2,190 matches
-
reazim al caracterului meu mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui astfel decât urât de ei."275 Aceste rânduri, scrise parcă sub forma unei spovedanii de om aparent învins, amintesc frapant de scrisorile lui Ladima. El însuși gazetar, suferă cumplit când, demisionând în plină glorie de la ziarul Veacul observă că presa ostilă își concentrează atacurile furibunde nu doar asupra sa, ci și a Emiliei, actriță modestă care primea roluri în funcție de poziția pe care Ladima o deținea în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
își concentrează atacurile furibunde nu doar asupra sa, ci și a Emiliei, actriță modestă care primea roluri în funcție de poziția pe care Ladima o deținea în lumea presei bucureștene. Ar fi superficial să ne referim la similitudinile dintre ziaristul Ladima și gazetarul Eminescu, deși acestea sunt atât de evidente, încât ai senzația că romancierul Camil Petrescu a premeditat în construcția personajului un alter ego eminescian. Verva polemică, perfecta verticalitate morală care îi face imuni în fața șantajelor politice, devotamentul față de meserie îndemnându-i
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
géants dévorés par des punaises", adevărată metaforă obsedantă pentru poetul Ladima. La Eminescu, asemenea banalități și amănunte insignifiante, care converg spre birocrație și îl copleșesc vor deveni ideea-pivot a articolului Icoane vechi și icoane nouă. În România epocii sale, constată gazetarul, singura clasă producătoare de bunuri este țărănimea, lipsește din societate clasa de mijloc. Mai grav este că pe lângă țărănime s-a organizat o clasă parazită, cea a avocaților (care-l oripilau pe Eminescu) și funcționarilor publici (numiți de el "proletari
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
UVR, 1943, 32; Doru Al. Șerban, Primul roman postdecembrist scris de un gorjean, „Almanahul «Gorjeanul»”, 1991; Sava Pânzaru, Un scriitor, un destin: Sabin Velican, LA, 1994, 29; Constantin Banța, „Încântare”, „Gorjeanul”, 1994, 1 392; Olivia Diaconescu, Sabin Velican, învățătorul și gazetarul, „Gorjeanul”, 1994, 1 400; Ion Tarbac, Istoria presei gorjene, Târgu Jiu, 1994, 228-232; Ion Brădiceanu, Eveniment editorial: „Împărăția luminii”, „Gorjeanul”, 1995, 1 555; Ion Popescu, „Docan” - un roman de excepție, „Gorjeanul”, 1996, 1 796; Ion Tarbac, „Greșeala lui Dumnezeu” - nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]
-
THEODORESCU, Dem.[etru] (26.X.1888, Roești, j. Vâlcea - 11.IV.1946, București), prozator, autor dramatic, traducător și gazetar. Este fiu de arendaș și urmaș al unei familii de oieri. Urmează școala primară și liceul la Caracal, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Intră în gazetărie încă de pe băncile școlii, când începe să scrie la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
Corecturile necesare vor fi semnalate, binevoitor și la vreme. Această enumerare ar putea continua mult mai mult! Nesfârșita caracterizare vorbește despre o echipă reală, adevărată, în care nici un coleg nu rămânea indiferent la un cuvânt nepotrivit din fraza ta de gazetar! Nici un operator nu pleca la sfârșitul programului dacă redactorul nu-și termina munca. șoferul se grăbea sau întârzia, după cum o cereau împrejurările. Portarul se agita, la fel de mult, în așteptarea invitatului. Curățenia spațiului era obligație comună. Mi-ar plăcea să dau
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
terorii, de orice fel, generează autoabandonarea prin care se încununează strategiile de promovare a nonvalorii. Dedublarea indusă de această permanentă cenzură - controlul anterior publicării scrierii și transmiterii mesajelor audio și/sau vizuale - avea și momentele ei pline de învățăminte pentru gazetari. Era prin 1976 când, printr-o decizie înaltă, s-a hotărât să nu mai fie plătite titlurile științifice de doctor și de academician. Mergând pe urmele ecourilor „de bucurie” pentru măsura anunțată, am fost la academicianul Cristofor Simionescu. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
CERNA-RĂDULESCU, Al.[exandru] (10.I.1920, Stănești, j. Vâlcea - 21.VIII.1990, București), gazetar, poet și traducător. Este fiul Elvirei-Ecaterina (n. Rădulescu) și al lui Gheorghe Cerna, învățător. C.-R. era elev de liceu la Craiova (apoi la Râmnicu Vâlcea) când a debutat cu versuri la revista școlară „Ion Maiorescu” (1934), a participat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
