879 matches
-
săptămână, cu mine? — Cred că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din nou. Apoi a deschis portiera mașinii lui elegante de oraș și mi-a indicat, galant, să mă îndes înăuntru. — Freddy, te rog s-o duci acasă pe domnișoara Truman, apoi vino să mă iei de la birou pe la două și jumătate, l-a instruit el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
miercuri să-mi dai punga. Nu mai am combustibil! Criza de energie! Așa că: stânga împrejur, adă punga! Fă-te punguliță... Punguliță punguliță, cui mă lași?, începe să fredoneze Sarsailă. Și-odată, îl vezi cum e altul: a uitat totul, e galant, politicos, parcă a înnebunit de-a binelea. Sare de pe trambulină, proaspăt, drept în fața ghicitoarei Gina. Frumoasa ascunde ghiocul între sâni, să-l încălzească, cum a învățat-o șatra pribeagă. — Scumpo, stai pe la Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
meu, întrebându-ne dacè avem de bèut, se vor servi în curând sălățele, Despre ce discutați, se intereseazè ea, Despre politicè, Elenă! rèspunzându-i magistratul, înclinându-se ușor în fața ei cu paharul de vodcè în mânè, Iartè-ne pentru impolitețea asta! e galant magistratul, Au trecut vremurile, zâmbind el în barbă îngrijitè, cănd bèrbații discutau numai despre fotbal și femei! Surâde doamna, apoi dè cu ochii de mine, Bunè seară, Matei! îmi întinde mâna printre ceilalți domni, eu închipuindu-mi cè ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu firimituri uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei. Pisăloaga Casandra prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
celor cinci instrumentiști. Pe fotoliul din dreapta stătea guvernatorul orașului București, Hristofor Comneno, pe care generalul îl salută zgomotos. Doamna și domnul conte Ledoulx ocupau fotoliile din stânga sofalei albastre. Înainte de a se așeza, generalul Kutuzov își pocni călcâiele și se înclină galant spre Toinette. În general, Marelui Komandir îi plăceau femeile. Le aprecia până și pe cele mai puțin înzestrate. Știa, din experiență, că există întotdeauna compensații, unele chiar deloc neglijabile. Auzise despre întâmplarea hazlie dinainte de Crăciun, când năzdrăvanul cățel al doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
momente, independența ei i se păruse de-a dreptul jignitoare. Apoi, fermecătoare și incitantă. Nici o femeie din acel salon, având un bărbat alături, nu s-ar fi adresat direct feciorului, ci i-ar fi oferit bărbatului prilejul de a fi galant, rugându-l pe acesta să-i îndeplinească dorința. Ciudată femeie! Foarte ciudată! Ca și viziunea acelui oraș, Alexandropol... Nu se mai gândise niciodată să construiască un oraș și, cu atât mai puțin, să-i dea și un nume. Dar, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gura. N-ai pentru ce. Dă din cap, ca și cum tocmai s-a desprins din umbrele morții și a revenit cu picioarele pe pământ. Deschide portiera lui și coboară. În timp ce mă chinui cu încuietoarea, el dă ocol mașinii și-mi deschide galant portiera de pe partea mea. — Uitasem că ești un cavaler! Mulțumesc! —Te simți bine? Poftim? îl întreb mirată. Îmi închipui că nu e prea plăcut să iei cina în restaurantul în care veneai cu fostul prieten. Îți trezește tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
găsește prietena - mai ales că bănuiește cu cine ar putea fi - Barney este un bărbat tipic, pe care nu are cum să nu-l flateze atenția acordată de o blondă superbă. Așadar, tușește, ia o poziție tipic masculină și zice galant: —Mai dorești șampanie? — Da, te rog! se pisicește Daisy, bătând languros din gene și aruncându-i priviri admirative. Pieptul lui Barney se umflă ritmic, în timp ce ia o sticlă de șampanie din mâna unuia dintre cei doi și-i umple paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
