527 matches
-
cu trupul tău, trebuie să îi mărturisești că nu știi de fapt exact cât mai ai de parcurs, nu știi exact la ce efort urmează să îl supui, mușchii tăi au dreptul să afle că sunt niște sclavi într-o galeră în mijlocul oceanului sau chiar lângă coastă, nu ai dreptul să îți minți organele, țesuturile tale, ele toate semnalizează unele către altele, sângele tău e plin de mesaje mici, în sticluțe, care plutesc prin sângele tău și sunt găsite mai tot
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
meu îl refuză. Prințul, rechemat în patrie de către părintele său pentru a lua conducerea forțelor destinate ajutorării împăratului francez, mă convinse să mă căsătoresc în taină cu el și să-l urmez în Scoția. Porunci deci să se pregătească o galeră pentru mine și o puse sub comanda cavalerului Oderic, un biscaian vestit pentru isprăvile lui atât pe uscat cât și pe mare. La data hotărâtă, Oderic a venit cu vasul său într-un port al tatălui meu, unde m-am
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
meu îl refuză. Prințul, rechemat în patrie de către părintele său pentru a lua conducerea forțelor destinate ajutorării împăratului francez, mă convinse să mă căsătoresc în taină cu el și să-l urmez în Scoția. Porunci deci să se pregătească o galeră pentru mine și o puse sub comanda cavalerului Oderic, un biscaian vestit pentru isprăvile lui atât pe uscat cât și pe mare. La data hotărâtă, Oderic a venit cu vasul său într-un port al tatălui meu, unde m-am
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ea? Întrebă. — La Templu. Să ajungă acolo, răspunse bărbatul, arătând spre stindardul de la pupa. — Ce-i Înăuntru? Se pare că nobilul se pregătea să adauge ceva, Însă glasul său fu Înăbușit de un sunet neașteptat. Cu o trosnitură, coca galerei se urnise, ridicată de valurile suitoare. Apoi, se lăsă din nou pe fund, scârțâind din toate Încheieturile. În momentul acela, șuieratul șarpelui se repetă, urmat, Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul său, marinarii se apucaseră să facă pârghie cu vâslele pe fundul mării, Începând să Împingă ambarcațiunea spre larg. — Adevărul! mai avu timp să murmure tânărul, În vreme ce un al doilea șuierat străbătea văzduhul pe deasupra creștetului său. 1 Florența, 15 iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să priceapă ce tot făcea acolo. Încetul cu Încetul, ca prin farmec, redeveni vizibilă urma primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase el, ci altceva, și mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată la castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod limpede rândurile de vâsle, vela pătrată Întinsă În vânt și o a doua velă desfășurată Într-o poziție neașteptată, sub chilă. Dante Își ascuți privirea, spre a surprinde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cum m-au cinstit acești Înțelepți, după ce corabia mea m-a părăsit pe aceste țărmuri, cu toate că nu le pot opune nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui o ordine de invidiat. Între timp, o tobă puternică se adăugase celorlalte instrumente, acoperindu-le. Părea un semn, Întrucât dansatoarea Începu să se Îndrepte spre dânșii cu un pas regal. Despica pădurea de mâini precum figura de la prova unei galere. Chipul ei, pe jumătate ascuns Îndărătul unui văl, vădea Întregul său dispreț față de acele manifestări de admirație. Și totuși, Dante deslușea ceva fals În disprețul acela, În felul ei de a se oferi privirilor ca și când ar fi fost silită. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la vremea mea, și chiar și genovezii m-au primit nu o dată În vizită, Înainte ca faptele vieții mele să mă Împotmolească Între colinele voastre. Cu siguranță, cu câțiva ani În urmă aș fi putut Înarma de unul singur o galeră de luptă, iar messer Domenico nu ar fi avut plăcerea de a face cunoștință cu mine. Bărbatul păru să alunge o umbră. — Totuși, nu numai În virtuți Îmi este bogată viața, messer Alighieri, ci și Într-o anumită nebunie. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
invidiez? Marinarul deveni dintr-o dată serios. — Am Învățat despre cumplita diformitate a locurilor și a oamenilor. S-ar spune că ai ajuns până În Insulele Fericite, despre care circulă povești. Venețianul ridică din umeri. — Ordinele Serenissimei erau clare: să protejez cu galera mea de prădătorii sarazini corăbiile de transport care se Îndreptau spre Palestina. Și asta am făcut, pentru mulți ani de zile. Dar, odată, am Îmbarcat pe nava mea un Însărcinat al Republicii, la Întoarcerea de la Ierusalim, purtător al unor ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un om al uscatului călăuzit de un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele și sub chilă? Îl Întrebă. Marinarul se opri dintr-o dată, fixându-l. Își retrăsese mâna și nu Îl mai susținea. Dante fu cuprins de o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe de brațul lui, În timp ce strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei din Pisa? — Cu cei ca dânsul? Îi Închid Într-un turn zidit. Sau Îi atârnă de catargele galerelor, acoperiți cu păcură, ca să reziste mai mult fără să se descompună. Îi Îngroapă