657 matches
-
babilonie metalică fără răspuns. Ești în toiul asediului condus de Rammstein, în plină ofensivă Napalm Death, în miezul sfidării orchestrate de Anthrax, Sepultura, Urge Overkill, Concrete Blonde, Screaming Trees, Nash Kato, Meat Puppets sau alte uzine ale infernului. Bocancii izbesc furibund în podea. Virajele psihedelice ale musafirilor se fac auzite prin pereții niciodată suficient de groși. Răcnetele crapă tencuiala. Ai impresia inconfortabilă că plouă cu sânge și ninge cu bucăți de creier uman. Mintea nevinovaților din apartamentele învecinate e terciuită nemilos
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
alb, sau cel negru?”. Omul care a pus întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul savanei: „Unde e regele?!”. Apoi nu s-a mai văzut nimic clar. A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ardoare să știu cui i se datorează această sadică tratare a spectatorului român de teatru ca o vită de pripas. Să ne înțelegem. Nu sunt copil, nu sunt fecioară, vezi bine că am stat de mii de ori la cozi furibunde și interminabile în vremea ceaușismului. Toate oasele, toți mușchii și toți porii și măruntaiele corpului meu cunosc prea bine ce înseamnă călcarea în picioare și datul din coate pentru obținerea unei minime plăceri gastrice sau artistice. Nu doar la carne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
culturale, concurența feroce între profesorii universitari care devin stăpânii unui teritoriu (a se citi un autor sau o orientare culturală ori curent literar), exploatat abil și îndelung și prin ediții critice ale operei, prin biografii, prin doctoratele conduse, ca și furibunda rivalitate între universitarii englezi și cei americani, cu accente pe cele două complexe ce definesc Lumea Veche și Lumea Nouă: primii vor să păstreze manuscrisele în țară, ceilalți vor să le cumpere și să le etaleze în muzee. Unele episoade
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
de ostilitate violentă, fiindcă li se părea că aceasta este calea istorică pe care o vor apuca lucrurile și totodată și dintr-un sentiment sincer de oroare împotriva brutalității. Era însă o deosebire de manifestare între ei. Suflețel se agita furibund, clamând contra "oamenilor cavernelor", zburlindu-și părul cu mâinile, bulbucând ochii ca sub impresia teroarei. Dar asta numai la colțuri de stradă pustii sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan însă, care când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frecvențele lor de comunicații se umpluseră de exclamații de nedumerire. O formație strânsă de trei vânători, condusă probabilde Heyyn, se aventură printre cele două fregate, dar navele nu traseră una asupra celeilalte, așa cum sperase probabil quintul. Zeții continuau să atace furibund aplicând salve scurte, căutând o breșă... Pe neașteptate, fără vreun semn prealabil, una din fregate explodă. Nava imensă se rupse de la mijloc, iar Bella și N'Gai Loon își dădură seama că generatorul scutului explodase din cauza suprasolicitării. Furia exploziei cuprinse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
într-un hoover ușor. Rămas singur, N'Gai Loon începu să privească monitoarele. Imaginile erau cu mult mai semnificative decât cele ale bătăliei pe orbită, care veniseră cu întîrziere. Zeții erau magnifici, Deși nu făceau decât să riposteze la atacurile furibunde ale clonelor, distrugerile pe care le pricinuiau erau incredibile. Sute de clone muriseră pentru că se încăpățînaseră să descarce încărcător după încărcător în zeții care păreau că nu sunt stânjeniți deloc de focul lor. Când înțeleseseră că au nevoie de arme
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zadar în jur și scrutând pădurea. Se priviră apoi pierduți, în vreme ce chipul lui Balamber își luă o expresie cumplită la vedere. — Dar... era aici acum o clipă! zise Odolgan, deschizând brațele și privindu-l cu un aer vinovat. Balamber era furibund. Și mai avea un motiv să fie așa: ceva mai înainte, văzând complicațiile neprevăzute, i se păruse potrivit să amâne uciderea lui Audbert. Se gândise că le-ar fi putut fi de folos în cazul în care, după fuga copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îți amintești de mine, sper! — Bineînțeles! Nu te-ai schimbat mult, adevărat. — Tu, în schimb, da. Când te-am văzut ultima dată, aveai tunica murdară toată de