601 matches
-
n-ar exista. Nici ni există! — Ce prostii tot spui... Crezi oare, mătușă, că individul ăsta... — Cine, Fermín? — Nu, ăla..., ăla cu canarul, are ceva în el? — Măcar inimă, și tot are... — Ce, crezi că are inimă? Aș! Zău, e găunos, parcă-l văd, găunos! — Ia vino aici, fetițo, să vorbim la rece, nu mai spune și nu mai face prostii. Uită astea. Eu cred că trebuie să-l accepți... Dar dacă nu-l iubesc, mătușă... Ei și tu, ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ni există! — Ce prostii tot spui... Crezi oare, mătușă, că individul ăsta... — Cine, Fermín? — Nu, ăla..., ăla cu canarul, are ceva în el? — Măcar inimă, și tot are... — Ce, crezi că are inimă? Aș! Zău, e găunos, parcă-l văd, găunos! — Ia vino aici, fetițo, să vorbim la rece, nu mai spune și nu mai face prostii. Uită astea. Eu cred că trebuie să-l accepți... Dar dacă nu-l iubesc, mătușă... Ei și tu, ce știi tu ce-i aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Hamlet, unul dintre cei care l-au inventat pe Shakespeare. — Să știi, Víctore, mie treaba asta cu a fi sau a nu fi mi s-a părut întotdeauna o găunoșenie pretențioasă. — Frazele, cu cât sunt mai profunde, cu atât mai găunoase. Nu există mai mare profunzime decât cea a unui puț fără fund. Care ți se pare cea mai adevărată dintre toate? — Păi..., păi... cea a lui Descartes: „Cuget, deci exist.“ — Nu, ci asta: A egal A. — Bine, dar asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea a „șmecherului“, a tipului isteț din România), o voce distant ironică și adeseori o voce puternică, stranie, obsesiv poetică, voce care e a autorului însuși. Romanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse.Este meritul poetei de a fi reușit să ocolească locul comun, tirada grandilocventă și găunoasă, insertul filosofard și lipsit de rezonanță și să fi ales calea cea mai sigură spre sensibilitatea cititorului: expresia revelatoare și plurivalentă, imaginea poetică percutantă, capabilă să stârnească emoții și să provoace acel frison de tulburare interioară, pe care doar adevarata
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
priviri: Ea, către soțu-i rupt din soare, El, către-o ...domnișoară de onoare! ,,MUZA" Maestre, nu ai nici o scuză! Te trezește și te-amuză, N-ai nimic comun c-o ,,muză", Ce are ,,cultură"-n ... bluză! UNUI....,,FOST" Ești amnarul găunos, Care nu mai... scapără! Și chibritul...păgubos, Roșu, fără...flacără! DILEMĂ Să se despartă au decis! Dar ce dilemă nefirească: Cu ea, nu poate să trăiască! Iar fără ea...moare precis! ALTERNANȚE Rar artist la curtea vremii, Ai talent, dar
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat' Marelui stejar de stat, Ce-adunase atâta ,,osânză'', Umbră pentru ultima-i...frunză, Încheind: ne dați sau nu ne dați? Sau doriți să
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
putință, (Să fi avut ciunga știință?!) Ca măcar O omidă, din cele păroase, Atât de periculoase, Să nu ajungă-n stejar! Omizile vorace, cu grabă, Bănuiți...cam ce treabă Rea au făcut?! Aflați: Începând cu cei mai înalți, Au lăsat găunoși și uscați Toți stejarii; Apoi, au venit pădurarii, I-au tăiat și...i-au ars, De-a rămas, Pădurea tristă și goală! Ba nu! O întrebare și-o mică-ndoială, În...cuvenita ... MORALĂ : Oare în tradiționalul domniilor voastre partid Nu s-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Miromesnil și tribunal. Pe polița din vespasiană găsi un sul de bancnote - trei sute de franci. Monsieur Carosse, indiferent cine o fi fost el, avea marea calitate de a se ține de cuvânt. Charlot izbucni în râs și glasul lui sună găunos între panourile metalice ale toaletei. Trecuse o săptămână și se găsea exact în locul din care, cu câteva zile în urmă, plecase cu trei sute de franci. Intervalul acesta îi apărea acum ca un timp trăit hrănindu-se cu aer, ca și cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a firului de legătură, mai înainte ca clinchetul clopoțelului să răsune în camera din spate a casei, lângă bucătărie. Fără îndoială că, dacă l-ar fi auzit din interior, ar fi perceput altfel sunetul: un clinchet mai prietenos, mai puțin găunos, mai puțin imprevizibil, ca tusea venind din plămânii unui bolnav... O pală de vânt rece de dimineață clătină tufișurile, înfiorând iarba înaltă de pe alee. Undeva, poate în șopronul din grădină, se zbătea o scândură desprinsă. Ușa se deschise pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Și m-am simțit atât de singură. Ca și cum aș fi fost goală pe dinăuntru. Am privit particulele de praf dansând în lumina dimineții și m-am simțit ca și cum aș fi avut un fir direct către centrul universului, care era la fel de găunos și de singuratic. Vidul întregii creații se concentrase în spațiul în care fusese cândva stomacul meu. Cine-ar fi crezut că un singur om poate ascunde înlăuntrul lui un gol atât de mare? Eram un Tardis 1 emoțional, care conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bune de pus la jug, lipitorile și căpușele care sug la adăpostul legilor, sângele acestui popor nenorocit. Sunt adept fără rezerve al unui partid care să nu fie al îmbuibaților ce la umbra unei așa zice democrații și a parlamentarismului găunos, viciat de interese și apucături de gașcă, să ia șapte piei de pe bietul român, ci a unui partid curat al muncitorilor, al celor care într-adevăr sunt creatorii bunurilor materiale în societatea noastră, un partid bazat pe proprietatea privată în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fie împărțite ca recompense oamenilor. Soldații de rând primiră șapte sute de galbeni, în timp ce generalii cei mai înalți în grad primiră între trei și cinci mii. „Ce vreau?