KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...54 >

1,349 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

Ochii priveau fix, undeva În dreapta. Alexandru nu-l văzuse niciodată În felul acesta. Devenise alt om. Un om transformat Într-o mașină de luptă care dădea ordine cu repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
negru, semnul șarpelui și al săgeții. - Erina! Alexandru! Rămâneți lângă voievod! Nici un pas mai departe! - Oană! strigă Ștefan. Semnalele! Căpitanul se Întoarse și văzu cele două săgeți galbene despărțindu-se deasupra podului. Cavaleria moldoveană intra În retragere. Soliman câștiga teren. Galopul Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei trei sute de Apărători În rezervă, porniră În atac de linie, săriră peste flăcări și se prăvăliră asupra Cuceritorilor. Lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
toată puterea pe flancul stâng! Poruncă pentru călărimile pârcălabului Șendre și pârcălabului Vlaicu și celui care ține locul comisului Toader! Atac cu toată puterea pe flancul stâng! Tot ce ne-a rămas din oastea Moldovei, călărimi sau pedestrași, atac la galop pe flancul stâng! Soarta Moldovei stă În acest atac! Împingeți-i În mlaștinile de la Trei Ape! Zdrobiți-i!! Urdia se clătină sub lovitura venită din spate. Soliman aruncă În luptă garda de elită, de cinci mii de spahii. - Căpitane Oană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se audă, tot mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și Țara Românească, de când e Vlad Dracula În temniță... Ce le cășună, frate? - Iaca poruncile voievodului! se auzi o voce apropiată. Curierii terminaseră de repetat cuvintele domnitorului și acum se răspândeau prin mulțime, În vreme ce o parte a călărimilor pornea la galop pe urmele turcilor fugari. Pedestrimea rămâne În tabăra de la Vaslui vreme de trei zile! Călărimile sunt Împărțite În grupuri de atac și intră În luptă de hărțuială cu trupele lui Soliman zi și noapte! După trei ore de urmărire a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fi prinși. Iar Langzhou era unul din punctele cele mai slab apărate ale Drumului Mătăsii. Nu puteau da greș. Oan-san și Liu Huang așteptară ca iscoadele să apară primele pe culmea dealului. Dar nu apăru nimeni. Grupul agresorilor sosi la galop dinspre miazănoapte și se opri la vederea liniei de apărare. Cel ce părea a fi conducătorul Își roti calul, nedumerit, apoi privi dealurile din jur și discută ceva cu un bătrân care părea a-i fi sfetnic. Apoi ieșiră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit și imaginea incredibilă a unei armate nemișcate. 13 ianuarie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Întunericul căzuse demult. Erinei i se părea că În curând se vor ivi zorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
numai că ideea lui nu era considerată o prostie, dar tatăl său Înțelesese totul și Îl ajuta cu Întreaga rețea de informații a Apărătorilor! La o asemenea ipoteză nu Îndrăznise niciodată să se gândească. - Ce-ar fi să trecem la galop? Întrebă, și văzu zâmbetul Erinei. - Ce? Ce-am spus? N-am spus decât să... - Am Înțeles, răspunse Erina, râzând de-a binelea. În mintea ta, călătoria a Început deja! La galop, căpitane! Să vedem cine ajunge primul la ziduri! Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
să se gândească. - Ce-ar fi să trecem la galop? Întrebă, și văzu zâmbetul Erinei. - Ce? Ce-am spus? N-am spus decât să... - Am Înțeles, răspunse Erina, râzând de-a binelea. În mintea ta, călătoria a Început deja! La galop, căpitane! Să vedem cine ajunge primul la ziduri! Cei trei cai nechezară deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de pretutindeni. Lui Ștefănel i se păru că bătăile tobelor Însoțeau o melodie neclară, dar plină de forță. Știa că În tobele din Turnul Celor Cinci Pagode erau o expresie a Ritmului vieții. Iar Ritmul noii lui existențe Îi cerea galop. Singur pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe drumurile pustii ale munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
