KorAP: Find »[drukola/base=gang & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...29 >

717 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

Bine. Și eu. Afară se luptară cu vîntul. O luă de mînă și se sili să meargă suficient de repede încît să simtă că o trage după el. Intersecția nu era departe, iar stația de tramvai era în buza unui gang. Rîzînd întretăiat, intrară și se adăpostiră de vînt. Părul Rimei se desfăcuse din agrafe și fața ei liniștită, cu ochi mari, îl privea printre două șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
tîrî înapoi la stația de tramvai de la intersecție. Următorul tramvai îl duse pe străzi străjuite de case aidoma. Stația la care coborî avea case pe o parte și un calcan de fabrică pe partea cealaltă. Intră printr-o gură de gang într-o curte, urcă niște trepte prost luminate spre un podest, apoi pătrunse în liniște în holul locuinței. Acesta era o încăpere goală cu șase uși. Una ducea spre dormitorul lui Lanark, una spre spălător și una spre bucătăria în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mă trezeam că înot prin cenușă și țesături putrezite. Am traversat albia secată a unui vechi canal și am ajuns la capătul unei străzi. Orașul nu părea a fi un loc înfloritor. Grupuri de adolescenți sau bătrîni stăteau în gura gangurilor, dar multe ganguri erau goale și neluminate. Singurele magazine care nu aveau obloanele trase erau cele mici care vindeau ziare, dulciuri, țigări și contraceptive. După ceva timp, am ajuns într-o piață mare cu tramvaie zdrăngănitoare. Lumina felinarelor ajungea doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
înot prin cenușă și țesături putrezite. Am traversat albia secată a unui vechi canal și am ajuns la capătul unei străzi. Orașul nu părea a fi un loc înfloritor. Grupuri de adolescenți sau bătrîni stăteau în gura gangurilor, dar multe ganguri erau goale și neluminate. Singurele magazine care nu aveau obloanele trase erau cele mici care vindeau ziare, dulciuri, țigări și contraceptive. După ceva timp, am ajuns într-o piață mare cu tramvaie zdrăngănitoare. Lumina felinarelor ajungea doar pînă la primele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă din lînă și un ghiozdan coborî cîteva trepte dintr-un gang, și o luă spre stînga. Chiar în fața lui Lanark, între perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care se întoarse și îi făcu cu mîna cînd ajunse la colțul străzii și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
așeză pe un colț de zid și înghiți aer pînă cînd bătăile inimii i se mai potoliră. în fața lui era un teren gol, acoperit de umbrele lungite ale clădirilor de locuințe. Culorile se transformaseră în tonuri de cenușiu, iar gurile gangurilor erau niște dreptunghiuri negre pe pereții caselor. Cerul era străbătut de un nor albastru-cenușiu, dar palele de vînt își deschiseseră canale prin el, așa că putea vedea prin ele aerul amurgului verzului de deasupra. Sub cel mai lat dintre nori zburau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de dragoste și recunoștință, strigă la rîndul lui: — Tati! Domnul Thaw își îndesă fiul sub braț și alergă spre casă. Printre pașii mari și smuciți ai tatălui său, Thaw auzi din nou zgomotul metalic. Urcară treptele și intrară în gura gangului, iar Thaw fu pus jos. Rămaseră în întuneric, răsuflînd din greu; apoi, domnul Thaw spuse cu o voce stinsă, pe care Thaw nu o recunoscu: — Cred că-ți închipui cît ne-ai speriat? Urmă un sunet ascuțit și un pocnet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trei magazine cu reviste viu colorate în vitrine. Femeile de pe copertedădeau o coloratură erotică visărilor lui cu ochii deschiși. într-o dimineață, după ce traversase drumul principal și cobora pe o stradă scurtă, Kate Caldwell îi ieși în cale dintr-un gang și se îndreptă spre școală, cu geanta de școală îo cutie pentru masca de gaze din timpul războiului) lovindu-i-se de șold. El o urmări emoționat, cu gîndul s-o depășească, dar îi lipsi curajul. Ce-ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
