2,189 matches
-
lucrare, veritabil ghid pentru serviciile secrete și pentru membrii guvernului 15. Aceasta era „patria” descrisă de Slavici, cel care era considerat în manualul lui Huszár „cel mai fanatic dușman al statului ungar și al națiunii maghiare”. Se va fi schimbat gazetarul atât de mult în convingeri într-un deceniu, când își va promova ideile în „Ziua” și „Gazeta Bucureștilor”, încât să fie judecat și închis, în 1919, de români? Nu mai era fanatic antimaghiar, ci fanatic antiromân în doar 10-12 ani
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
și „Gazeta Bucureștilor”, încât să fie judecat și închis, în 1919, de români? Nu mai era fanatic antimaghiar, ci fanatic antiromân în doar 10-12 ani? Acuzarea întocmită de comisarul regal Niculescu-Bolintin așa îl va cataloga... Un apărător tenace va avea gazetarul ardelean în Elisa Brătianu, nimeni alta decât soția premierului I. C. Brătianu, marele prigonitor al lui Slavici! În notele de jurnal, Elisa Brătianu, fostă elevă a scriitorului și jurnalistului, va arăta că s-a gândit la el chiar în ziua Armistițiului
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
ai trimis între puști, cu ordinul ca să mă gândesc la trecutul meu ca la o greșeală și la visurile mele, ce te priveau, ca la o crimă”20. Reproșul este făcut chiar Bucureștiului, orașul în sine. Poetul, dar și marele gazetar Arghezi, denunță, așa cum o făcea și ziaristul ardelean, arestarea conștiinței. Poarta neagră, volumul de memorialistică al poetului, din vremea cât s-a aflat la Văcărești, e o oglindă pentru Închisorile mele. În alt stil și cu o altă abordare, Arghezi
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
consacrate lui Radu Tudoran comportând mari riscuri. Cu atât mai mult cu cât cerberii ideologici nu așteptau decât un asemenea pretext spre a scoate de la naftalină și articolele antisovietice ale autorului, din perioada în care acesta a fost concentrat ca gazetar de război, la oficioasele „Evenimentul zilei” și „Curentul”, ale lui Pamfil Șeicaru. Pe scurt, romanul din 1941 a fost complet scos din circulația publică, el reapărând de-abia în 1991, într-o ediție care, poate din cauza împrejurărilor politice trepidante de
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
ultimii ani de viață - când și-a permis mici gesturi de distanțare față de ceau- șism - nu puteau uita că savantul rămânea, în fond, un comunist, care critica regimul nu de pozițiile democrației, ci ale unui altfel de comunism. Ilie Rad, gazetar și profesor de jurnalism la Universitatea din Cluj, a purtat o interesantă corespondență cu Iorgu Iordan, derulată pe parcursul unei jumătăți de deceniu (1978- 1983), corespondență „presărată” și cu trei interviuri. Cele 24 de scrisori și cele 3 interviuri sunt reunite
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
față de fenomenul artelor plastice, iar articolele sale dedicate picturii românești sunt de-a dreptul excepționale prin acuitatea observației și ineditul interpretării. La fel sunt și observațiile sale pe marginea literaturii universale sau a scriitorilor români, clasici și contemporani. Condeiul marelui gazetar e în vervă chiar și la această vârstă înaintată. O recuperare binevenită, prin urmare, căci ne pune la dispoziție câteva instrumente esențiale pentru analiza raporturilor încurcate și contradictorii în care s-au aflat un mare poet, totodată și o personalitate
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
vestea victoriei de la Trafalgar apare în „Gibraltar Chronicle” cu o săptămână înaintea marilor ziare londoneze! ...O zi mai târziu, pe plaja de la Alcaidesa, câțiva kilometri la nord de Gibraltar, mi-am amintit de plajele copilăriei mele și de unchiul Alecu, gazetar local și corespondent, în interbelic, al unui mare cotidian din capitală. Una din culmile carierei sale era un „scoop” povestit, cu mândrie, de mai multe ori: într-un orășel dobrogean avea loc o alegere de primar. După anunțarea alesului: banchet
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
ani. George Ivașcu s-a născut într-un sat gălățean, la 22 iulie 1911, și a încetat din viață la 21 iunie 1988. Școala a făcut-o la Bârlad, Facultatea de Litere, la Iași. Vocația i-a fost aceea de gazetar. A condus gazete de la 23 de ani. La 28 i-a fost redactor lui G. Călinescu la „Jurnalul literar”. A preluat în 1955 „Contemporanul”, din care a făcut publicația culturală cea mai importantă din țară vreme de 16 ani. În
Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5109_a_6434]
-