doamna Gavrilaș să-l primească și pe el la masă, plătind o sumă modestă și potrivită. Venind astfel zilnic în casă, Marioara i-a mărturisit că se simte slăbuță la limba română și ar avea nevoie de o meditație serioasă. Galant, Titu s-a oferit să o mediteze el gratuit, spre marea bucurie a doamnei Gavrilaș, care o iubea ca pe copilul ei și ținea mult să-și treacă bine toate examenele. Lecțiile le-au început chiar din seara aceea, după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. Acolo șade. ― Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu! răspunse fata mai domol și roșind puțin. Schimbul de cuvinte mai învioră pe Titu Herdelea. Coti la stânga pe ulița satului. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pământul s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un răstimp cu arii madrilene și sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, făcând loc unui pianist care preludează somnolent și nonșalant, pregătind intrarea unui șansonetist francez, drăguț, elegant și foarte răsfățat, primit cu ovații frenetice de publicul cunoscător. Cântărețul surâde galant în dreapta și în stânga, lumina se stinge, rămân numai câteva becuri albastre ― e romanța reveriei. Urmează altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner îi oferă o chitară, lăsată pe colțul pianului de un spaniol, se face lumină trandafirie și răsfățatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri și, sărind jos, îl bătu protector pe umăr. Nadina povesti la dejun întîmplarea, completînd-o cu mici înflorituri pe care Titu, galant, le confirmă. Înfloriturile se înmulțiră și întîmplarea deveni o aventură, iar Nadina însăși o eroină când repetă povestirea de mai multe ori invitaților ce începură să sosească mai spre seară. Cu cât observa mai mare îngrijorare la interlocutori, cu atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
masă. Firește, cina se prelungi până spre miezul nopții, stropită cu vinuri variate, animată de muzica vestitului Fănică de la Pitești și de inevitabilul toast al prefectului, pe care bătrânul colonel pensionar Ștefănescu se simți dator să-l completeze cu complimente galante la adresa Nadinei și a celorlalte cucoane prezente... Pe urmă Nadina ceru să danseze și dansul se generaliză fără să se ridice masa. Peretele de sticlă dinspre hol se dădu în lături, lăutarii trecură la mijloc și astfel fură împăcați și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o lună în urmă. ― Te-aș opri la masă, papa, dar nu știu dacă?... Îi zise îndată după ce-l introduse în salonașul ei favorit, cu un surâs nevinovat și întrebător. ― O, rămân cu plăcere, cu mare plăcere, Nadina! făcu Miron galant și satisfăcut. Abordară chiar înainte de masă amândouă chestiile care-l interesau pe Iuga. În privința divorțului îi propuse o împăcare, adăugând negreșit că propunerea nu e autorizată de Grigoriță, dar garantând că-l va îndupleca în cazul când ea ar reveni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Știi că nici nu mi-ar fi trecut prin minte să... Dar nu, nu vă deranjez, iacă! Nu te mai uita așa urât la mine, că sunt băiat discret și vă las să continuați... Îndreptîndu-se spre ușă adăugă cu vocea galantă: ― Scuză-mă, duduie, pentru deranj! Râse și deschise. Din prag mai întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de care îi era și mai rușine. In sfârșit, doamna Alexandrescu îl pofti să le viziteze. La plecare, Mimi rămase în urmă, iar se frecă de el și-i șopti languros: ― Să vii negreșit, bebe! Întâmplarea aceasta hotărî pe Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apuc de multe lucruri și nu duc nimic la capăt și că din cauza asta ne-am fi despărțit... - Nu, eu n-am auzit asta. Am auzit pe unul și pe altul că duduia Laura se cam plictisise de aventurile dumitale galante, că, mai ales, vara trecută, la București, dădeai mereu târcoale unei franțuște, spunând că o cunoșteai de la Sorbona... - Nu! îl întrerupse obosit, ridicând din umeri. Asta a fost cu totul altceva. E adevărat că Laura bănuia ceva, pentru că aflase