minte să se întoarcă și să-l cheme la ea, dar ea nu o făcu, și ajunseră la școală fără să se apropie sau să depărteze unul de altul. După aceea, în fiecare zi spera că ea o să iasă din gang exact în clipa în care el trecea pe acolo, ca să-i poată vorbi fără să se înjosească, dar fie că nu o vedea, fie că ea apărea înainte, așa că o urma de parcă era remorcat de o frînghie invizibilă. într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care el trecea pe acolo, ca să-i poată vorbi fără să se înjosească, dar fie că nu o vedea, fie că ea apărea înainte, așa că o urma de parcă era remorcat de o frînghie invizibilă. într-o dimineață, tocmai trecuse de gang, cînd auzi pași repezi și ușori depășindu-l. Fu cuprins de o stare confuză de speranță și suferință și simți înțepături în pielea feței. înainte ca pașii să-l ajungă, traversă brusc strada, amestecul de sfidare și autocompătimire topindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care oamenii se mișcau în cupluri misterioase. încrederea în sine creștea odată cu întunericul. Pe față i se așternu o expresie hotărîtă, ușor lupească, picioarele izbeau trotuarul cu fermitate, trecea cu pași mari pe lîngă cupluri care se îmbrățișau la gura gangurilor și se simțea izolat în scopul lui de neclintit, care-l plasa dincolo de măruntele satisfacții omenești. N-ar fi putut explica în ce consta respectivul scop îla urma urmelor, nu făcea decît să meargă, să nu meargă nicăieri), dar uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
E-o bucățică bună de frecat, zise Coulter. — Ce? — O bucățică bună de frecat. Lyle Craig dintr-a cincea se zice că i-o saltă tot timpul, iar vinerea trecută am văzut cum era înghesuită de un tip mare în gangul de lîngă Denistoun Palais. — înghesuită? — Frecată. Pipăită. Nu-i decît o bucățică... Nu mai folosi cuvîntul ăla! strigă Thaw. Merseră în tăcere, pînă cînd Coulter spuse în cele din urmă: N-ar fi trebuit să-ți spun, Duncan. Dar îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o porniră împreună. June mergea cu bărbia în vînt și gura ei vioaie strînsă, de parcă ar fi disprețuit mulțimea de admiratori, iar inima lui Thaw bătea în piept mai să se spargă. Dădură cîteva colțuri și se opriră la un gang. June îi spuse că mergea în vizită la mătușa ei de două ori pe săptămînă; bătrîna suferise de curînd o operație. Thaw făcu o observație lipsită de subtilitate despre generozitatea ei. Urmă un alt moment de tăcere. Apoi, disperat, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe podeaua sălii cazanelor, cu niște furci din lemn prost făcute. Apoi Drummond le puse cu o lopată în cazan și plecară după ce se spălară pe mîini la un robinet din curtea întunecată. Ajunseră în Cowcaddens și intrară într-un gang în care scările erau roase într-un unghi atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și atingîndu-i obrazul curios. Ea fremătă puțin și zise: — Cred că e cazul să plec acum. Bineînțeles, spuse el și se ridică în picioare. Visam. O să te conduc acasă. O ajută să se îmbrace și coborîră. Se opri în gura gangului și-i arătă siluetele gemînde ale copacilor din parc. — Haide s-o luăm prin parc. — Duncan, porțile sînt închise. — Aici lipsește un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fură trîntite și o voce îl întrebă: — Unde locuiești? — Biserica parohiei Cowliars. — Pentru Dumnezeu, unde locuiește? O voce dădu adresa din Cumbernauld Road și canapeaua vibră și se clătină. Evident, se afla într-o mașină, iar cînd se opri în afara gangului din Riddrie, putu să se ridice și să se ducă singur sus. Din fericire, taică-său nu mai locuia acolo. Peste o săptămînă, după ce dobîndi suficient respect de sine, se întoarse la biserică. Pictura murală îl izbi într-un mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Sînt rece gheață. Ea îl bătu pe genunchi. — O, o să te-ncălzesc, sînt bună la asta. Taxiul se opri în fața porticului alb al unei biserici. Plăti taxiul și veni lîngă femeie zicînd: — Ne căsătorim? — Locuiesc după colț. Intrară într-un gang din strada în care fusese fostul lui atelier. Urcă destul de greu scara. — Nu te simți bine, nu-i așa? îl întrebă femeia. — Puțin cam obosit. O fereastră cu sticlă mată de lîngă ușă avea o gaură neagră triunghiulară. Ea își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

