523 matches
-
Tibet. Böhme, maestrul urmat de Cantemir și Kelpius, ca să amintim doar pe cei născuți pe plaiuri carpatice, a fost inițiat în misterele egiptene dar și de sistemele mistice ale Sfântului Francisc de Assisi, Meister Eckhart, deci de abis, imaginând nemărginita genune. Spune maestrul: Relaxează-te un pic. Nu e ușor. Avem o nevoie naturală de a face întotdeauna lucrul corect, și credem că-l putem face lucrând fără încetare. E mult mai important să încercăm, să eșuăm, să ne ridicăm și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și baraje, ale ălora, dilii, legați cu coarda de picioare, sfidând legile fizicii, până la punctul de maximă întindere, mai, mai, să se rupă și, când e cât pe ce, iacă, își revine, se comprimă, cu tot cu săritor, care se bălăngăne deasupra genunii. S-a spus, cu oarecare îndreptățire până la un punct, că Rițoaia (folosim o formulă des uzitată în documentele de tot felul de până în secolul al XIX-lea) este victima unui linșaj mediatic, că, la o adică, alții au făcut-o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mergem înainte la-nălțimi de foc deasupra stepii; ne zdrelim de cuie și de ținte și-ndârjiți, cu ghearele, cu țepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem înainte, suntem jnepii. Strâmbi, chirciți, târâș pe brânci, pe coastă, trebuie să biruim genunea; Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim cum mormăie furtuna, știm atât, că mergem sus pe creastă. Suntem jnepii și urcăm întruna. Râd de-mpleticita noastră turmă brazi trufași cu vârful lung de fiere; râsul lor, năvala nu ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sufletul drag, a fost un om bun, bun. Și dacă va exista o Judecată de Apoi, întreaga mea familie blestemată o să îngenuncheze în urma unchiului Peregrine, în speranța că o să pună o vorbă bună pentru ei ca să-i scape de focul genunei. Iar eu o să zac întins pe jos, așteptând ca el să mă ridice, și o să mă ridice. Era un om blând. Nu știu de ce spun că era bun, ce știam eu despre bunătate, nu eram decât un țânc. Obișnuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și articolul hotărât). Morfemul Ø marchează nedeterminarea (sau determinarea Ø), atât la singular cât și la plural, la nominativul și acuzativul substantivelor: „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă,/ Pe când totul era lipsă de viață și voință (...) Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? ” (M. Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-mă bine.” (T. Arghezi) Concretizarea planului semantico-ontologic este transferată, în mod frecvent, unui vocativ (substantiv, pronume, propoziție), cu care intră într-o relație sintactică de incidență: „Sapă, frate, sapă, sapă / până când vei da de apă.” (L. Blaga) „Hyperion, ce din genuni / Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni / Care n-au chip și nume;” (M. Eminescu) Spre deosebire de imperativ, care nu poate constitui predicatul unei propoziții subordonate, modul conjunctiv este întrebuințat relativ rar în propoziții independente sau în propoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că nu putea să săvârșească nici Dumnezeu așa minune decât în Țara Românească, pentru otrăvuri fără seamăn băute cu supramăsură ne trebuia ichorul geamăn cum geamănă iubirea ura! ! închei o cogitațiune cu încheierea, zisă coda, ca și muierea, de-i genune nu trebe să respecte moda, ci trebe să se mai încheie, nu doar să umble dezbrăcată (admit și-n petic să-și mai deie dar numai când o face lată!) deci încheierea iaca vine, (să-l enervez pe Vasiliu!), Cotnariul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
textele sale sunt receptate ca fiind reci, limpezi, fără să li se bănuiască clocotul, adâncimea ("Au spus că-i rece, și n-au bănuit/ Ce patimă îi clocotea în vine,/ Au spus că nu-i adânc, și n-au simțit/ Genunile ce dorm sub limpezime", Menire). Lucian Blaga continuă să scrie și, în această perioadă, îi apar două volume de versuri, Poezii (ediție definitivă), în 1942, și Nebănuitele trepte, în 1943. Se adaugă acestora volumul memorialistic din 1946, Hronicul și cântecul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe, pe o pajiște lenevită la marginea unui râu lat și lin, lucrat în sepia, c-un cer profilând o imensă catedrală gotică, la periferia străvezie a orașului, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
regale, care, trebuie să recunosc, m-au ajutat să pătrund „pe viu“ în istoria Franței și să mă încânt, într-un târziu, de Tallemant des Réaux, de cardinalul de Retz, de ducele de Saint-Simon și să mă las târât în genunile estetice ale lui Proust; noțiunea de Bavaria am căpătat-o, tot atunci, prin Lola Montez - înainte cu mult de a-l visa pe Ludovic al II-lea), lecturi de taină (closetul, podul sau ascunzișurile grădinii) pe măsura bordelului care se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Sub argintii muntelui orbit" ("Secol")33. Problemă fundamentală, cu care se confruntă creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică, astfel descoperită, în cuvinte, să găsească "formă", care să anuleze genunea, ce separă viziunea, de expresie - cum "să definești indefinibilul"36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cupe prin care "lumina lumii trece". Trecere a luminii prin mediul transparent al strălucirii, prin vălul nevăzut de care "se frânge vânt și val". Desăvârșire a creației, act împlinit în opera de artă; dar "privind la raza ei nu știi/ Genunea ce-o născu grozavă/ Și patima ce-i limpezi/ Seninul izvorât din lavă" (Cupa)5. Începutul e nevăzutul, adâncul tulburător din care limpezimea devine posibilă, seninul se eliberează, iese din ascundere. Ne întrebăm: nu e acesta oare imposibilul neobișnuitului, acel