noroi, alergai cu picioarele goale în iarbă și un bătrân institutor te urmărea furibund, agitând o joardă. Azi văd că porți altfel de veșminte. — Cursus honorum, prietene! îți amintești de câte ori ne-am încăierat? — Chiar. Ultima dată ți-am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ești un ambasador și poți refuza să te bați în duel. Poți desemna un reprezentant dintre cei mai buni soldați ai tăi. Prompt, Mataurus făcu un pas în față și propuse să fie el cel ales, însă Sebastianus, exasperat și furibund, nici nu vru să audă. Nici vorbă! spuse hotărât. Dacă trebuie să fie un duel, eu o să fiu cel care se luptă. Nesigur, cu mâinile în șolduri, Gundovek îl fixă pentru câteva momente, mușcându-și buza de jos, și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gepizi, unde Utrigúr rămăsese în așteptare pentru a afla de soarta misiunii sale. La doar două zile după aceea, pe picior de plecare fiind, pentru a-și uni forțele cu cele ale lui Atila la miazănoapte, la Onegesius sosise un furibund Geremar, de la care aflase că Audbert, în loc să se întoarcă la scroafa lui, apăruse într-un mod de necrezut la Genava, unde îl demascase pe Gualfard în adunarea capilor burgunzi. Balamber scăpase cu bine, doar cu o baie zdravănă, fapt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de iarbă îngrădit cu ziduri dezgolite, unde erau priponiți mai mulți cai. în apropiere, hunii ridicaseră două corturi mari, dintre care unul era deja în flăcări; în timp ce câțiva dintre ei se postau în formație de apărare, ca să poată stăvili atacul furibund al năvălitorilor, alții se străduiau să dezlege pripoanele cailor, care, înspăimântați de foc, azvârleau din picioare, dădeau din copite, se înălțau pe picioarele din spate și nechezau disperați. Grupul de apărători înaintă în mijlocul fumului ca să-i lovească pe burgunzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca să-i dea ajutor burgundului, însă avea de lucru cu barbarii care îl atacau. Cât despre Maliban, îi stătea alături și cu sabia îl ajuta să-și deschidă drum prin ambuscadă. Cei din neamul Hiung-nu făceau cu greu față asaltului furibund al dușmanilor lor și se găsiră curând țintuiți cu spatele de îngrăditură, în care caii alergau acum și se izbeau cu violență, sub o ploaie de săgeți și de sulițe, tăciuni arzând și proiectile felurite. — Așa! Așa! Omorâți-i! Omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brăzda fața. — S-au dus. Vrei să-i urmărim? Furios și descurajat, Balamber îl privi pentru o clipă ca și cum nu l-ar fi văzut. Apoi se scutură: — Să-i urmărim? Unde? în pădurile alea ne-ar măcelări pe toți. Era furibund, și nu doar pentru batjocura pe care i-o adusese succesul dușmanilor, ci mai ales pentru eșecul pe care acesta îl reprezenta pentru proiectele sale. Genava îi apărea acum mai îndepărtată decât yurta sa din Panonia. Odolgan încuviință: — Eu... l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl uimise peste măsură era forța incredibilă pe care ea știuse să o extragă din ura sa pentru a se opune și a lupta, cu curajul și abilitatea unui bărbat, pentru poporul său și pentru răzbunare. O revedea, splendidă și furibundă, la ultimul asalt, după aluzia plină de ranchiună pe care o făcuse la violul căruia îi căzuse victimă. Ciudat că, în tot acest timp, ori de câte ori se gândea la prima lor întâlnire, nu-i veniseră în minte toate posibilele urmări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Soldatul, alb la față, se apără: — Eu... eu nu știu... L-au adus aici așa de la temniță. E un bagaud și... — Măcar ți-au dat cheile de la lanțuri? Soldatul răspunse că temnicerul avea cheile și că aștepta în capătul scărilor. Furibund, Etius îl trimise să-l caute; puțin mai târziu, cei doi apărură în fugă și-l eliberară pe prizonier, care, între timp, nici nu suflase, mulțumindu-se doar să fixeze desenele mozaicului de pe pardoseală. De îndată ce dispărură cei doi din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vor s-o deschidă! O clipă mai târziu, se înmuie și rămase fără viață pe lespezi. întrucât, urmând o străveche măsură de prevedere din ingineria militară, casele nu se ridicau la o înălțime prea mare în spatele zidurilor, agitația acelei încăierări furibunde nu atrăsese imediat atenția locuitorilor din clădirile învecinate, astfel că primele strigăte de alarmă și de spaimă începură să se audă de-abia acum. Nimeni, însă, nu alerga în ajutorul puținilor care se luptau cu disperare pentru salvarea cetății; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact de barbari ce se îndreptau spre piață și imediat se găsiră angajați într-o încăierare furibundă. Luați prin surprindere de acel atac neprevăzut, barbarii se retraseră în lungul străzii, lăsând în urmă morți și răniți și, pentru un moment, Sebastianus savură - dincolo de orice rațiune - iluzia victoriei. Porniră să-i urmărească, dar își dădu seama doar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