În cer, barbarii! Dante Își amintea de Înfiorătoarea poveste a contelui Ugolino, zidit de viu În turnul Muda, Împreună cu copiii săi. Corso Donati ar fi meritat același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să te găsesc, messer Alighieri. Nu Într-un scriptorium sau Într-o bibliotecă, unde ar fi de așteptat să dai peste un Înțelept prieten al cuvintelor, ca domnia ta. — Poate. Dar, pe de altă parte, nu suntem nici pe puntea unei galere, la arsenal ori pe plaje Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste bolți, există mai mulți coți de mare și de tărâmuri Îndepărtate decât ai putea crede dumneata. Dar Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și râdă de naivitatea poetului. O apucă pe femeie cu blândețe de Încheietura mâinii, pe care o ridică până În dreptul ochilor lui Dante, arătându-i brățara. — Există atât de mult Încât s-ar putea umple burta a o sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia tuturor regilor din Europa și pentru a le finanța războaiele pentru o mie de ani. Pentru a Întemeia un nou imperiu... sau pentru a-l nărui. Făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucesc În largul mării. Și le luase Întotdeauna drept ceea ce erau, niște povești de bețivani, istorisite ca să Își omoare vremea În nopțile când se cam ducea lipsă de vin. Dar, În clipa aceea, avea sub ochi una din acele apariții: galera parcă devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
devenise de foc. Îi deslușea cu precizie sarturile și pânza, luminate de parcă toate razele soarelui s-ar fi adunat În punctul acela, și vâslele ridicate În rând, parcă imitând aripile unui zbor nebunesc. Pentru un moment, i se păru că galera dispărea Într-un glob de flăcări, orbitor precum fulgerul care distrusese cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din ce mai rămăsese din castel pupa. Fosforul. Aceasta era singura explicație pe care mintea sa i-o sugera dinaintea acelui spectacol Înfiorător, mai curând decât să Închine steagul În fața ipotezei unei epifanii diavolești. Trebuie că exista fosfor În cala galerei, iar acesta fusese aprins, accidental ori deliberat. Un val de emoție Îl copleși, și căzu În genunchi pe scândura debarcaderului, În timp ce primele revărsări de ploaie Îl udau. Pe puntea În flăcări recunoscuse silueta Antiliei. Avu senzația că femeia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și dosește purcoiul de bani necurați în buzunărașele unei bănci agricole obscure, unul dintre cei trei, sergent milos, istorisește șefilor săi 169 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Îl uită Dumnezeu acolo unde îl pui. Trecut, rând pe rând, pe la galerele tuturor punctelor de lucru, atunci când deteriorează ceva, încasează bătaie, alteori, preluând benevol, norme ale celorlați lucrători, e înțeles și iubit. Deși mâinile își dezvăluie, ca niciodată, iuțeala, chipul mofluz își conservă aerul năuc, de posedat aiurit. Cu timpul își reglează
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
închis în aceeași celulă pe care o ocupasem aproape doi ani. Dar, la vremea aceea, nu riscam decât captivitatea, pe când, de data asta, puteam fi judecat și condamnat să-mi ispășesc pedeapsa într-o închisoare îndepărtată sau chiar pe o galeră. Fără îndoială că n-aș fi fost atât de afectat de acest lucru dacă n-aș fi pus la cale plecarea. Cu toate astea, în primele zile, detenția a fost mai puțin aspră decât mă temeam. În februarie, am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai îndrăzneț, mai inept și mai imoral dintre toți tiranii". Iar tribunul poporului, José Antonio de Almeida, aflat curând după izbânda republicană în luptă deschisă împotriva lui Afonso Costa, prevestea că "va fi osândit pentru totdeauna la muncă silnică, în galerele istoriei". Adevărul este că Afonso Costa izbutește să rupă unitatea partidului republican și să dobândească, de partea lui, majoritatea parlamentarilor. Curând ajunge omul cel mai puternic și cel mai temut, doborând guvernele după bunul lui plac. Guvernul provizoriu își păstrează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fiindcă guvernul își asumă răspunderea și gata! De abia pe Marte vor putea fi „veseli, joviali, entuziaști și cu simțul umorului", nu aici, cum sugerează noul Cod al Muncii, (asumat și acesta), care-i condamnă să tragă ca sclavii la galeră până la 16 ore pe zi. Sperăm din toată inima, ca responsabilii de la Mars Society, să nu ne ocolească și să nu ezite, atunci când vor trimite prima expediție umană pe Planeta Roșie. Românii, dintre toate națiunile lumii, sunt cei mai căliți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la bănuieli că aș fi vreun boschetar, vreun copil din flori abandonat. După prima rundă de negocieri, urma să fie trimisă ca ambasador al clanului tanti Cucu. Cum exista riscul să se creadă că provin dintr-un neam condamnat la galere pentru contrabandă cu chiftele, m-am angajat într-o a doua rundă de tratative. Așa am obținut deplasarea a însăși Sfinției sale. Logodna a avut loc în apartamentul de la Constanța, într-un cadru restrâns: nu mai mult de cinci familii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]