușiste a cunoscut o înflorire spectaculară
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
avut dreptate! Acum m-am convins cu ochii mei că bănuiala mea a fost îndreptățită, perora prințul cu înflăcărare, dorind să potolească tulburarea și neobservând că nu face decât să o amplifice. — Cum? De ce v-ați convins? fu asaltat aproape furibund din toate părțile. — Iertați-mă, dar, în primul rând, am izbutit să-mi dau foarte bine seama cine este domnul Burdovski, acum văd prea bine ce fel de om este... Este un om nevinovat, dar pe care îl înșală toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amestecat cu smirnă. Lecturând despre aceste groaznice ordalii, realizăm lesne că nu poate fi ceva mai cumplit decât acestea, neputând exista o batjocură mai mare. Cele ce le‑au săvârșit atunci iudeii și romanii depășesc orice cuvânt. Neînțeleasa, nefondata și furibunda lor nebunie nu a Încetat, ci, după ce L‑au dezbrăcat, după ce L‑au răstignit și după ce I‑au dat să bea oțet amestecat cu fiere, iudeii nu se opresc aici, ci Își augmentează răutatea, sporindu‑și vinovăția ; se observă o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
luterani, iar maestrul de ceremonii al papei de‑ clară că pictura este o rușine pentru un loc sfânt potrivindu‑se cel mult într‑o baie, sau într‑o cârciumă. După moartea papei Paul al III‑lea, atacurile au devenit mai furibunde cul‑ minând pe vremea papei Paul al IV‑lea, care a dispus ca fresca să fie ștearsă; anularea hotărârii se obține cu mare greutate. Cât privește această situație, Michelangelo a răspuns unui trimis al papei: spuneți papei să nu se
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
demonstrat că acest mare fiu al Basarabiei militant de seamă pentru întregirea patriei și democrat, a pus în toate inițiativele și actele lui consecvență, bună credință, patriotism. Adversități politice și personale, după primul război mondial, au stat la baza unor furibunde campanii de denigrare, sub motiv că, în timpul primului război mondial Constantin Stere a rămas în teritoriul ocupat de germani. În consecință, vechiul luptător pentru Basarabia românească a fost suspendat de la catedra universitară și întemnițat; s-a încercat apoi invalidarea mandatului
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
toate întreprinderile, pentru a distinge cele mai bune echipe și muncitorii-model; medaliile și decorațiile împodobesc pieptul celui mai mărunt lucrător de șoc, începând cu cel al secretarului general Leonid Brejnev*. Pregnanța identitară a acestei simbolistici provoacă, în interiorul sferei comuniste, concurențe furibunde. Ereticii doresc să-și marcheze teritoriul: troțkiștii* modifică secera și ciocanul („crabul”) pentru a-și revendica un trecut și, deopotrivă, a se disocia de prezent. Concurența simbolistică se observă, de asemenea, în recurgerea la eroi. Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o "tentativă de contestare violentă" a acestuia, Theodor Codreanu realizează un... sinoptic al Galaxiei Grama (termenul, sintagma îi aparține lui D.R. Popescu), mai ales după război și cu deosebire după 1989 când campania împotriva "naționalistului" Eminescu devine de-a dreptul furibundă, țintindu-se în fapt, ființa noastră națională, românismul. "Nimic nu se produce la întâmplare precizează Theodor Codreanu. Faptul depășește cadrele unei experiențe strict personale și arată o devenire tragică a intelectualității românești, în ultimele decenii, sub impactul formidabil al ideologiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
direcție inaugurată risum teneatis de d. Bodnărescu, Eminescu, Iacob Negruzzi și tutti quanti!" Ce a urmat, se știe. Receptarea poetului a oscilat între idolatrie și defăimare. Dar niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge polemismul "parazitar" și "agresiv"), le-a replicat și în cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu: Moses Rosen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să-i plaseze, de fapt, în ridicolul propriei lor demonstrații și-a aroganței "nou-elitiste". Pornind, în ambele cazuri, de la "dovezi" și "demonstrații" ale precarității lor teoretice, fie ale postmodernismului, ca modă mai mult decât ca metodă, fie ale antinaționalismului, devenit furibund, pe teza naționalismului organic și deci nepasabil și pasager. "Cum postmodernismul coexistă în acest moment cu modernismul din care își trage sevele și cu care se află, cum e normal, în contradicție, "omul recent" mai poate alege: "Pelicanul sau Babița
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chiar dacă legiunile militare au fost retrase la sud de Dunăre, "tot colonii, plugarii și alții, carii începuse economiia și lucrul cel de casă, acolo au rămas" (Micu, 1995, p. 42). Nici chiar confruntați cu valurile de popoare "barbare" care năvăleau furibund în cascade interminabile în Dacia romană nu avea să îi miște pe coloniștii aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității romane
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]