8,881 matches
-
Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (129): CIUMPALACII RĂZBUNAȚI Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Spectacolul, manageriat de televiziunile tabloidiotizante de la noi după catastrofa de la Colectiv, a cuprins toate ingredientele. Furia, acumulată în cantități uriașe, este dirijată abil spre tot felul de ținte. Unele false, alese cu premeditare pentru distrugerea rădăcinilor poporului român. Vezi atacurile virulente la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Voi reveni în altă tabletă. S-au băgat, ca de atâtea
TABLETA DE WEEKEND (129): CIUMPALACII RĂZBUNAŢI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382285_a_383614]
-
Oana Rill / Spectacol lectură 17.00 și 20.00 Opera Națională București - Carmina Burana de Carl Orff, regia Gigi Căciuleanu, Teatrul Național Târgu-Mureș - 1h 20min fără pauză / De toate pentru toți 18.00 și 22.00 Club „La Scena” - CUPLUtoniu - Furiile & Marele război de Neil LaBute, regia Radu Alexandru Nica, Teatrul German de Stat Timișoara - 1h 30min fără pauză / De toate pentru toți 18.00 Teatrul Odeon, Sala Mare - Domnișoara Iulia de August Strindberg, regia Felix Alexa, Teatrul Maghiar de Stat
Festivalul Național de Teatru, ediţia a XXII-a [Corola-blog/BlogPost/93069_a_94361]
-
a țărilor române. Unitate a cărei valoare și importanța regională fuseseră subliniate chiar de sultanul Murad al doilea. Toți acești factori la care se adaugă refuzul marelui domnitor de a închină țară turcilor sau de a le plăti tribut, alimentează furia lui Mahomed. El, cuceritorul Constantinopolului nu putea fi refuzat de conducătorul unei țări mici situată la marginea Imperiului clădit prin jaf și sânge de generatii de sultani turci. Vin Turcii! „În zilele albe ale miezului iernii înaintau mulțimile negre, zecile
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
Imperiului clădit prin jaf și sânge de generatii de sultani turci. Vin Turcii! „În zilele albe ale miezului iernii înaintau mulțimile negre, zecile de mii de dușmani, ieniceri, spahii și gloata, ca lupii flămânzi ” - Nicolae Iorga Într-un acces de furie, sultanul decide pe loc că insolenta lui Ștefan să fie pedepsită cât mai repede posibil, iar Moldova cea rebela să ajungă pasalâc unde să domneasca legea Profetului și bunul plac al turcilor. În acest scop, Mahomed trimite împotriva moldovenilor cele
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
mare din trâmbițe, tobe și buciume. Turcii musca momeală crezând că vor fi atacați din flancul stâng, se regrupează și se pregătesc de apărare. Atunci, Ștefan cu grosul armatei cade că un fulger în spatele turcilor retezandu-le orice eventuală retragere. Furia moldovenilor nu cunoaște margini, masacrarea invadatorilor continua cu frenezie. Totul se transformă încet, încet într-o masă amorfa în care urmașii dacilor liberi dezlănțuie asupra Semilunii un adevărat Armagheddon mobil făurit din ghioage, securi, coase, paloșe și lănci. Mândria sultanului
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
Ceea ce este șocant - dincolo de disprețul rece față de umanitate al lui Friedman - este cât de proaspăt și imperios este simțit stilul. Bineînțeles, există o viziune regizorala incredibil de puternică. Cel mai important lucru legat de piesă și producție este sentimentul de furie pură față de lumea capitalismului târziu. Față de nihilismul monetarismului și piața liberă, cele mai mici așteptări de umanitate în gândirea lui Friedman și faptul că mai mult sau mai putin toată lumea (probabil 99%) a fost vândută pentru luxul inutil a foarte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93229_a_94521]
-
cu îndrăzneală forme surprinzătoare,inadecvări brutal plastice care însă îndeobște se dizolvă în umor. Limita lăuntrică a contestării o reprezintă comuniunea cu lucrurile umile: "Vive le Roi! Exclam extrem de fericită la vederea foarfecelui mic de plastic. Cu ajutorul lui înțep cu furie pernița albă de damasc, apretată cu grijă. Operația cere timp și răbdare, dar pînă la urmă are efectul scontat. Fulgi după fulgi încep să danseze prin cameră, fericiți că și-au recăpătat și ei libertatea". Cea mai însemnată concesie pe
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
antologice." Și, în sfârșit, una din Christian Crăciun: "Ca mai toți scriitorii generației sale, Dan Lungu este obsedat de copilărie, primele două proze putând intra în orice antologie a temei. Firește, fără nimic din seninul tradițional, ci cu o adevărată furie a sordidului, care însă nu exclude ludicul [...] Esențial rămâne personajul, tipurile umane sunt de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
