675 matches
-
acestui lucru. Extazul creator e, pentru el, tot așa de religios ca și extazul mistic și „cultul genialității” trebuie să stea pe picior de egalitate cu cel al sfințeniei. Dar în cugetarea filosofului, sfințenia e ceva care aparține trecutului, pe când genialitatea reprezintă tranziția către „epoca de creație”. Din acest punct de vedere, geniul e mai mare chiar decât sfântul. „Eu cred că darul gnostic al lui Jakob Boehme era mai puternic decât al sfântului Francisc d’Assisi și darul poetic al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apodictic și n-are nevoie de demonstrații întemeiate. O asemănare devine adesea o identitate, precum o deosebire nu rareori se cască într-o prăpastie antinomică. Temperamentul rasei apare la el exagerat de elementul arbitrar al individualității proprii. Considerațiile sale despre genialitate și sfințenie trebuiau să culmineze neapărat într-o afirmație mai uluitoare decât cele pomenite până acum. Privind inaderența la lume a geniului, el o declară imediat renunțare și se grăbește s-o identifice cu renunțarea creștină. Geniul, în concluzie, nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 186), decretează filosoful rus. Aprecierile sale sunt cu o octavă mai sus decât glasul cu care geniul e cântat de obicei. Cu mult înaintea lui Berdiaev și incomparabil mai frumos decât el, Schopenhauer a preamărit genialitatea în pagini care au rămas clasice. Dar n-a căutat să facă din ea altă sfințenie, precum n-a făcut din geniu un monah. Pe când Berdiaev vede în genialitate voința pasionată spre o altă existență, Schopenhauer vede, dimpotrivă, o covârșitoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Berdiaev și incomparabil mai frumos decât el, Schopenhauer a preamărit genialitatea în pagini care au rămas clasice. Dar n-a căutat să facă din ea altă sfințenie, precum n-a făcut din geniu un monah. Pe când Berdiaev vede în genialitate voința pasionată spre o altă existență, Schopenhauer vede, dimpotrivă, o covârșitoare preponderență a intelectului asupra voinței, care, aceasta din urmă, e caracteristica omului comun. Voința, după filosoful german, e sâmburele egoismului individual, e puterea ce ține pe om în lume
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
superior simț estetic, care refuză urâtul existenței sau care e pătruns de tristețea frumuseților atât de vremelnice din această lume. Schopenhauer atribuie geniului melancolia. Dar care poate fi cauza acestei melancolii decât aspectul urât ai lucrurilor sau vremelnicia frumuseții lor? Genialitatea e un instinct estetic, care îl desparte pe om de lume. Și e foarte posibil ca geniul să nu aibă conștiința păcatului ce devastează existența, făcând-o urâtă și vremelnică. Urâtul și vremelnicia sunt efecte ale păcatului, dar conștiința păcatului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
durerea și moartea în lume. Căderea lui Adam din dumnezeire, cum scrie în Filocalie, decurge din păcatul orgoliului. Ascetul nu urăște și nu disprețuiește lumea ca făptură cosmică a lui Dumnezeu, ci păcatul din lume, care o dezdumnezeiește. A numi genialitatea un nou monahism și o altă sfințenie, cum face Berdiaev, înseamnă a confunda lucruri care nu merg împreună decât forțate de judecata cea mai arbitrară și mai neîntemeiată. Dacă geniul merită să fie admirat în opera lui, viața lui ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de lume, ci, în plus, lepădarea de sine însuși, care e lucrul cel mai greu și cel mai eroic, când izbutește să fie realizat. Sfântul nu cunoaște nici o satisfacție de sine. Voința lui, care nu e un act spontan ca genialitatea creatoare, se exercită împotriva ei însăși fără îndurare și fără milă. Lepădarea de lume în asceză nu are atât un sens exterior, cât unul lăuntric, lepădarea de lumea care există în tine, de păcatul care te desfigurează. Pentru realismul creștin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Duhul Sfant și-a schimbat planul de reînnoire a lumii, mutându-și lucrarea desăvârșiloare din sfinți în genii, adică din nemurirea reală în imaginea artistică a nemuririi. în afară de confuziile semnalate, Berdiaev face o eroare de ordin dogmatic când afirmă: „Potența genialității e conținută ca și potența sfințeniei în fiecare chip al lui Dumnezeu”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 183 ). În consecință, „experiența creatoare a genialității trebuie recunoscută, din punct de vedere religios, de o egală valoare cu experiența ascetică a sfințeniei”. Am
