1,239 matches
-
și cu o platformă în jurul ei la partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Era o dimineață răcoroasă, dar cu cer senin în Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
dau eu ție treabă! Ia fugi în grădină și smulge un braț de ștevie să dăm la purcei. Nu-i auziși cum guiță în cocină de se aude pân' la primărie? O să vină primarul să ne amendeze că fac porcii gălăgie, glumi ea cu nepoata, păstrând o mimică serioasă a feței, ca cea mică să creadă că vorbește serios. - Of! măi bunică, dar eu când să mă mai joc, dacă toată ziulica, Mirela în sus, Mirela în jos, Mirela fă aia
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să strige după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică. Țipau, băteau din aripi pornind spre malul plaurului, sau se retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându-și puiul pe plaur. Păsările cu experiență, au început să spargă cu ciocurile gheața subțire de la mal, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca apa
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
local luat de la neica Stoica, o tămâioasă deosebită, recomandat de soția directorului de școală, își făcuse efectul la bărbați. Toți erau veseli și gălăgioși la despărțire. Din când în când se mai auzea câte un câine trezit din somn de gălăgia petrecăreților, lătrând fără chef la ei. Luna alerga pe cer luminându-le drumul plin de colb. Nu mai plouase de mult și aceasta se simțea și în aerul respirat. Era înecăcios, chiar dacă ar fi trebuit să se simtă răcoarea dimineții
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
ai făcut-o poate niciodată. Te doresc. Astă seară fă-mă fericită pe deplin. - Și eu doresc, draga mea, să fii fericită. Acum suntem împliniți. Nu ne mai lipsește nimic. Poate doar un copil care să ne umple casa cu gălăgia lui. - Și eu mi-l doresc. Cred că a sosit momentul să-l avem. Străduiește-te să vină dintr-o dragoste curată cum este a noastră. Viorel cu delicatețe pătrunse în cuptorul fierbinte și primitor al soție și mângâie cu
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
pericol spectacolul de la Club Traian. Dacă se schimbau datele problemei, pariul nu mai era valabil. Era altceva ca unul dintre ei să câștige printr-o desfășurare normală a evenimentelor. Acum nu înțelegea. Andrada în fața unei sticle de cola, participa la gălăgia grupului ce comenta de zor fazele meciului și mai ales marcarea golurilor. Se purta dezinvolt față de toți băieții și fetele prezente la acest zaiafet organizat ad hoc, unde halbele cu bere se goleau foarte repede de către tinerii însetați și bine
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
întâlni dragostea.... Accentuează spusele printr-o privire insistentă ,pătrunzătoare ,ca și cum ar dori să se facă perfect înțeleasă. - Desigur,să-i lăsăm ! Diseară vă invit la restaurant,ca să descoperiți minunatele preparate grecești din insulă, mușcă Spyros din momeală. - Nu sunt adepta gălăgiei ,prefer o cină romantică în cameră. Așa că o să te aștept.... * „ E adevărat ce se spune,grecii ăștia, chiar se pricep să facă sex” ,își spune mulțumită că după atâta timp, se simte pe deplin satisfăcută. Bărbatul de lângă ea,chiar dacă nu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (14) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377491_a_378820]
-
DE ORHIDEE - ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nori de furtună La intrarea în cancelarie, Sebastian a sesizat imediat că ceva se întâmplase. Luni dimineața era mai multă gălăgie ca de obicei în cursul săptămânii, fiecare își povestea ce-a făcut în weekend, cum a fost la munte sau acolo pe unde au fost ei plecați. Acum își făcea fiecare de lucru sau vorbea în șoaptă cu vreun coleg
ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377514_a_378843]
-
și cu o platformă în jurul ei la partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORȚII având desenat un motociclist cum se urca pe pereții metalici. Era o dimineață răcoroasă, dar cu cer senin în Constanța, gălăgie, misiți care tot cercetau prețul la cereale, gură cască și multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg și mulți sosiră din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc. - Tu-ți