chiabur". Comunistul Lazăr de la Rusca din poemul lui Dan Deșliu, omorât de "haita de chiaburi", stârnește "ura mare, ura sfântă": "Vuiau munții de mânie,/ vuia peștera pustie,/ vuia codrul cu izvorul/ și vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
și lăncile și, prin strigări mari de o războinică veselie, cer de la domnul lor ca să-i ducă îndată către dușman. Atunci Mihai, plin de încredere în energia armatei sale, trece podul în capul a 8000 ostași și se lasă cu furie asupra osmanliilor. Turcii, spun analiștii contimpurani, se luptau ajutorați de mulțime și de număr, românii de tărie și îndrăzneală" (Cartea a II-a). Evocarea lui Tacitus are valoare unei embleme: numeroși alți istorici latini s-au ilustrat în cadrele aceluiași
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
teatru și cîntăreț rock, Piotr Mamonov. Într-unul din ele, ai în fața ochilor pentru o clipă chipul de bătrîn nebun răvășit de teroare, implorativ al lui Ivan cel Groaznic ținîndu-și strîns în brațe unicul fiu ucis într-un moment de furie cu un baston din celebrul tablou al lui Ilya Repin. Instantaneul te litifică, imagine crudă fără înșelătorie, nu simți o clipă întreaga mașinărie filmică, de parcă atingi personajele cu mîna, un pomet, un ochi care clipește la apropierea ta răspîndind cercuri
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
ŤPeriartrită bilateralăť au zis doctorii și mi-au recomandat să mă duc la mare, la un sanatoriu de la Eforie Nord (...) Vedeam pentru prima oară marea iarna. Plaja era pustie, mereu udă și plină de scoici negre, iar valurile izbeau cu furie stâncile. Petice de zăpadă făceau și ele nisipul, rece, deloc îmbietor. Dimineața treceam prin diverse Ťproceduriť și înotam vreo oră într-un bazin cu apă de mare încălzită. După-amiaza, stăteam în cameră, ascultând cum pocnea câte o ușă izbită de
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
reci și pustii/ Se ascundeau cu grijă între cei patru pereți/ Și dintr-odată li se părea că sunt vii" etc. Alte teme sunt prezente în aceste forme esopice, inimaginabile în modalități mai directe: exportul general în Prea multe marfare, furia demolărilor în poemul Într-un alt timp, extinderea spaimei și imposibilitatea salvării în Arca lui Noe, amenințarea iernii cu lipsuri și frig în O toamnă frumoasă și lungă, controlul intimității și "creierul vândut" în Ordinea lucrurilor - toate cuprinse într-o
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
de dintele decrepitudinii. Artizanul lui, scînteie sărită din romantismul revoluționar, e-un "tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi/ de destinul biologic al lumii." Cele trei femei, în care se strîng viața și remușcările oamenilor, moartea, regretele, țipătul și neputincioasele lor furii, nevolnicia și pragurile, dorința de a sparge și slăbiciunea de-a clădi sînt, în Cântec..., o fecioară galbenă, de ceară, care le joacă pe rînd și, neapucînd s-o trăiască pe nici una, le anunță, totuși, pe toate. Corespondențe, a la
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
o lebădă ieșită din apă. Apa? Muzica lui." Enescu era foarte gelos, ca și Maruca (pe numele ei de alint) era o natură vulcanică, un impulsiv, un coleric; fire labilă, trecea de la stările serafice ale sentimentului la infernul neliniștii și furiei, până la a săvârși acte necugetate. Iubita însă (viitoarea soție) se dovedește mai înțeleaptă și trage o concluzie care concentrează întreaga esență: "Nu trebuie să pierd din vedere că aveam de a face nu cu un om, ci cu un artist
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
Al doilea autodenunț e încă mai spectaculos decât primul. El e scris unsprezece ani mai târziu, în domiciliul forțat de la Câmpulung Muscel, și e legat de textul lui Cioran, "Scrisoare către un prieten îndepărtat", text care a suscitat nu doar furia, ci și reacția violent-contondentă a zelatorilor regimului, între care și Radu Popescu (tatăl viitorului romancier Petru Popescu): "În vara anului 1957, numitul Cioran Emil mi-a scris din Frața că a dat spre publicare revistei ŤNouvelle Revue Françaiseť o Scrisoare
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
de catedră, toți cad de acord să treacă afacerea sub tăcere. Altfel, ziceau, gestul (motivat) studenților putea fi interpretat ca "grevă", deci politic... Pentru un sfert de portocală..." 1. Nu mai știu dacă era o pătrime de portocală, știu doar furia noastră spontană, căldura ei și așchiile usturătoare din piept cînd, în locul jinduitelor portocale, ni s-au pus în față prăjiturile cremoase de ieri-alaltăieri de către acele, oho, cît de puternice figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Cîte