, Al. (pseudonim al lui Alter Rotmann; 15.I.1916, București - 1941), poet și gazetar. Este fiul unui funcționar comercial, Carol Rotmann. Învață la București, unde urmează școala primară și începe cursurile liceale la „Spiru Haret”, fără a le finaliza. A fost, în mare măsură, un autodidact. Din adolescență și-a descoperit două vocații: de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
funcționar comercial, Carol Rotmann. Învață la București, unde urmează școala primară și începe cursurile liceale la „Spiru Haret”, fără a le finaliza. A fost, în mare măsură, un autodidact. Din adolescență și-a descoperit două vocații: de poet și de gazetar. Frecventarea cenaclului Sburătorul, lecturile numeroase, prezența constantă la reprezentații teatrale, interesul pentru orice eveniment cultural, politic, sportiv, monden conturează profilul unui ziarist înnăscut, avid să cunoască și să reflecte esența realității. Debutează în revista „Copilul evreu” (1929) cu o poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
, Marius (pseudonim al lui Marcus Israel; 9.VI.1909, Bacău), gazetar și prozator. Este fiul Simeliei (n. Herșcovici) și al lui Alter Gherșin Marcus, croitor. Matematicianul Solomon Marcus și scriitorul Marcel Marcian sunt frații săi. A urmat Liceul „Ferdinand” din Bacău (1922-1928) și Facultatea de Drept a Universității din București (1932-1936
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
de care mai spectaculoase - Focul cel mare de la Bacău, A fost odată Târgul Moșilor, Ghicitoarea Mafalda, Acarul Păun, Banditul Coroi, Petrache Lupu - omul care a vorbit cu Dumnezeu. Partea a doua a cărții este o sugestivă evocare a carierei de gazetar la „Națiunea” lui G. Călinescu. Interesul pentru biografie, pentru anumite personalități care pot deveni obiectul unui reportaj apare și mai bine conturat în Dosarul Ana Pauker, Iosif Chișinevschi și alții... (1991) sau în Treizeci și șase de stâlpi ai lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
local”, militar și erou în luptele de la Grivița) ș.a. Foarte adesea reportajele la fața locului se învecinează cu eseul, în mod frecvent textul devine un incitant amestec de reportaj, ficțiune, tăieturi din presa vremii, interpretări personale, totul vorbind despre încercarea gazetarului de a-și apropia evenimentele timpului, cum se întâmplă atunci când îi portretizează pe Hitler, Mussolini, Stalin, Roosevelt, papa Pius al XI-lea, Einstein și pe mulți alții. Literatura pentru copii a lui M. valorifică tot o experiență de reporter. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
STANCU, Zaharia (5.X.1902, Salcia, j. Teleorman - 5.XII.1974, București), poet, prozator și gazetar. Este fiul Mariei (n. Delcea Bratu) și al lui Tudor Stancu Mitroi, țărani. Urmează cinci clase în satul natal. Din 1915 se întreține singur, fiind ucenic într-o tăbăcărie la Roșiori de Vede, unde fuge „din stăpân în stăpân”. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
poemele de tinerețe, de maturitate și cele târzii. Prodigioasă, publicistica scrisă de S. în deceniul al patrulea este, cum o definește el însuși, „aproape în întregime politică”. Adversar al mișcării legionare și al celei cuziste încă înainte de angajarea în presă, gazetarul denunță încălcarea principiilor democratice de către autoritățile statului, nu fără a semnala în același timp, cu perseverență, tertipuri murdare de natură economică, afaceri oneroase, jafuri în avutul public. Lucrată la temperaturi înalte ale indignării, mâniei și revoltei, proza lui de ziar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
pamflete resursele talentului artistic. Acestea sunt mai puțin bogate și variate decât cele argheziene, dar efectele literare ale caricaturizării extreme, prin asocierea, de pildă, a umanului cu zoologicul, se dovedesc, nu o dată, notabile. Speculând, bunăoară, în jurul expresiei „țară eminamente agricolă”, gazetarul se întreabă, sarcastic, de ce nu am avea, măcar la departamentul agriculturii, miniștri ierbivori și propune premierului să pună în fruntea acelui departament un „bou adevărat” și viței la cele două secretariate. În publicistica postbelică, direcționată de ideologia comunistă, patosul polemic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