“ se tot întreba Mitsuhide. „Să conduc națiunea!“ sosea răspunsul, dar avea o sonoritate găunoasă. Trebuia să recunoască, în sinea lui, că niciodată nu îmbrățișase asemenea nădejdi trufașe, neavând nici ambiția, nici capacitatea necesară. Tot timpul, avusese numai un singur motiv: acela de a-l ucide pe Nobunaga. Dorințele lui Mitsuhide fuseseră astâmpărate de flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, își pierduseră deja încrederea în comandantul lor suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu mai inspira respect, până și ordinele Demonului Shibata sunau găunos. Reveni în tabăra principală, care era deja atacată. „Ah,“ își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...“ Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre ale Europei occidentale: „Magdeburgul e un oraș cubist. La Paris, cubismul e în faza eroică, la noi, e încă în stadiul în care enervează prostimea elegentă a vernisajelor și simulația găunoasă a criticii” („Pictorul M.H. Maxy...“). În comentariul despre „Noua expoziție a lui Marcel Iancu“, colegul de la Contimporanul este așezat alături de alți avangardiști români „universalizați”, „precursori” puțin (re)cunoscuți în țară. Un argument de autoritate menit să acționeze asupra orgoliului național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al nimicului, integrându-se personal, voluntar și total, în acest concept al vidului absolut, a fost pus să conducă destinele unei instituții de artă deosebit de importantă. Bineînțeles că s-au găsit oameni, care să observe chiar și fără ochelari, mintea găunoasă a individului și l-au trecut în tăcere pe linie moartă, pentru a contribui alături de alți duși cu pluta, să găsească până la urmă, o folosință practică motorului acelui brav cetățean din Tecuci. De atunci, nu s-a aflat dacă măcar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
s-au produs aici, cântăreți, actrițe, oameni politici, aventurieri de tot felul, campioni din toate sporturile toți cei cărora li se atribuie microcosmosuri: noii clerici, adevărații gânditori ai vremurilor noastre. Și odată cu ei, actualitatea, ceea ce este mereu nou și mereu găunos, senzaționalul și neînsemnatul, materialismul înconjurător, vulgaritatea, directul, gândirea redusă la clișee și limbajul redus la onomatopee, cuvântul, în sfârșit, dat celor al căror discurs va fi sigur înțeles: cei care nu știu nimic și nu au nimic de spus. Deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi să reteze trunchiul găunos În bucăți care puteau fi făcute lemne de foc. Dar priveliștea ca atare a hoitului dezmembrat al copacului iubit, la umbra deasă și foșnitoare a căruia stătuse atât de des În veri trecute, era cu totul altceva. — E un simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atunci când a trecut pe lângă ei, apoi a continuat: — Ele mor. Ești nefericită aici, a zis Vultur-în-Zbor și știa că e adevărat. — Prostii! a spus grăbită Elfrida. Sunt foarte fericită. Și pentru prima dată s-a gândit că acele cuvinte sunau găunos și fals. S-a întors brusc și s-a îndepărtat de puț. — Mă duc acasă, a zis ea, ca și când întoarcerea într-un decor familiar ar fi fost însoțită și de întoarcerea la sentimente familiare. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă, ca printr-o pânză fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de fapt, era imaginea unui craniu găunos, cu orbitele adâncite. Aș fi vrut să ies imediat, dar ușa se blocase Într-o Înțepenire curioasă, nerăspunzând efortului meu de a o deschide. Aveam fălcile Încleștate și simțeam fierbințeli tăioase pe brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
va intra curând În pământ, iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la scurt timp În carnea-i suculentă, colcăind În voie, fericiți. După aceea, va putrezi În pustiul desăvârșit al propriei singurătăți, lăsând posterității ciolanele sale găunoase, pregătite să Înfrunte proba veșniciei. Dacă ar... Nu a avut pe nimeni, săracul, spuse dintr-o dată, și parcă mai mult pentru sine, Lisaveta. Și a fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui Matei, că erau de-o vârstă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căzut sub ochi o fetișcană plină și puternică, în fote curate, ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un soi de bonetă, Gronow nu Își mai găsește cuvintele, cotropit de jenă la amintirea felului În care un ideal, totuși nobil, dandysmul, a putut fi compromis. Cuvinte câtuși de puțin mai blânde pentru ce se Întâmplă În Înalta, dar găunoasa și cinica lume așterne pe hârtie William Hazlitt (1778-1830), eseist strălucit, spirit rebel, apologet al idealurilor Revoluției, adorator al lui Rousseau, intransigent și radical, care nu pregetă să blameze egoismul micii elite, pentru care mizeria celor mulți nu e nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]