sus, la mine. N-a schițat însă nici un gest. Tânărul s-a rotit cu el cu tot și mi-a făcut loc să ies. Acum două-trei zile, întorcîndu-mă noaptea, singur, spre casă, am trecut pe la Scara 1. Am intrat în gang, am privit în sus prin nesfârșitul puț pătrat căptușit cu ferestre și adunând în vârf un spârc de stele, am intrat în scara mirosind a insecticid, cu vopseaua jupuită de pe pereți în coji late, am ieșit iarăși și am înaintat

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
fața în culori intense și pastelate, incendiind mătasea rară a voaletei și punând o stea arzătoare pe gămălia mare, de onix, a acului de păr. Le privise pe ucenicele de la etaj câteva minute, ca fascinată, pentru ca apoi să intre în gangul întunecat al casei de-alături, pierzîndu-și treptat culorile în umbra tot mai densă. Automobilul negru plecase și el, lăsând străduța goală și melancolică, însuflețită doar de câteva minuscule plăntuțe ruginii crescute printre pietrele caldarâmului. Făcură cunoștință după câteva zile și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-n boală, cu nădragii lăsați în vine și scărpinîndu-se pe balonul burții păroase! Sau față de cel de la scara 3, bătrânel în palton cenușiu, care-și scotea afară viermele negricios și urina cu un jet gros, ca de cal, pe stâlpii gangului, printre copiii care se jucau cu cartoanele de la magazinul de mobilă. Tânărul locuia cu o mamă țărănoasă, vârstnică, în garsoniera de la ultimul etaj al blocului din Ștefan cel Mare. Liftul mergea doar până la 7, apoi trebuia să urci încă un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
care dădea spre terasă. De fapt, de palierul acesta, și nu doar de el, se legau mistere concentrice, tot mai tulburi, tot mai adânci... Mă mutasem în blocul din Ștefan cel Mare la vârsta de cinci ani, și imensitatea scărilor, gangurilor și etajelor lui îmi dăduse câțiva ani un vast și straniu teren de explorare. M-am întors de multe ori acolo, în realitate și-n vise, sau mai curând într-un continuum realitate-halucinație-vis, fără să știu vreodată de ce viziunea acelui

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
palier identic cu al nostru și totuși complet diferit, cu cât mai asemănător în mare cu atât mai diferit în detalii, era alt univers care urla amenințător, glacial, în care eram cu totul pierdut. Odată chiar am nimerit în alt gang, cu două scări de bloc aparent asemănătoare cu cele din gangul nostru, doar că erau scările 6 și 7, nu 3 și 4, și ne-am lăsat păcăliți până am ajuns în lift și am oprit la 5 și am

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mai asemănător în mare cu atât mai diferit în detalii, era alt univers care urla amenințător, glacial, în care eram cu totul pierdut. Odată chiar am nimerit în alt gang, cu două scări de bloc aparent asemănătoare cu cele din gangul nostru, doar că erau scările 6 și 7, nu 3 și 4, și ne-am lăsat păcăliți până am ajuns în lift și am oprit la 5 și am deschis ușa de metal verde pe altă lume, și-am coborât

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu Luci și Jean, ca să ieșim pe terasă, trecuse mai bine de un an de când ne mutasem în bloc. Aveam șase ani împliniți și cunoșteam bine, din colosul de beton, doar scara noastră și holul celei de vizavi, din același gang. În spatele blocului ieșeam aproape în fiecare după-amiază ca să mă joc cu copiii prin șanțurile de canalizare în care țevile și cablurile electrice nu fuseseră instalate încă. Auzisem de scara ca de un continent îndepărtat, pe care n-aveam, poate, să

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]