ROMAN, Horia (19.XII.1910, Constanța - 23.XII.1983, Roma), gazetar și memorialist. Este fiul gazetarului și poetului Ioan N. Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
ROMAN, Horia (19.XII.1910, Constanța - 23.XII.1983, Roma), gazetar și memorialist. Este fiul gazetarului și poetului Ioan N. Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului «Sf. Sava»”, înființată în martie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
țara și se stabilește la Roma. Activitatea lui R. a fost dedicată exclusiv jurnalismului, pe care l-a practicat cu pasiune, de la reportajul de fapt divers la foiletonul literar și la articolul de fond, fiind „unul dintre cei mai interesanți gazetari din presa de stânga” (Monica Lovinescu). Fidel ideilor sale democratice, în anii premergători celui de-al doilea război mondial intră în echipa lui Grigore Gafencu de la „Timpul”, unde „reportajele lui - cum va relata peste ani, George Ciorănescu - se ridicau deasupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
Ștefan Roll, în 1967 - sunt pentru R. un pretext de întoarcere în trecut. La sugestia lui Mircea Eliade, textele memorialistice vor constitui materia volumului Cenușa visărilor noastre... (1969). Titlul, preluat din poezia lui Tudor Arghezi, relevă și el natura acestui gazetar, „poet prin vocație, jurnalist prin profesie” (George Ciorănescu), care conferă, prin talentul său „spontan, șăgalnic și cu inflexiuni pline de o duioșie de bună calitate”, valențe artistice rememorărilor. SCRIERI: Cenușa visărilor noastre..., Roma, 1969. Repere bibliografice: Monica Lovinescu, Horia Roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
vreme, cu atâtea cronichete, cu atâta euforie informațională, cu atâtea fotografioare, atâtea minianchete, minirăspunsuri, minișantiere, miniștiri culturale, minimapamondice. Câte pagini se pierd astfel în zadar! Sainte-Beuve a scris toată viața numai la gazetă și a lăsat o operă clasică. Marii gazetari au fost și sunt, neapărat, mari scriitori. Firește, ziarul (ziarul, nu revista!) are de răspuns unor nevoi cotidiene, de informație, de publicitate, de opinii nu totdeauna decantate. Dar există totuși - și trebuie să existe! - chiar în gazetăria cotidiană, acel tip
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
TEODORESCU, G. Dem. (25.VIII.1849, București - 20.VIII.1900, București), folclorist, istoric literar și gazetar. Dumitru este fiul Sultanei și al unui antreprenor de construcții, Gheorghe Tudor (nume după care fiul este înscris la școală Teodorescu Gh. Dem.), venit din Oltenia și numit apoi Tudor Olteanul. Primele clase le face la o școală bisericească din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
Sava” și „Matei Basarab” din București, iar în 1891 este, câteva luni, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice. Între 1888 și 1895 a fost, de trei ori, deputat, în politică susținând o vreme atitudinea antimonarhică a lui B. P. Hasdeu. Gazetarul T. a lucrat în redacția periodicelor „Românul” (corector, secretar de redacție și reporter în 1871-1875), „Binele public” (prim-redactor în perioada 1879-1884), „România” (redactor în 1885-1886), „Foaia Societății «Românismul»” (1870-1871), „Ghimpele” (redactor în 1869-1875), „Sarsailă” (1871) și „Suveranitatea națională” (1871-1872
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
din România, va demisiona din partid în 1895. Devenise, în același an, proprietarul ziarului „Adevărul”, publicație de care îi vor fi legate, până în 1920, când o părăsește (reușind să mai fondeze în anul următor „Lupta”), cariera politică și truda de gazetar. Crescut la școala lui C.A. Rosetti și la aceea a lui G. Panu, M. avea o disponibilitate autentică pentru înnoire și a știut să modeleze la rândul lui numeroși ziariști. Ca literat, M. își face cu adevărat debutul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
Pogonat. Câteva pastișe à la manière de... Otilia Cazimir, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu și George Lesnea compun Adrian Păscu și Aurel Leon. Epigrame de Al. G. Doinaru și Adrian Păscu, umor, anecdote evreiești (witz-uri și întâmplări amuzante din viața de gazetar, evocate de B. Ceaușansky) sau din teatru (trăite de actorii Victor Handoca, I.C. Damira, Bruno și Any Braeschi) sunt completate armonios de desenele scenografului Th. Kiriakoff și de caricaturile lui Ion Sava sau ale lui Brudea. Culese din țară și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290339_a_291668]