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imaginea artistică a nemuririi. în afară de confuziile semnalate, Berdiaev face o eroare de ordin dogmatic când afirmă: „Potența genialității e conținută ca și potența sfințeniei în fiecare chip al lui Dumnezeu”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 183 ). În consecință, „experiența creatoare a genialității trebuie recunoscută, din punct de vedere religios, de o egală valoare cu experiența ascetică a sfințeniei”. Am discutat altă dată această chestiune, arătând că una e experiența estetică și cu totul altceva experiența religioasă, ca să le putem contopi în egalitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Dumnezeu în lume. Conștienți de capodoperele pe care le creează geniile sunt, fără să știe, colaboratorii lui Dumnezeu în lume prin aceste imagini sublime, a căror valoare fictivă ne sugerează realitatea superioară a lumii spirituale. Sfințenia însă nu e genialitate. Ea nu se manifestă în ordinea fanteziei și nu lucrează ficțiuni. Sfințenia e natura acestei lumi, purificată de păcat și ridicată la valoarea supremei realități, care e viața veșnică. Frumusețea, pe care o visează geniul, se realizează în sfânt. Nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ascetul singur o realizează ci energia harului dumnezeiesc, singura care poate zidi din nou frumusețea din sluțenic și nemurirea din moarte. Arta e simulacrul eternității. Sfințenia e realism transcendent, care începe în vremelnicie și se continuă, desâvârșinduse, în eternitate. Că genialitatea nu e totuna cu sfințenia se vede din faptul că un ascet n-are nevoie să fie geniu pentru a deveni sfânt. Geniul e un dar natural; sfințenia o încununare supranaturală. Chiar atunci când, în aceeași personalitate, geniul se întâlnește cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
forță artistică nu e mai mare decât Homer sau Virgiliu. Sfântul e vizionar precum e geniul. în contemplația genială se descoperă lumina unor realități neidentificate; în contemplația mistică, lumina realității divine. Dar dacă sfântul e înzestrat cu darul natural al genialității, când e vorba să-și transpună artistic obiectul viziunii, el recurge la aceleași mijloace ca și geniul profan. Nimic nu i se adaugă din punct de vedere al forței tehnice, în afară de directiva spirituală precisă și de semnificația creștină a operei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
odinioară s-a rupt din soare. Tot astfel frumusețea artistică aspiră spre acel climat superior, din ale cărui grădini paradisiace s-a fărâmițat cândva. Cu rădăcini în spațiu și în timp, ea năzuic să înfrângă spațiul și timpul”. PARADISUL POSIBIL Genialitatea e apropiată adesea de copilărie. O anumită puritate estetică, o anumită naivitate, care e uneori încredere în orice, dar mai ales încredere în propria-i misiune, o anumită predominare a instinctelor originare, o anumită spontaneitate proaspătă și luminoasă apropie geniul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
am dezbătut-o în eseul Copilărie și sfințenie, face parte integrantă din doctrina creștină a perfecțiunii, iar pedagogia cea nouă, precum vom vedea, o confirmă întru totul. Astfel, din domeniile deosebite ale artei și ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria ca într-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se adună în aspirația către transcendent. Genialitatea e o valoare naturală, sfințenia e o valoare supranaturală; și totuși, amândouă sunt considerate ca îngânându
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
confirmă întru totul. Astfel, din domeniile deosebite ale artei și ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria ca într-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se adună în aspirația către transcendent. Genialitatea e o valoare naturală, sfințenia e o valoare supranaturală; și totuși, amândouă sunt considerate ca îngânându-se în mugurul feciorelnic al copilăriei. Punctul acestei coincidențe firești e de o mare însemnătate pentru noi, care ne-am propus să arătăm că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
afinități cu raiul; și pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viață începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei. Există o artă sacră prin obiectul și prin funcția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ultime, prin care artistul recuperează sensul armoniei universale și redescoperă apartenența lui organică la cosmos 63. Mai aproape de Ion Barbu, continuând, parțial, linia de gandire kantiana, de la care se revendică și Edgar Poe, Henri Bergson crede că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept criteriu de măsurare a exemplarității și universalității ei: Ceea ce artistul a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