munților Shaoshi, Ștefănel gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
gonea repede. Tot mai repede. Tobele se auzeau tot mai clar, erau inima lui, sau erau doar pulsul lumii care Îl aștepta. Trebuia să se grăbească. Cei doi cai trecură de la trap la galop scurt și de la galop scurt la galop mare, În fuleuri lungi, ca și cum ar fi intrat Într-o teribilă cursă. Tânărul se aplecă ușor În șa, bătând prietenește grumazul armăsarului, care Întoarse capul și necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge și că aceasta nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse exact ce are de spus. Și spusese repede, după ce băuse fără să răsufle o cană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ciudat. Din spusele unor negustori, undeva la marginea de est a deșertului Gobi a avut loc o confruntare Între un grup de Cuceritori și un singur om. Nici un Cuceritor n-a rămas În viață. Bărbatul a fost văzut depășind În galop câteva caravane. Într-una din ele se afla iscoada Oilor Albe. Călătorul e tânăr, În jur de douăzeci de ani, și are ochi albaștri. Gonește ca un nebun spre Apus. Uzun va trimite un grup de luptători ca să afle cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de la distanță, drumul care cobora de la Urumqi, orașul din ținuturile locuite de triburile mongole, spre Însoritul Samarkand. Nu se apropiau la mai mult de un zbor de săgeată și nu se Îndepărtau la mai mult un sfert de ceas de galop. Rămăsese În caravana chineză care transporta mătăsuri, pietre prețioase și mirodenii, amânând schimbarea. Căci știa că, de acum, principala tehnică de supraviețuire era Schichito-de, arta travestiului. Nu va mai fi un călăreț În kimono negru, ci va Împrumuta cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se vedea, era obosit. Se apropia de linia de aliniere a celor doisprezece luptători ce urmau să plece În capitala Imperiului Otoman. Se afla la douăzeci de pași de linie când cei zece apărură brusc din pădure, ajungându-l În galopul cailor. Tânărul privi surprins peste umăr și abia apucă să evite, aplecându-se pe șa, o lovitură de sabie care Îi amenința capul. Nici unul din ceilalți luptători nu se mișcă În ajutorul lui, iar asta Îl făcu să Înțeleagă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fie Încercuit. Reuși să cabreze calul, mișcare care Îi eliberă câțiva metri În față, dar nu Înaintă, ci trase frâul spre dreapta și izbi cu latul sabiei pieptul unuia din Apărători, doborându-l din șa. Ieși prin dreapta, porni la galop, dar după mai puțin de zece secunde Întoarse iarăși scurt, blocând avansul unui alt Apărător, pe care Îl surprinse cu sabia jos și Îl atinse pe umăr. Apărătorul Înțelese semnul (ar fi fost lovit la gât Într-o luptă reală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
nostru. Iar căpitanul nu va fi ucis. Aveți cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă Simion. - Ajunge! spuse căpitanul. Ați auzit! Nu e vorba decât despre un schimb de informații! Ne vedem după-amiază la cetate! Încolonarea și Întoarcerea la galop! Încet, parcă nedumeriți, Apărătorii ieșiră din formație. Ienicerii se dădură la o parte, făcând un culoar. Lacrămă Îl privi insistent pe Oană, Încercând să-și dea seama dacă este vorba de o strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Înțeles, căpitane... spuse, la fel de Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt vreo două mii de războinici! Nu le puteam ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
opriră. Simion putea avea dreptate. Trebuiau să afle ce se Întâmplă cu căpitanul. Dar trebuiau și să ajungă la măria sa. - Iată cum facem... spuse Lacrămă. Simion pornește Înapoi, fără cal. Vede ce se Întâmplă. Treizeci din noi rămân aici. Ceilalți, galop fără oprire spre Cetatea Albă. Rămâne câte unul la fiecare răspântie, În cazul În care avem semnal prin săgeată. Aveți, fiecare, săgeata galbenă, de atac dușman, și pe cea roșie, pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]