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
îngălbenite, cu patina timpului, decît extrasele calofile, standardizate dintr-un guide du routard. Sarcastic-realist și nuanțat-provocator devine regizorul în cîteva scene "crude", gluma grosolană pe care o fac doi instalatori și care-l amuză numai pe Jean-Do sau momentul de furie al pacientului cînd cineva îi închide televizorul la care urmărea febricitat un meci de fotbal, scene care contrabalansează inspirat impresia de static care survine firesc în film. "Micile" neajunsuri spitaliere sau conversațiile în familie transmit mai puternic emoția decît orice
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
începu să bată cu pumnii ei mici pe suprafața de ceramică a mesei modulare, piesa cea mai decorativă a salonului cu șemineu. Ce nemernici sunt în jurul nostru, cu toții: ucid și plâng, plâng și ucid! Un strop de salivă produs de furie îi rămase în colțul buzelor, Uliana Vladimirovna reuși să se stăpânească și să continue lectura. ... " la o sută de ani ai săi, chirurgul Feodor Grigorevici Uglov susține că de două ori pe săptămână, negreșit, face sex, dar iată că Zinaida
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
trăiește, având, de fapt, propriul ei cosmos, într-o altă dimensiune. Notabil e că Uliana Vladimirovna nu și-a înșelat niciodată soțul, în ciuda multitudinii de propuneri măgulitoare și profitabile. Fostului disident îi convenea, în general, starea de lucruri, îl apucau furiile numai când, încet-încet, ea începea să bea mai mult decât de obicei. Viața agentului imobiliar-democrat e complicată, el însă - și se cuvine să-i recunoaștem meritele - nu era un fraier care să n-aibă după ce bea apă, știa să se
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
Fernanda Osman Nu există veritabil apostolat fără nevoia intensă de a sfărîma ceva." Gustave Le Bon "A scrie despre ceva dăunător fără ură înseamnă a scrie plictisitor." V.I. Lenin Furia distrugerii. În 1921, Gustave Le Bon intuia o tulburătoare afinitate între mișcarea socialistă și milenarismul apocaliptic medieval: Aceeași ignorare a naturii umane și a necesităților economice, aceleași viziuni himerice, aceeași nevoie de distrugere a prezentului pentru a realiza lumea născută
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
cu virtuozii care le puneau în rezonanță, până la frumoasele voci ale tenorului Francesc Garrigosa și contra-tenorului Pascal Bertin (care au făcut parte din grupa condusă de soprana Adriana Fernandez) și nu mai puțin ale fermecătorului tenor Lluis Vilamajo, baritonului Furio Zanasi și basului Daniele Carnovich. O remarcabilă prezență avut-o harpistul formației, a cărui prestație susținută ca densitate și dificultate la cele 2 tipuri de instrument a fost una dintre cele mai demne de laudă. Spectacolul a fost gândit într-
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
abandonarea aspectului prolix, stufos. Se cere un nou gen de melodie, un alt fel de textură, simplificarea conținuturilor. În zorii noii epoci, muzica era chemată să ofere cu claritate și adecvare un conținut elegant, grațios și delicat, mai degrabă decât furia furtunoasă a pasiunilor dezlănțuite. Stilul galant apare în Europa secolului al XVIII-lea în operele lui Pergolesi și Sammartini, precum și la Stamitz, C.Ph.Em. Bach și la reprezentanții timpurii ai școlii germane de compoziție vocală. Instrumentul cel mai adecvat
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor '40; în confruntarea scenică dintre cei doi Sfinxul tinde a-l devora la propriu pe eroul dramei, tăvălindu-l la pământ într-un acces de furie și de sexualitate. Sunt veritabile entități care se provoacă reciproc. Există în această montare, la Graham Vick, un traseu de natură spirituală, traseu care prin simbolistica sa străbate spațiul și timpul scenic de la începutul și până la sfârșitul spectacolului. La București
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
că ajunsese șeful suprem al masoneriei române. Deși am meditat pe marginea subiectului, nu înțeleg, totuși, cum atâția oameni "se plictisesc", ori fac lucruri idioate "din plictiseală". Ca unul aflat mereu cu urechile prinse între zeci de obligații, am o furie aproape viscerală pe cei al căror chip trădează absența oricărui proiect existențial. M-au fascinat încă din copilărie personajele bovarice, femeile singure ce petreceau ore și zile într-o perfectă stare de lâncezeală. Am cunoscut destule exemplare de acest fel
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]