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
peste întrebări. Zilele zburau, iar Laura își găsise parcă liniștea, zâmbea din nou și optimismul puse stăpânire pe ea. Într-una din zile plecară la plimbare. Mergea cu Ionuț de mână și își făcea planuri de viitor, când deodată auzi gălăgie mare și scrâșnete de roți. Întrezări o mașină care intrase pe carosabil și se îndrepta cu viteză spre ei. Din reflex, îl împinse pe Ionuț în perete, cât mai departe, dar ea nu mai reuși să se ferească, o izbitură
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
așa că oamenii pe care El îi crease, se înmulțiră repede așa cum îi fusese Voia. Dar în loc să vorbească, ei urlau mai tare decât viețuitoarele mari și fioroase. Cu cât trecea timpul mai repede, cu atât oamenii se înmulțeau din ce în ce mai mult și gălăgia pe care o făceau, transformase Pământul într-un vacarm de nedescris, care se auzea tot mai des și mai tare până sus la Domnul și în Casa Celestă. Dându-și seama că crease omul, dar uitase să-i dea și
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
putem să-i învățăm pe oameni tot ce știm noi. Zis și făcut. Cuvântul și ceilalți îngeri își agățară tolba mai bine în spinare și plecară spre Poartă, unde Sfântul Petru își punea palmele la urechi, să nu mai audă gălăgia care o făceau oamenii. Domnul îi conduse până acolo. Sfântul, văzându-i prima dată pe îngeri îi luă la întrebări: - Hei, îngerașilor, unde credeți că mergeți? - Pe Pământ, la oameni, Petrule dragă! îi răspunseră ei, în același timp. - Păi, cum
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Petrule dragă! îi răspunseră ei, în același timp. - Păi, cum așa? Ce căutați voi acolo? - Lasă-i în plece, sfințișorule, că Eu i-am trimis. Și îngerii își luară zborul spre Pământ. - Cum, așa? Ce să facă ei acolo, în gălăgia aia? întrebă mirat Sfântul Petru. - Să-i învețe pe oameni să nu mai facă gălăgie, Petrule dragă. - Ceee? Stând puțin pe gânduri, continuă, adevărul e că urlă de mă dor urechile și capul. Mare minune dacă vor ajunge vreodată să
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Lasă-i în plece, sfințișorule, că Eu i-am trimis. Și îngerii își luară zborul spre Pământ. - Cum, așa? Ce să facă ei acolo, în gălăgia aia? întrebă mirat Sfântul Petru. - Să-i învețe pe oameni să nu mai facă gălăgie, Petrule dragă. - Ceee? Stând puțin pe gânduri, continuă, adevărul e că urlă de mă dor urechile și capul. Mare minune dacă vor ajunge vreodată să nu mai facă așa, pentru că în felul ăsta, omul nu le va fi niciodată, superior
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
asculta și vor învăța să cânte. Dar eu vreau și pe unele zburătoare să le învăț să cânte, nu doar pe oameni. - Bine Muzică dragă, învață pe cine vrei tu să cânte, numai să-nvețe frumos, să nu mai facă gălăgia asta, mare, îi răspunse Cuvântul, zâmbind. - Și eu te voi acompania cât voi putea de bine, spuse și Instrumentul, și-i îi voi învăța pe oameni să-și facă instrumente cu mâinile lor. Voi începe cu frunza, fiindcă se poate
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
Bucovinei. Se vede treaba că tată-său gândea că Mihai, stând în casă cu un franțuz, s-ar fi deprins să vorbească, fără să vrea, în această limbă. Blanchin era însă un bețiv, venea acasă pe două cărări și făcea gălăgie, certându-se mai mereu cu nevasta. Afară de aceasta, odaia în care locuia Eminescu era nesănătoasă și din această cauză băiatul a căpătat o boală de urechi pe care o va continua și la Viena. Începând cu 16 aprilie 1863, data
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
prin cap gânduri de genul: poate nici nu mai vine Lumină, dacă suntem atât de răi, chiar și aici, chiar și acum. Între orele 12:00 - 13:00 au venit creștinii ortodocși arabi din Betlehem, care fac cea mai mare gălăgie, cu tobe și manifestări "de stadion de fotbal". Strigau și implorau venirea Luminii: "Hristos, dă-ne Lumină". Cineva spune că, în fanatismul lor, ar fi spus că dacă într-un an nu ar veni Lumină, ar fi în stare să