de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din frazele lui încâlcite. Continuase să bea, amețindu-se din ce în ce mai tare, vorbea ușor incoerent și articula cuvintele cu dificultate. — Eu sunt singurul vinovat, tu nu ai nici cea mai mică vină... repeta. își justifica pentru prima oară în fața ei aventurile galante de o viață și plecările de acasă, chiar și răceala față de Tudor ; chiar și acest lucru îl recunoștea atunci, că nu totdeauna își îndeplinise îndatoririle de părinte. Acea seară de Crăciun pe care mult timp ea a crezut-o o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în vara cealaltă nu știm care ne mai poate fi soarta... Altminterea, abia se ținea să nu râdă. Ștefan venise până aici cu șervetul atârnat la gât și ea îl lăsase, ca să se amuze de neatenția lui. Ca de obicei galant, el îi oferise brațul și uite-așa merseseră amândoi până la chioșc, ha-ha-ha, ce pereche făceau ! El înalt și slab, cu picioarele lungi, și la gât cu șervetul de olandă, și ea... L-a lăsat cu șervetul ca să se amuze, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar afumat pe capră, sau un cupeu care adăpostește o aventură galantă) nu mai are un alt peron unde să tragă decât al nostru ! Iar eu nu sunt pregătit, nici ca vestimentație, nici ca dispoziție, să primesc acum o vizită neanunțată ! Am ajuns în mijlocul salonului și mă opresc ca să ascult încă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a conversațiilor obișnuite, neputându-se opri să jinduiască la alții solidaritatea amicală ori succesul galant și monden... Iar seara, bineînțeles, continuă să scrie în vechiul caiet : Kölnisch Anonim : Cristos în Grădina Ghetsimani. Autorul necunoscând nu numai legile perspectivei și anatomiei, dar nici desenul, cu atât mai mult nu-mi dau seama de unde vine efectul artistic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în permanență pândită este chiar un abuz de care trebuie să te aperi cum poți - singură... în primul rând, negândindu-te. În secolul al XVIII-lea, când oamenii și-au adus la perfecțiune arta de a trăi plăcut, o aventură galantă era dreptul oricui. Viața cere să faci compromisuri cu grație și cu tact, pentru că viața este altceva decât o conformare la principii, sans queue, ni tête. Mare eroare, a spus Ștefan atunci când i-am amintit că toate acestea chiar el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus, cu un zâmbet ce i-l cunosc și nu i-l agreez defel : — Știți mănăstirea Pasărea, stimată și distinsă doamnă ? Știți odăile de musafiri de la casele maicilor ce servesc pentru rendezvous-uri, unde se pot petrece două-trei zile de viață galantă ? Da, mi-amintesc că ați avut rezerve când v-am propus o vizită acolo numai pentru câteva ceasuri... Da, da, știu că v-ați întrebat ce frumos din natură ar compensa lipsa de confort și năvala țânțarilor... Dar pe urmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
biet provincial, dar capabil să-ți facă legătura, când ai nevoie, cu cineva de la Culte, de la Externe, de la Interne. Pentru că nu uită pe nimeni și intuiește (sau află) cum poate fi abordat fiecare : aici o mică atenție, dincolo o slăbiciune galantă, dincolo o intervenție prin a treia cunoștință... Un rețetar simplist pe care l-ai putea și tu aplica dacă neplăcerea instinctivă pe care o ai față de asemenea lucruri nu ar crea în tine senzația că pentru ele niciodată nu ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dansează în jurul Inelului. — Pot să vin și eu? Așteaptă, să mai luăm atunci o sticlă. Am la mine tranzistorul. Și eu. Cun facem rost de pahare? Să le luăm de la casa lui Hector. Îți duc eu sticla, se adresă Tom, galant, către Anthea. Ba nu, o duc eu, tu o ții pe a ta. Porniră cu toții în seara caldă străjuită de un cer senin, pe care mai zăboveau frânturi din lumina zilei. Câțiva bețivi adunați pe trotuar cântau încetișor. Tom se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]