804 matches
-
Florea Cucu mai apucă să-și Închipuie că viscolul se potolise și că el se saltă vioi, având, totuși, grijă de pântecele umflat, și o ia la picior către satul ale cărui fumuri de pe hornuri i se părea că-i gâdilă nările. L-au găsit a doua zi câțiva bărbați porniți cu o sanie În căutarea lui. Stătea sprijinit de ghizdurile fântânii, cu toiagul Înfipt alături. La Început, bărbații se bucurară că-l găsiseră viu, lăsându-se Înșelați de mișcările dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de uliță și privim la casele pitite pe după garduri și dughenele care își arată fața la uliță...De sub șopronul „șindilit” se aude nechezat de cal, iar fumul din vatra covăliei se înalță vălătucindu-se spre cer...Miros de copită arsă îmi gâdilă nările... După toate semnele, potcovariul are de lucru nu șagă, fiule. Cărăușii care au venit la potcovărie s-au sculat cu noaptea în cap, pentru că au mare grabă. Pleacă la drum lung și au nevoie de cai bine potcoviți, că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a ridicat spunând: — Cred c-ar cam trebui să strâng pe-aici. Nu pot să-i dezamăgesc pe băieți. Ușor nedumerită, am aruncat o privire în jur. Ceilalți pacienți strângeau farfuriile și le puneau pe un cărucior. Unul din ei gâdila linoleumul cu o mătură. De ce fac ei toate astea? m-am întrebat nelămurită. Cum de Cloisters nu are o întreagă echipă de lachei care să se ocupe de curățenie? Și, care să ne pună și masa? Oare pacienții fac toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ciudată pe coapsă. Era așa de ușoară, că la început am crezut că mi se părea. Dar nu era așa. Luke își plimba cealaltă mână peste coapsa mea atât de ușor că mi s-a ridicat părul pe mine. Mă gâdila și mă făcea să mă-nfior din cap până-n picioare. De pe coapsă, în jos, către genunchi și apoi din nou spre coapsă... Am înghițit în sec. Aș fi dat orice să pot pleca de-acolo. Dar nu voiam să recurg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zăresc măcar o parte din haine. De ce nu trăsesem draperiile cu o seară înainte? în lumina crudă a dimineții nu aveam nici o șansă să-mi ascund goliciunea. Mâna lui Luke a continuat să-mi exploreze coapsa, în timp ce cu cealaltă îmi gâdila ceafa. Apoi, o senzație nespus de plăcută, undeva în zona gâtului, a început să-mi transmită șocuri electrice în tot trupul. Ce se întâmpla? După îndelungi cercetări, a ieșit la iveală că Luke începuse să mă muște ușor. Mersese mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fine sinceră cu el, măcar acum. — OK, zic În cele din urmă și mă apropii un pic mai tare de el. Îți aduci aminte chestia aia pe care o făceai cu limba ? Cobor și mai tare glasul. Chestia aia... care gâdila ? Ei bine, câteodată, chestia aia mă făcea să... râd. Așa că, dacă ar fi să-ți vând un pont pentru noua ta relație, ăsta ar fi, să nu mai... În clipa În care Îi zăresc expresia, Îmi Îngheață cuvintele pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor. O lua când la dreapta, când la stânga. Revenea, oscila nehotărât, apropiind sau îndepărtând de el cortina de ninsoare. Un fulg gâdilă nara calului, făcându-l să-și scuture nervos capul. Călărețul se grăbi să îl liniștească, după care își șterse promoroaca de pe obraji și privi din nou prin lunetă. Discul porni iar peste întinsul câmpiei. Reveni. În sfârșit, se opri. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din jur la pipăit, ca un orb. ― Dar unde?... Unde naiba l-am pus? Se apucă apoi cu mâinile de cap. ― Uite, frate, că nu-mi aduc aminte deloc! Un vârf de mustață îl trădă și Iancu începu să-l gâdile. ― Hai, dumneata unchiulache, dă-mi-l! Sau vrei să-l caut eu p-aici și p-aici? ― Nu-i la mine! Nu-i la mine! se apără Nicolae, abia vorbind printre hohote și țipete. Reuși să scape, se rostogoli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și le adună, se răsturnă cu capul în jos, în poziție de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei sună scurt și sec în liniștea albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe toate, dar nu le putea juca. Doi medici, unul după altul, ridicaseră câte un deget și îi atrăseseră atenția că nu are voie să iasă afară. Ce nesuferiți! Oboseala o sili să revină în pat. O rază de soare gâdila nasul ursului cu blana întinsă pe podea. Ursul acela fioros, cu gura deschisă și colții mari, o intimida ori de câte ori se simțea vinovată, ori de câte ori strica sau spărgea, fără să vrea, câte ceva din casă. Atunci începea să-i împodobească urechile cu funde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când îl vizitară pe Sampath pentru a-i cere biecuvântarea pentru planurile lor. Inspectorul sanitar șef fusese primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia să se elibereze, să arate lumii ce caracter avea. Și sie însuși. În drumul ei spre pădure, Kulfi trecu atât de aproape de locul în care acesta stătea ghemuit, că marginea secerii îi gâdilă nasul, dar merse mai departe fără să-l observe. Nu se opri nici să vadă ce era cu Sampath, sau cu restul familiei, ceea ce era mai bine, pentru că altfel ar fi putut să observe absența lui Pinky, care deja-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gigantice. — Ce fetiță norocoasă ești, nu-i așa? — Da. Buni zice că pot să stau aici oricând vreau, a declarat Milly mândră. Jenny s-a uitat la Nick cu o privire puțin spăsită. Sigur că poți, gogonică, a răspuns tatăl gâdilând-o pe burtică. Dar