În privința această, credem că Hilbert înfățișează un tip matematic de decadenta, de subtil sfârșit de cultură. Fondul lucrurilor îi este aproape indiferent, mai ales din momentul când se liberează din influență prieteniilor sale matematice și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei, pentru a crea într-însul acea beție specială, casta și înlănțuit oare că un opium: starea de geometrie 21. Autorul Jocului secund folosește însă termenul și într-un sens "tehnic
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
revistei "Columna lui Traian" pe anul 1882, legată într-un volum impunător. În plus, îmi face plăcere să adaug o altă informație semnificativă: dânsul este văr bun cu regretatul savant Cicerone Poghirc (1928-2009), cel care a evidențiat, că nimeni altul, genialitatea și actualitatea lui B.P. Hașdeu că lingvist și filolog. Studiu introductiv: B.P. Hașdeu primul nostru teoretician al limbajului 0. Preocupări mai mult sau mai putin lingvistice au existat în cultura noastră și înainte de activitatea lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Pot fi
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cât de mare a fost rolul acelui care, venit Într-un moment când studiile de trecut se opreau la cercetarea migăloasă a unor amănunte Înfățișate fără interpretare și când cugetarea asupra lor pornea fără metodă pe verzile plaiuri Înflorite ale genialității romantice, a știut să introducă În orânduirea și tălmăcirea acelor lucruri de trecut, care condiționează așa de mult prezentul, metoda științifică obișnuită În alte domenii, mai puțin deschise ipotezei“. Azi Înclinăm a privi mai amplu această operă, sesizând tocmai relația
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
amintirile sale, scriitorul bucovinean Eugen Pohonțu, fost elev al Liceului Laurian din Botoșani, rememorează o vizită a istoricului Nicolae Iorga în incinta școlii. După o primire triumfală, elevii liceului rămân fascinați de un om pe care îl percep dincolo de limitele genialității. Iar faptul că Iorga studiase în băncile aceluiași liceu potențează mirajul, dar și atmosfera apăsătoare de după plecarea oaspetelui: Am trăit, ca elev de liceu, mitul și mirajul Iorga. Pentru generația noastră tânără a fost mai mult decât un supraom. A
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
că anulăm discontinuitatea și punctualitatea trăirii în continuitatea existenței noastre. Este, de aceea, necesar să dobândim o perspectivă față de frumos și artă, un punct de vedere ce nu pretinde o nemijlocire, ci corespunde realității istorice a omului. Invocarea nemijlocirii, a genialității clipei, a semnificației "trăirii" nu rezistă în fața pretenției existenței umane de continuitate și unitate a conștiinței de sine. Experiența artei nu poate fi deviată către neobligativitatea conștiinței estetice" (Hans-Georg Gadamer, op. cit., p. 82). 1 În acest sens spune Paul Ricœur
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mai atentă, ea poate fi explicată printr-o sinteză neașteptată În subconștientul meu a acelor reacții și reflexe comportamentale ale prietenului meu care nu „concordau” cu ceea ce eu voiam „să fie”, cu ceea ce eu credeam că trebuie să fie axul genialității sale creatoare, axul echilibrului său moral, psihologic. Când vorbesc de „morală” mă refer nu la cea curentă, convențională, necesară unei bune socializări, ci la „cea artistică”, morala care, Într-un fel sau altul, este „dincolo de bine și rău”, este o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anume prolificitate literară (privită cu ironie balcanică groasă de toți cei care, născuți cu apetit și chiar cu talent „artistic”, după primele „mângăieri” ale Miss-Gloriei, se „retrag” În lene, alcool și bavardaje nesfârșite, unde se cheltuiesc tone de spirit și genialitate.Ă Iată, succint, unul din sensurile pe care le dau propriei mele existențe: capacitatea de a „Împlini un vis din adolescență”; capacitatea, norocul de a fi „solidar” cu acele pulsiuni ale tânărului care am fost, moment existențial În care umanul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și prins de interese tiranice care deodată Își arată fața derizorie, nu-i „văzuse”; Dostoievski, la finele secolului al XIX-lea „descoperă” Încă o dată creștinismul - ca și colegul său Întru genialitate, contele Tolstoi! -, dar Într-o altă formă. Și, această „descoperire”, „revelație”, el ne-o „comunică” și nouă, nu numai prin talentul său de excepție, ci și prin structurarea Întregului „moloz uman”, „materie” epică În jurul acestei „idei” care, În fapt, răspunde
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]