retraseră în lungul străzii, lăsând în urmă morți și răniți și, pentru un moment, Sebastianus savură - dincolo de orice rațiune - iluzia victoriei. Porniră să-i urmărească, dar își dădu seama doar mai târziu că grupul său, după lupta aceea scurtă, dar furibundă, era acum practic înjumătățit. Mai mult, ajuns la o răscruce, putu vedea ați barbari roind către piață pe o stradă paralelă. Trebui să întindă brațul și să-l tragă înapoi pe uriașul bărbos, care, în furia luptei, se ducea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mare, încercând, în cele din urmă, chiar un contraatac. însă bagauzii nu se împrăștiară și ținură piept mai bine decât ar putut-o face cel mai experimentat detașament de elită, astfel că Metronius se trezi prins în mijlocul unei lupte furibunde: combatanți de ambele părți își întindeau înainte și își încrucișau sulițele, astfel că cele două armate se găsiră încleștate una în cealaltă și aproape imobilizate într-o confruntare pură de forțe, ce amintea de aceea dintre doi elani în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ia caii de rezervă, de la servitorii lor. Un du-te-vino neîncetat și frenetic, în urma căruia cei rămași să privească primeau mereu vești emoționante, dar și contradictorii, despre mersul bătăliei. Toți cei care veneau din linia de front vorbeau despre o luptă furibundă, cu un final neclar: după câte se părea, alanii și burgunzii, în dispozitiv compact, rezistau oricărui atac, copleșindu-i cu o ploaie de săgeți pe războinicii hiung-nu și provocându-le pierderi serioase, în vreme ce sus, pe colină, Ellak nu înainta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întotdeauna. După o așteptare enervantă, veni, însă, și momentul său. O ștafetă a lui Valamir sosi în galop de la Atila, aducând o veste care se răspândi fulgerător printre huni: Theodoric fusese ucis, iar în jurul cadavrului său se stârnise o învălmășeală furibundă, căci vizigoții, care până atunci păreau a fi în superioritate, se adunaseră acum în dispozitiv de apărare și nu aveau de gând să lase rămășițele sale pământești în mâinile dușmane. Balamber tocmai discuta cu Odolgan despre asta, când sosi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar când cineva le cerea explicații cu privire la fuga lor dezastruoasă, plecau de acolo scuturând din cap cu o expresie rănită și umilită. Ici și colo însă se formau mici grupuri pestrițe, în care între huni și goți se încingeau certuri furibunde. Cei mai mulți dintre războinicii ce veneau în tabără erau totuși prea extenuați pentru a se implica în asemenea altercații inutile și se îngrijeau mai degrabă de ei înșiși și de vreunui loc mai liniștit pentru răniții fără număr, care, duși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta în câmpie, dispusă practic în semicerc în jurul taberei fortificate a lui Atila: a doua zi după uriașul măcel, hunii și aliații lor erau încă acolo cu toții. Asaltul furibund al goților asupra taberei lor fusese respins cu o furtună de săgeți; Thorismund însuși căzuse de pe cal și, rănit la cap, riscase să fie terminat ori capturat de dușman. încă din zorii zilei, războinicii lui Atila se adunaseră pe linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e un alt subiect asupra căruia, poate, vom reveni cu un alt prilej.) Și acum, faptele propriu-zise. Duminică 8 martie, de Ziua femeii, la orele 9,30 dimineața, locatara apartamentului nr. 3 (Teea Iancu), femeie singură, se trezește ținta unei furibunde agresiuni. Instigatorii, Împreună cu alți inși, recrutați de ei sau contaminați de eroicul lor exemplu, escaladează balconul apartamentului (după ce În prealabil Îi spărseseră toate geamurile) și năvălesc În casă. Câțiva dintre huligani o imobilizează pe Teea Iancu, o lovesc cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]