2,007 matches
-
chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș zice, mai degrabă galant. În aceeași clipă directoarei i se potoli avîntul și, sub privirea ei bîhlită, gălbuie și frumoasă, ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care urmase. Apoi i se strânsese inima și pentru zornăitul unei ditamai legături de chei a Directorului pe chica gălbuie și tunsă scurt, cu țepi, a lui Baronu. „De ce dă, mă?” se oțărâse pedepsitul la Ectoraș, În timp ce se mângâia pe cucui. „Dacă nu taci din gură, de-aia!” „Ție acasă tot așa-ți face?” „Eu nu vorbesc aiurea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îngrămădite pe scenă, iar În spațiul rămas aflat gol țopăiau iubitorii de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
împiedica, așa că într-un final femeia se decise să și-o scoată. Călcă apa și încercă să descheie vesta, reușind, după multă trudă, să o dea jos de pe ea. în timpul procesului ceea ce mai rămăsese pe ea din pijamalele de plajă gălbui se dezintegră, așa că în momentul în care ajunse pe țărm, Eva Wilt era epuizată și complet goală. Se târî la adăpostul unei sălcii și se întinse pe pământ, gâfâind. Când își mai reveni, se ridică în picioare și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și simplu, învins de lene, de lehamite, în timp ce profesionistul își livrează aria? Acum, de când s-a decis să preiau eu administrația, nu mai plătim un angajat din afară, avem pe cineva care chiar locuiește aici. Voce moale, timidă, dinți mărunți, gălbui, un obraz îngust, anemic, cu mustața subtire și cu cicatricea aceea inevitabilă. M-ar interesa proiectele dumneavoastră. Nu aș abuza, dar aș vrea să ne revedem, din când în când. Așadar, un biet pescuitor de pradă mică, așadar el, Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
glacial mama. În prima dimineață de weekend cu Zina m-am surprins, cu țigara între degete scrumându-se singură, așteptând serviciul cu micile lui mizerii, străinii interesanți, timp mai puțin pentru scris... Am avut și la Mare zile când, în întunericul gălbui din camera bună a lui S., nu se lega un gând. Să stai atunci pe o scândură tare, bună pentru spate, cu ochii în tavanul care se depărtează - de la o vreme, ochii trebuie să stea doar semideschiși, pentru ca suprafața opacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la mine În cameră! Fardul verde, gros, supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și o sărută. Și mirosul. Și femeia - se retrage cu o mișcare bine Învățată la biserică, mișcare de cal-de-șah, ca după ce te-ai Închinat la Sfânta Icoană - să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt cu o frunză de palmier. Cărnurile erau bătute până ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
învecinat. — Nu ți-am zis, Pinky, că nu te urmărește nimeni, îi repetă domnul Chawla. Dar ce știa el despre atributele deranjante ale acestor maimuțe? — Așteaptă și-ai să vezi, spuse Ammaji, lăsând să se vadă printre buze o sclipire gălbuie prevenitoare. O să avem necazuri. Se vede pe fețele lor. Kulfi aruncă niște lut umed peste o pasăre în care înfipsese cuișoare și îi dădu drumul în mijlocul vâlvătăii ca să se perpelească. Aerul se umplu de fum. — Așteaptă și-ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
acolo, în împrejurimile „marelui pământ pustiu“, și se întreba cum putea targuí-ul să-l asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau să treacă ceasurile zilei adăpostiți de vânt la umbra unui cort mare, de culoare gălbuie, unde se aciuiau și cămilele, ca să reînceapă marșul de cum începea să se lase înserarea, și continuau toată noaptea, la lumina lunii și a stelelor, uimiți mereu de niște răsărituri superbe, când umbrele păreau că aleargă pe crestele împietrite ale dunelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dinari. Numai Khayyam nu râde. Cu privirea pironită asupra lui Djahane, caută să Înțeleagă sentimentul pe care-l Încearcă În privința ei; poezia Îi este atât de pură, vorba demnă, mersul cutezător, și iat-o, cu toate acestea, Îndopată cu metal gălbui, robindu-se acestei umilitoare răsplăți. Înainte de a-și lăsa la loc vălul, ea l-a ridicat și mai mult, slobozind o privire pe care Omar o culege, o obsoarbe, ar vrea s-o păstreze. O clipă insesizabilă pentru mulțime, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aș pregăti pentru un picnic în sânul naturii, câteva clipe înainte ca vara să se năpustească asupra muntelui, cu ghearele sale transparente, un covor de un verde inocent îl acoperă încă, peste doar câteva zile va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o pătură neagră de ierburi pârjolite, distrugând echilibrul într-o singură noapte