întâi să trecem de noaptea asta. — O să fie în regulă, a șoptit Jenny. Sper. Nick a zâmbit scurt. — N-a mai petrecut nici o noapte departe de mine de când... de când... Bărbatul i-a aruncat o privire lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu știu, Susan. Tonul îi redevenise ușor iritat. —Ți-am spus c-o să mă gândesc la asta, deci deocamdată lasă lucrurile așa, da? Apoi bărbatul s-a întors cu spatele. Susan a rămas nemișcată în întuneric. Nasul începuse s-o gâdile din cauza lacrimilor care simțea că se adună. Acum mingea era în terenul lui Nick și, din ceea ce-i spusese deja, Susan știa c-avea să treacă mult timp până când mingea să revină în terenul ei. Dacă avea să mai revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dintre prietenele ei spuneau că tânjesc. Julia nu le înțelegea. Ei i se părea că gesturile respective erau mai curând teatrale și fără sens. S-a ridicat deci în capul oaselor. —Iartă-mă, iubitule, dar părul tău de pe piept mă gâdilă. — A! James părea dezamăgit. — Nu știam că ești alergică. —De obicei nu sunt. Julia s-a întins și-a mai luat o gură din șampania pe care o turnase mai devreme în pahare. Orice era preferabil îmbrățișărilor post-coitale. Deci despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-l încurajezi, fi-ți-ar capu-al dracului, Milică-tată. Te-a lăsat, deh, cică l-a părăsit. L-a lăsat cu ochii-n soare. Cu ce-ai putea să-l ajuți, s-o fi dus biata femeie după cine o gâdila-o mai bine, oh, ar muri, ar face moarte de om dacă i-ai spune asta. Sau de unde știi că n-o fi plecat fiindcă tot așa făcea și cu ea? N-o lăsa să doarmă, o sâcâia, îi mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
țină Velicu cuplată vreo oră, dar dacă n-a fost să fie, tot e bine, că venise cu Dacia lui ca să facă o tură prin oraș. Era bazat cocoșelul ei, măcar că un pârlit de maistru la IMGB, neînstare s-o gâdile cum trebuie și mai avea și altă meteahnă, de care suferă aproape toți bărbații: era însurat și avea doi copii, Mirelo, asta e, gâdil-o până s-o scula, iar-și bucură-te că te așteaptă seara cu mașina, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prin oraș. Era bazat cocoșelul ei, măcar că un pârlit de maistru la IMGB, neînstare s-o gâdile cum trebuie și mai avea și altă meteahnă, de care suferă aproape toți bărbații: era însurat și avea doi copii, Mirelo, asta e, gâdil-o până s-o scula, iar-și bucură-te că te așteaptă seara cu mașina, când ieși de la cantină, ca să te scoată la plimbare și la vreun local te știi iubită și dorită, plimbată și distrată, păi, unde n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
folosi să se distrugă? Și iarăși râse, păi, foamea ne-a făcut și-o să ne mai facă, și uite-l că-i e bine: s-a înviorat. Nici pomeneală să se mai întrebe dacă merită sau nu, cu fumul grătarului gâdilându-i nările și cheful, și forfota pestriță de pe stradă și de la mese, și cu prietenul ăsta care-i dă să mănânce din bănuții lui pentru care asuda umblând printre pescari și târguindu-se cu ei cu noaptea-n cap, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o dulceață plăcută mă umple, făcându-mă să îmi doresc să închid ochii înăuntrul acelui teritoriu drag care era dragostea lui, vântul de primăvară gâdilă geamurile mașinii, îmi doresc să închid ochii și să sper doar la ce e mai bine. N-o să-ți vină să crezi ce-au adunat în mănăstirea asta, îmi arată el către o clădire micuță, al cărei acoperiș strălucește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de parcă asta mi-ar fi fost vocația, până ce el se prăbușește în fața mea, cu întreg trupul pulsând din pricina epuizării, iar eu trag pătura peste amândoi, am impresia că ne acoperă cu sărutări călduțe de bumbac, să nu dormi încă, mă gâdilă sărutările păturii, este interzis să dormi, îmi șoptesc ele, noaptea aceasta este plină de dorințe, în noaptea aceasta se vor împlini toate, nu vei mai avea nici o noapte ca aceasta până în ziua morții. Mă ridic în șezut deodată și privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea cu șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-a mai rămas pe lume, îi privesc brațele uscățive, le văd odihnindu-se pe burtica lui Noga când era micuță, gâdilându-i coastele, iar ea se sufoca din pricina hohotelor de râs, eu îl ocăram, las-o în pace, este periculos să râdă prea mult. Cum rămâne cu fetița, întreb eu încetișor, iar el spune, fac eforturi, și îmi zâmbește victorios, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
singurătate, șoptește el, nici nu ai idee cât sunt de singur, niciodată nu ai știut. O mână grea îmi mângâie umerii, abia ieri ne-am cunoscut și astăzi așteptăm deja un copil, îmi șoptește el la ureche, zâmbetul lui îmi gâdilă obrajii, sunt surprinsă, Mikha, ai ajuns repede, iar el face pe inocentul, m-am hotărât să fac tot ceea ce spui, iar eu râd, serios? De ce? Iar el spune, pur și simplu, pentru că îmi place să te fac fericită. Dar, Mikha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
povestea pe care tocmai ți-am spus-o și ție - știi, noi ne spunem una alteia absolut totul - Naoko a vrut să vadă cum e. Ne-am dezbrăcat și ea m-a mângâiat, dar n-a mers. Doar m-am gâdilat și-atât. A fost tare stângace! Credeam atunci că o să mor de râs. Și acum parcă-mi vine să mă scarpin, când mă gândesc cum a fost. În fine, dar cred că vrei să asculți și continuarea poveștii cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]