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]
-
Un grup. Vrei să-i chemăm aici? - Ha! Doar nu-ți închipui că voi face din palatul meu numai din argint și aur, o grădiniță! I-am observat de multe ori de-aici de sus. Când sunt împreună fac o gălăgie grozavă. Aici, la mine, toate lucrurile au ordinea lor și strălucesc de curățenie. Dintr-odată, băiețelul a simțit că i se face frig. Și-a strâns mai bine pijamaua, și-a încheiat toți nasturii de la bluză. - Deschide caloriferul te rog
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
sfinți interiorul, urmat de soborul de preoți și diaconi, de membrii Consiliului parohial și de o mulțime de credincioși, spațiul interior al bisericii fiind deosebit de generos. Intrarea acestora din urmă, spre marea și plăcuta mea surpriză, s a făcut fără gălăgie, fără înghesuială, fără lupta pentru întâietate remarcată de mine la alte sfințiri de biserică. Nu am fost de față în interiorul bisericii decât foarte puțin pentru a face fotografii. Am ieșit afară, cu același scop și pentru a mă minuna de
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
sclipește... DE LA UN CAPĂT LA ALTUL... De la un capăt la altul, calm, liniștit, bei totul până la fund, privești cine e înăuntru și bați încrezător, dar atent. Un copil în ceață nu se teme, la el e fascinația, nebunia cunoașterii, face gălăgie, râde, aleargă, nu știe să se păzească, nu știe de pericole. Nu există mister, știi bine, simțirea e unică, prinde fiorul zglobiu și joacă-te în paradisul din tine! Te mistui în fiecare clipă, ești fericit, dacă îți spunea cineva
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
O mințea: trebuie să pice din moment în moment. Mai ai răbdare! -Bine!..Respira din greu... din ce în ce mai greu... Întreba din minut în minut: -N-a venit, fă, ăla? Uită-te pe drum, poate se vede! Când a auzit câinele lătrând și gălăgie la poartă, chipul i s-a înseninat. Sosise sora mea și cumnatul de la București. Când i-a văzut, atât a mai spus: și...ăla? -Vine cu trenul, mămico. Mai așteaptă! În acel moment a dat ochii peste cap și mâinile
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
dintre slugile conacului veni la el, îl luă de mânecă și-l împinse spre poartă, zvârlindu-l afară din curte și pregătindu-se să încuie poarta. Dar tocmai atunci apăru boieroaica în cerdacul larg al casei, să vadă pricina acelei gălăgii din curtea sa. Apucă să-l vadă pe Nerun alungat dincolo de poartă. Văzându-l însă tânăr, curățel și chipeș, îi veni în minte să-l cheme îndărăt. Era curioasă să vadă cu ce treburi intrase tânărul acela în curtea ei
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
un car de sănătate. Înseninat de-o asemenea caldă urare nea Macovei se înveseli și-mi răspunse din toată inima: - Mergi sănătos, Mariane! Și să fii fericit! Dar uite, așa, v’odată, când mai ai timp, dacă te plictisești de gălăgia de la oraș și dacă ești sănătos, lasă toate și mai vino pe la noi, prin satul nostru, să vezi munții, pădurile și poienile cu iarbă și flori!... Și mie îmi trecuse prin minte că aș vrea cândva să mă pot întoarce
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
și am sărit din pat de bucurie. - Ura! am strigat cât am putut, îmbrățișându-l pe doctor, apoi pe Adelina. A fost nevoie ca doctorul să intervină prompt și să restabilească liniștea în salon: - Gata! Stăpâniți-vă! Nu faceți atâta gălăgie, de parcă ați fi singuri în salon! Mai sunt și alți bolnavi prin spital! Cine-și putea imagina fericirea fără de margini de care am fost cuprins? Parcă am renăscut atunci! Ce clipe extraordinare! Iar Adelina era lângă mine! Prin ce coșmar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
i-am lăsat să-și spună cuvântul; Sper când mă-ntorc să-i găsesc împăcați! Afară m-așteaptă câțiva butuci Răsturnați peste prispă grămadă... Gândesc și mă uit tăcut prin uluci: Ce pustiu s-a facut prin ogradă! Parcă aud gălăgie pe drum! Către poartă se-ndreaptă privirea; Aș vrea să ies și să-i văd chiar acum Pe acei ce îi chem cu simțirea! Că zile și nopți, și ani au trecut De când s-au tot dus de soartă purtați
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]