blestemată. Înghit aerul tăios al dimineții, încerc să conjur copacii și iarba, înaintez încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se pare acum lipsit de importanță, oricare ar fi varianta corectă, eu tot nu mai am nici o scăpare, nu mai pot face nimic, nimic, doar să văd cum trece vara, să acumulez tot mai multe dezamăgiri, să îmi înfig unghiile gălbui în ochi, să stau la soare și să-mi înnegresc pielea de pete care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și ură. Pentru că acum sunt geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai urina niciodată aici, îi spun eu gurii deschise a vasului de toaletă, care îi înghițise lichidele zi după zi, an după an, care îl privise supus în timp ce stătea în fața lui cu mădularul său gol, înspumându-l cu jetul său gălbui, va avea un alt vas de toaletă, acolo va urina, jignirea adusă vasului devine jignirea adusă mie, nu poți să îi desparți, jignirea din porțelan înconjoară chiuveta, geamul care se spărsese în timpul uneia dintre certurile noastre, înlocuit cu un carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
reușesc, siluete încețoșate stau în fața ochilor mei, nu îndrăznisem să mă uit cu adevărat la nimeni, îndrăznisem să deschid un singur ochi de-a lungul întregii mele vieți, celălalt fusese tot timpul bine închis de frică, un lipici purulent și gălbui îl ținuse închis. Ce mă temusem atât de tare să văd, strălucirea lumii sau întunecimea ei, faptul că renunțasem la prieteni, la prietene, la un al doilea copil, pentru o clipă sunt sigură că, dacă acum aș avea un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea. Nu prea știu cum să-ți explic, încerca Naoko să se scuze. Și-a suflecat mânecile de la bluza de trening până peste coate și apoi le-a lăsat iar în jos. Puful de pe brațele ei strălucea auriu în lumina gălbuie din restaurant. Nu vroiam să spun chiar „drept“, continuă ea, vroiam să-i spun altfel. Cu coatele pe masă, se uita la calendarul de pe perete de parcă spera să găsească acolo cuvântul potrivit, dar se părea că nu-l găsește. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
praful, iar zgomotul era ca o peliculă continuă de focuri de carabină și automate care creșteau și scădeau În intensitate și care erau amestecate cu bubuitul proiectilelor trase de bateriile din spatele nostru și apoi de bubuiturile exploziilor care ridicau nori gălbui, vălĂtuciți, de praf. Eram Însă prea departe ca să putem filma ca lumea. Încercaserăm să ne apropiem, dar tot luau camera la țintă, făcÎndu-ne astfel munca imposibilă. Camera aia mare era lucrul cel mai scump pe care-l aveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poate scrie, spuse celălalt pe un ton blînd. Trebuie să-ți vină ceva după o zi atît de Încărcată. CÎnd o să-i culeagă pe răniți? Întrebă fata. Nu purta pălĂrie și mergea lejer, cu pași mari, iar părul, de un gălbui prăfuit În lumina apusului, atîrna liber peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul Îi zbură Într-o parte. Era albă la față și părea că-i e rău. — Ți-am mai zis, după ce se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fel, ezitând. Cum se Întâmplă În astfel de cazuri, după un dialog de priviri furișate, el luă inițiativa și mă salută În italiană. Dintr-o dată reușii să mi-l Închipui În hainele lui adevărate: trebuia să poarte o manta lungă, gălbuie, și să fie domnul Salon. A. Salon, taxidermist. Își avea laboratorul la câteva uși de biroul meu, pe coridorul acelui soi de fabrică dezafectată În care eu o făceam pe Marlowe al culturii. Uneori mă Întâlnisem cu el pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grilaj masiv pe care era prinsă o plăcuță: Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul trimis de ruși într-o lume mai veselă în sicriu de sticlă. Intrând în vila gălbuie cu un etaj, am dat bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri voluptoase și portrete seci de academicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Chilot dintr-o ceartă politică cu aromă de birt. Despărțirea de haita de corcituri bețive se complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iubesc? ― Nu m-am îndoit niciodată, făcu tânărul Herdelea. Numai tu te-ai îndoit de iubirea mea. ― Să nu mă mai îndoiesc? murmură Tanța. ― Nu! zise Titu, crîmpoțindu-i buzele. Când rămase singur, Titu Herdelea lăsă perdeaua și aprinse lampa. Lumina gălbuie, neputincioasă, îl readuse la realitate. În cameră mai plutea parfumul corpului ei, amețitor și misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele și zvârcolirile ei... Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai când el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]