1,318 matches
-
la postul de prim-ajutor și apoi finalizarea misiunii primite. Mai avem doar o zi înainte... Cine îl însoțește pe Toader? - a întrebat sublocotenentul Cicoare. Voi merge eu, dar unul singur nu poate face nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se: „Ce i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Sprijinindu-se de umerii celor doi, Toaibă înainta fără prea mare dificultate. Cu timpul, însă, pe lângă durerea neiertătoare a apărut și oboseala. Când soarele pipăia bolta cerească cu primele raze ale răsăritului, cei trei se odihneau la intrarea pe făgașul gârlei. Era mare pericol. Puteau fi observați de inamicul de pe creastă. Trestie a examinat piciorul lui Toaibă. Ce zici, Toadere? Mai poți rezista, fiindcă trebuie să rămânem adăpostiți până ne dăm seama ce făină se macină aici? O zi nu voi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
seama ce făină se macină aici? O zi nu voi putea rezista, pentru că sângele nu s-a oprit de tot. Eu voi vedea dacă pe cărăruie se poate merge târâș. Spunând acestea, Trestie a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei bretele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt copil și nu m-oi putea descurca? Nu duce grijă. Chiar amu’ am plecat să caut un loc potrivit în pănușiță. Dacă spui tu așa, atunci nu mai am nici o teamă. Caută un loc acolo unde îi mai lată gârla și ai grijă să nu se vadă cărarea pe unde intri și ieși din pănușiță. 100 Am să văd unde-i locul cel mai potrivit. Poate a trece repede prăpădul ista. De trecut a trece, dar nenorocirea se poate isca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
amu’. Poate nu l-o mânca limba tocmai când a ajunge la noi. Da’ știi ceva? Trebuie curățat grajdul, să nu rămână nici o miroaznă de cal. Vezi să nu fie vreo urmă de potcoave prin curte sau pe cărarea spre gârlă. Am să am grijă de toate cele. Tu însă să nu te îmbraci în hainele de invalid. Ascunde-le mai bine undeva, iar tu să te pui în pat și s-o faci pe bolnavul. Ai dreptate, Marandă, cu toate că îmi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eu în casă nu era nici un semn de ploaie. Ia deschide ochii, să vezi ce luminație îi afară. Maranda a întors fața către fereastră și a deschis ochii. Aista-i foc, Toadere! Aista nu-i fulger. Arde ceva încolo spre gârlă... Spre Șărpărie... Ei arde. Ce să ardă? Aista-i fulger, Marandă. Unde ai văzut tu fulger roșu? Fulgerul îi alb și te orbește. Așa de tare îi lumina lui. Și după aceea se aude tunetul. Aiasta îi lumină de foc
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cuvânt, Maranda a sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost izbiți de o lumină puternică ce se ridica deasupra Șărpăriei. „O fi luat foc ceva pe acolo prin gârlă.” Năucită de vâlvătaia ce se proiecta pe cer, a rămas o bună bucată de vreme încremenită, cu mâna la gură, pentru a-și înăbuși strigătul de groază... Prin minte îi umblau o mie de întrebări, 105 dar la nici una nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o lumină necuprinsă se zbătea între cer și pământ deasupra Șărpăriei. Chiar și o sfoară de fum i-a înțepat ochii și nasul. Așa ceva mai văzuse și simțise doar pe front, când rușii au dat foc la pănușița de pe o gârlă unde bănuiau că se ascund cercetașii... Ei însă erau... Hehei! Departe!... Marandă!... Marandăăă! Unde ești? Arde pănușița din Șărpărie! Și calul îi în mijlocul gârlei! Marandăăă! Fugi și vezi dacă poți salva calul! Fugi Marandă. Fugi!!! - striga în neștire Toaibă, învârtindu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai văzuse și simțise doar pe front, când rușii au dat foc la pănușița de pe o gârlă unde bănuiau că se ascund cercetașii... Ei însă erau... Hehei! Departe!... Marandă!... Marandăăă! Unde ești? Arde pănușița din Șărpărie! Și calul îi în mijlocul gârlei! Marandăăă! Fugi și vezi dacă poți salva calul! Fugi Marandă. Fugi!!! - striga în neștire Toaibă, învârtindu-se prin curte. Nu știa ce să facă... Maranda nu răspundea, el nu putea să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din Șărpărie! Și calul îi în mijlocul gârlei! Marandăăă! Fugi și vezi dacă poți salva calul! Fugi Marandă. Fugi!!! - striga în neștire Toaibă, învârtindu-se prin curte. Nu știa ce să facă... Maranda nu răspundea, el nu putea să alerge spre gârlă... În timp ce se învârtea ca un somnambul, s-a împiedecat de ceva și a căzut cât era de lung. S-a ridicat cu greu și a cercetat locul bucțică cu bucățică. Când a dat peste femeie, a răcnit: Ce-i cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca un înjunghiat, s-a aplecat și i-a cuprins capul, căinându-se: Ce ai pățit, fata tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne! Cu ce ți am greșit? Trezește-te, Marandă! Trezește-te! Uite cum arde gârla și calul îi acolo... Îi priponit în mijlocul stuhăriei... Bietul animal! Cine îl mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte de neînțeles, iar ochii cu boaba de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele din urmă și-a adunat gândurile și puterile, a luat-o pe Maranda în brațe, a urcat treptele și, intrând în casă, a așezat-o pe laiță. Cu un ștergar înmuiat în apă i-a șters