a susceptibilităților. Mă gîndesc la subalternii lui Chișinevschi, Leonte Răutu și Roller. Dintre ei, unii ne-au fost profesori, alții ne-au fost colegi, unii s-au metamorfozat în democrați multiculturaliști, alții au rămas marxiști cronici, după cum alții au devenit gazetari cu vederi moderne. Nici unul nu a pățit nimic după 1990. Ne întîlnim cu ei pe stradă și le strîngem mîna, le zîmbim și îi elogiem, îi premiem și-i înconjurăm cu pedante gesturi de politețe. De ce nu spunem ce au
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
Cosmin Ciotloș Eseist, prozator, umorist, epistolier, memorialist, gazetar, ideolog. În Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu e din toate acestea câte puțin. Dar din nici una atât de mult încât să justifice o interpretare "pe culoar", împinsă până la detalii de poetică a genului sau de istorie a metodei. Noutatea
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
stau tocmai invers. Dincolo de impunătoarea sa statura artistică, Tolstoi a fost un fenomen social, devenit mit încă din timpul vieții. În afara cercurilor de "tolstoieni" constituite în Rusia și nu numai, în jurul lui roia o întreagă curte de admiratori, discipoli, editori, gazetari, profitori, escroci, milogi care, în paranteză fie zis, nu e de mirare că au isterizat-o pe biata Sofia Andreevna. Cei mai apropiați dintre aceștia, y compris membrii familiei, Sofia Andreevna în primul rând, fetele, vreo trei dintre băieți țineau
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
de "mare", celebritatea sa atât de copleșitoare, încât nu mai putea fugi, nu se mai putea ascunde. Adevărul e că a murit în casa șefului gării Astapovo, asistat de medici, înconjurat de o întreagă suită, pândit de admiratori alertați, de gazetari, reporteri, fotografi, cineaști și de însăși Sofia Andreevna care l-a ajuns din urmă cu un tren privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika al ei. De-a lungul
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
masă, si scrise mare, cu cerneală violeta, NU. Era primul manuscris pe care-l respingea după moartea tatălui său.” (p. 288) Oferta declinata se referă la manuscrisul românului Viața începe luni, pe care unul din personajele de aici, Pavel Mirto, gazetar la „Universul“, l-ar fi scris. Ceva mai jos aflăm și motivele refuzului: acțiunea e plasată într-un viitor prea de tot neverosimil, în care oamenii poartă pantaloni fără dunga dintr-un material albastru, mănâncă și beau din farfurii și
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
Iulian Costache, nici Ilina Gregori, nici Dan C. Mihăilescu. Toți autori de studii foarte bune sau măcar bune, uneori remarcabil documentate, alteori doar mustind de idei, dar fără excepție parțiale. Spre deosebire de ei, Monica Spiridon are plăcerea generalizării. Discutându-l pe gazetarul Eminescu, ea îl are în vedere și pe scriitorul cu același nume, în ambele ipostaze, de poet și de prozator. Analiza publicisticii reprezintă numai un posibil model de relectură completă, pe care de altfel autoarea o schițează în primele două
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
autoarea face apel nu o dată în secvențele de analiză retorică a eseului. Impasul e depășit descriptiv, înclinând totuși balanța înspre partea poetului: „Așadar -confirmând temerile lui Quintilian -sub condeiul eminescian, istoria își trădează urzeala poetică născătoare de ambiguități. În ochii gazetarului, este vorba nu de un handicap, ci de un avantaj, tentant în măsura în care îi îngăduie să echivaleze pe narrare cu probare (infirmând pe același Quintilian). Neortodox de două ori, căci narează ca să dovedească și ignorează granițele dintre istorie și elocință, Eminescu
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
de Gallimard, dar acceptat de Julliard, care a văzut în el o capodoperă, dar care n-a avut nici un succes. Nici ziarul „Le Figaro” nu l-a comentat, probabil fiindcă autorul îi făcuse o recenzie negativă directorului de atunci, bun gazetar, dar prost romancier. De pe lista neagră a ziarului, care a fost în vigoare ani buni, scriitorul a ajuns direct redactorul lui șef. A fost, adică, radiat de pe listă în ziua în care a fost numit. Astăzi, d’Ormesson este unul
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4759_a_6084]
-
New Writing, Now” sau „Partisan Review”. Indiferent de tema sau de natura textelor, toate sunt scrise în aceeași manieră și, absolut remarcabil, toate conțin judecăți și verdicte care sunt cât se poate de valabile și astăzi. Stilul în care scrie gazetarul George Orwell este incisiv și direct. Frazele lui, deși impecabil alcătuite, dau senzația de material nefiltrat. Autorul ignoră artificialul, preferând în locul exprimărilor căutate și arabescurilor stilistice un condei sec, neutru și rece de la care singurele abateri sunt pasajele intens (auto
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
am întâlnit mult mai rar. Primeam totuși vești de la el și mai ales eram la curent cu „ispărăvile” lui. Iar una dintre ele, în special, a revigorat vechile legături. La multiplele preocupări pe care știam că le are (traducător, editor, gazetar, redactor la diverse publicații, organizator de festivaluri, de cenacluri etc.), poetul Petru Cârdu și-o adaugă și pe aceea de competent și pasionat om de teatru. Readuce la viață, în Vârșeț, în toamna lui 2003, Teatrul Profesionist Românesc din Voivodina
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
28 iunie 1883, marele poet a fost pus în „cămeșoiul de forță” și băgat în spital pentru a i se administra injecții cu mercur în mod intenționat, cu repercusiuni tragice în evoluția sănătății sale ulterioare. Motivul? Poetul, dar mai ales gazetarul, devenise incomod pentru vârfurile politicii românești din acea perioadă. Recent, în 2011, Theodor Codreanu a publicat a patra ediție a unei cărți pe acest subiect, de astă dată sub titlul Eminescu în captivitatea „nebuniei”, Editura Universul, Chișinău, 340 pag. Un
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
după unii, după bloguri - că văd că-i iau apărarea domnului Preda și lui Paleologu și Baconschi - normal ar fi fost ca Eminescu să fi fost șef de partid. Eminescu n-a fost șeful partidului, a fost și el un gazetar acolo. Normal ar fi fost ca un alt intelectual, Caragiale, să fi fost șef de partid. N-a fost, săracu’, a încercat și el să intre într-un partid de-al lui Take Ionescu, pe acolo, ca deputat, l-au
Cristoiu: Dacă Ungureanu nu voia să fie criticat, putea să rămână un brav intelectual () [Corola-journal/Journalistic/45549_a_46874]
-
mi-am spus însă că ceva nu e în ordine. Nu mi s-a cerut să semnez protestul, dar l-aș fi semnat, probabil, chiar dacă îmi devenise evident faptul că nu mai era vorba de una din obișnuitele provocări ale gazetarului. Să luăm lucrurile pe rând. Caracterizarea Căpitanului ca un erou romantic, cavaler fără pată și prihană al luptei contra corupției, nu e nici măcar o formulă literară izbutită și cu atât mai puțin o convingere ideologică bazată pe cunoașterea istoriei. Ion
Un provocator care, vai, se ia în serios by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5866_a_7191]
-
o formulă literară izbutită și cu atât mai puțin o convingere ideologică bazată pe cunoașterea istoriei. Ion Cristoiu nu e nici scriitor, nici ideolog, nici istoric, nici politolog. Chiar dacă s-ar vrea măcar câte puțin din toți. Ion Cristoiu e gazetar și a contat totdeauna mai puțin, ca să nu zic deloc, pe tăria convincțiunilor sale decât pe nevoia de a provoca. Un provocator, asta a fost în toată cariera sa postcomunistă, de la „Evenimentul zilei”, prima ediție, și până la aparițiile regulate pe
Un provocator care, vai, se ia în serios by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5866_a_7191]
-
autorul se arată nemulțumit că la bursele și facilitățile acordate de Institutul de Fete Oteteleșanu nu se primesc decât fetițe care au făcut școala primară în România, ceea ce lui i se pare o reală discriminare. Autorul acestor rânduri pare un gazetar experimentat care a trăit și în România și care și-a făcut, probabil, studiile la Viena, în vremea cât fusese acolo Ciprian Porumbescu. E la curent cu legea cetățeniei sau indigenatului, e chiar mâhnit că fetițele din Ardeal nu pot
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
care și-a făcut, probabil, studiile la Viena, în vremea cât fusese acolo Ciprian Porumbescu. E la curent cu legea cetățeniei sau indigenatului, e chiar mâhnit că fetițele din Ardeal nu pot urma cursuri la Institutul Oteteleșanu. Poate fi un gazetar din anturajul lui Slavici, Coșbuc, Albini, Brote, Russu- Șirianu, G. Bogdan-Duică, tineri care au trecut cu toții prin România. Deocamdată identificarea pseudonimului „Mitică” rămâne o enigmă ce va trebui dezlegată în viitor.
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
publicist cunoscut îndeosebi din cronicile de teatru și un prozator puțin creditat și comentat, care publicase câteva volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus față de vârsta autorului), frământat până la istovire de suspiciunile confraților, în timpul primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat la București, în timpul ocupației germane
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]