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne mai așteaptă? Nimeni! Doar vântul care o întețit focul din gârlă și o rămas să bântuie prin cenușa din sufletele noastre. Atâta o mai rămas, Marandă. Cine ne-o blăstămat să nu avem liniște? Cine? Da’ așa-i. Dacă nu-i să fie, nu este și pace... Când au intrat în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să vezi cum îi păcălesc eu pe aiștia... Și... și ce ai făcut cu calul? „Ce să-i spun? Mai bine tac” - și-a zis Toaibă în gând. Ei află că noi știm că l-ai ascuns în pănușița de pe gârla din fața casei tale... Dar însă... cineva a avut grijă să dea foc pănușiței și calul s-a... făcut scrum. De unde până unde calul pe care îl ai seamănă cu cel care a ars în pănușiță? Păi m-am dus în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și mie.” Citesc: „...Iată de către domniia me am dat și am întărit rugătorilor noștri, egumenului și a tot săborul de la sfânta mănăstire ce să cheamă Galata din Deal...un loc de moară de la capul iazului cestui domnesc din gios, în gârla ce vine dinspre Balica (Frumoasa n.n)...” „Din câte știu, au fost neînțelegeri între călugării gălăteni și cei de la Frumoasa din această cauză.” Sfinția ta are dreptate. Locul de moară despre care vorbește Antonie Ruset voievod gălătenii l-au primit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încet încet, apărea, de dincolo de marginea pământului, și, din toate cele vreo cincizeci de funduri, curgea, ce,îndeobște, curge, de pe acolo, și cădea, pe o curea de transmisie, care se mișca, încet, cu acea materie primă, spre capătul de la marginea gârlei. Ăi din comisie, mai întâi își puseră mâinile la ochi. De, le era, chipurile, rușine foc, de ceeace vedeau, și, câte puțin, le mai și mirosea. Apoi, se întoarseră cu spatele, și, către primul-ministru,în cor: ce-i asta, domnule
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
piloni metalici, pe careîi avea, din fabricație. Acum, am pus, pe dedesupt, din zece în zece metri, câte un deținut, căruia i-am legat un ham, de umeri, și, care, prin coordonare, asigură mișcarea ei, și transportul materiei ăleia, spre gârla apropiată. Ei?,întreabă, Teleleu, către comisie, la care, primul-ministru, răspunse, oțărât: dacă ție-ți dă satisfacție, n-ai decât, bucură-te, cât vrei, de asemenea satisfacție! Dar, bani, de la guvernul meu, pentru cheltuielile pușcăriei tale, tot n-ai să vezi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar o clipită ; curând se aburesc și, sub cenușa timpului, prind cocleală. La șaisprezece ani sunt agere ca mâța și, din privirile adumbrite, le tremură lumina printre gene. Trăiesc apoi cu unul de lângă gârlă ori mai din deal. De nevârstnice fac copii, prăpădindu-și din trup argintul. Ajung să aibă picioare noduroase, guri lăbărțate și ochi care s-au stins : doar câteo poftă trecătoare îi mai aprinde, într-o scânteiere scurtă, lipsită de fior
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a uitat să le dea și ceva bani. Julius rămase cu gura căscată Își aminti că Juan Lucas se plîngea că Îl costă o avere casa: „Arhitectul și inginerul se Îmbogățesc pe spinarea mea, spusese el odată: whisky-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te jupoaie nu altceva“. Juan Lucas stăpînea perfect jargonul creol și-l folosea adesea. „Bună ziua, doamnă“, spuse meșterul și Julius Întoarse capul și se uită cu luare-aminte la femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întreg de mașini de mare tonaj. Cu ochii amintirii, însă, eu văd tot podețul prăpădit de odinioară, pe care, vara, noi copiii satului, îl foloseam și ca trambulină, atunci când, cât era ziua de mare, nu ne mai puteam despărți de gârla noastră. Câteodată, când soarele ardea cu putere iar vitele pășteau în voie, între cei de pe malul drept și cei de pe malul stâng al râului se încingea un “război” pe cinste. Cursul apei era “forțat”, “cuceritorii” (sau “eliberatorii”, cum își ziceau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de seriozitate, încât ar putea lesne înșela. Vom analiza aici patru nume, care vin mai ales în sprijinul teoriei slaviste: Strumon un vechiu râu al Traciei care apare încă în Herodot (I, 64) și se regăsește în polonezul Strumon, râu, gârlă. Bilazora un oraș în nordul Macedoniei, pomenit de Polyb (V, 57) și de Tit-Liviu (XXI, 26) pentru care se aduce etimologia slavonă: biela-zora, zorile albe. Uscudama, cetate a Bessilor lângă Hemus în Tracia amintită de Eutropiu (VI, 10) și de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mai departe decât aseară. Nu sunt sigură dacă Nicu l-o fi auzit și nu cred c-o să vină, am văzut ieri că-i e frică de conu Costache. Jacques și cu mine ieșim zilnic o oră, dimineața, pe cheiul gârlei, să ne uităm la pescăruși - distracția lui principală -iar papa citește Universul, distracția lui principală. Azi-dimineață a tresărit când a găsit la rubrica Întâmplări din Capitală o știre despre subiectul nostru de conversație de ieri și mai ales când a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se mire de mizeria dinăuntru. Nici la el acasă nu era chiar palat, dar, oricum, când maică-sa era bine, rânduia lucrurile, deretica și spăla. De altfel era spălătoreasă cu ziua. Vara se ducea să se spele pe cheiul gârlei, unde se și îmbăiau, cu toatele, în pielea goală, laolaltă cu bărbații, fără să se rușineze, iarna era mai greu, mergea doar pe la casele care aveau apă curentă. Săraca de ea, avea mâini „de spălătoreasă“, roșii și umflate. Rar de tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]