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fuga ființării, "jocul fără seamăn al luminii/ Pe dimineața ne-ncepută-a lumii" (Țărm pierdut)10. Joc al neobișnuitului și al neasemuirii, care este totodată veșnicul joc al începutului. Tot ce apare în limpezimea luminii e răsfrângerea unui adânc limpezit. Dar pentru ca "genunile ce dorm sub limpezime" (Menire)11 să se arate, lumina trebuie străbătută, însoțită în jocul ei fără de seamăn. Or, jocul ei e oglindire, parcurs reflectat, precum în deja invocata sferă de cristal a cupei sau în scena următoare: În fața ferestrei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci trecerea spre viitor, în raport cu care el e deja trecut, încolțirea nevăzută în câmpul posibilului. Un "ogor de dinainte de cuvânt", "acest de- mai-nainte-a-fi" al său care "crește cumplit în tot ce se va spune/ ca-ntunecimea unui hău/ într-o genune"42. În golul de ființă începe aventura rostirii; aici sămânța începutului e inaparentă, dar nu lipsită de înfățișare. Înainte de a spune, ea se pune în calea ființei, se pre- spune așa cum îi e dat să fie. Cum să spunem acestei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
profundă deznădăjduire: "Suntem pierduți. Alunecăm pe o pantă pe care o vom urma până când umanitatea va fi coborât cu totul în mormânt. În zadar se sforțează unii să meargă împotriva curentului, cei care vin în urma lor îi vor împinge în genune". În sfârșit, între optimiștii exaltați și pesimiștii deznădăjduiți se află cei care, deși paralizați de îngrijorare, propovăduiesc lupta pentru redresare. Un astfel de exemplu este monseniorul Bolo. În diatriba sa intitulată Les Jeunes filles d'aujourd'hui, prelatul pare scos
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plan moral. Ni se repeta fără contenire următorul imperativ categoric: să știi să reziști ispitei, să nu te lași condus de simțuri. Dacă nu rezistai, erai târât, puțin câte puțin, tot mai în jos, până te prăbușeai cu totul în genune". Acest climat avea asupra tânărului Michel o influență cu atât mai mare cu cât întărea interdicțiile morale pe care i le inculcase propria mamă, care, chiar dacă nu era deloc bigotă, era totuși catolică, și mai ales îngrozită de ideea că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
teoriile sale asupra subconștientului, doctorul Freud a atins firește și această problemă. El a arătat că și noi purtăm în suflet, asemenea minelor de sare de la Wieliczka, un "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte", genuni nepătrunse, adâncimi nebănuite... Partea a treia 1944-1968: Eboșă de cuplu "eliberat" 1945-1950: O ELIBERARE A CORPURILOR? Departe de Auschwitz, capitala imperiului nazist, forțele aliate se desfășoară, se reorganizează și pregătesc o contraofensivă. În 1941, echilibrul forțelor combatante se modifică. Anglia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fete care urcau și coborau Copoul, celebra asiriană a dispărut și ea. Poate grație întâmplărilor cu iz de mituri arhaice în spațiul rozelor mele policrome, sensibile și diafane, femeile din urbea noastră, la Judecata de Apoi, vor fi scutite de genunea de foc. Dar ce se întâmplă cu cei care nu au imaginație ultra-luxuriantă, așa ca mine? Se trezesc subit la realitate, văd în fața ochilor același rozariu, existent pe undeva în marginea sudică a grădinii Copou, nu prea departe de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
oficiale, deseori gigantice, cum ar fi Sărbătoarea Vierilor (cea din 1999) sau cum va fi, bănuiesc, Expo ’02 (pentru 2002), care, dacă va semăna mult celei din Hanovra, pe care am vizitat-o noi, riscă să nu fie decât o genune a milioanelor, fără o semnificație reală. Ar fi mai bine să se propună niște schimburi de persoane sau de familii: genevezii să-i descopere pe cei din Zürich, o scriitoare din Tessin pe una din Bale ș.a.m.d. - Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
urăsc și la vreme de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului Cojoci Cruci Genunea Crucei Scăriceana Balta cânelui supt Dealul Ursului Toancele Barnarul Jneamăt = jnemete obstacol Argestru = strânsură de surcele și gunoi aduse de apă Băda deasupra Dornei Abonat la "Răvașul" Ilie Miron Crucea Broșteni PARTEA a II-a (1919-1927) [IAȘI COPOU]* 7 Iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de tristețe ridicolă. *1 Greșeală urâtă să crezi că-ți servești patria calomniind pe cei care au întemeiat-o. Veacurile unei națiuni sunt foile aceleiași cărți. Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a trecutului. *1 Fluviul uitării ne leapădă în genunea trecutului. Numai ce-a fost spiritualitate și bine în noi rămâne la soarele vieții, radiind. *1 În Maramureș, în munte, încă se întrebuințează focul primitiv aprinzând lemnul prin frecare. I se zice foc viu. Se trec oile pe subt el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice împotriva intervenționiștilor. Conducător al armatei revoluționare, constructor practic cu Lenin al primului stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect. Arcașul arhetipal surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
in fîntînâ, au luat-o fata babii ș-au zvârlit-o cu pk’icioarili-n gios în fîntînâ șî s-au înecat acolo-n fîntînâ”. Povestit cu doi ani înainte, basmul mai cuprinde emfaza naratorului: „da adîncâ fîntînă”, ca indiciu pentru genunile spre care conduce izvorul din ea. Frumoasa din covata cu cenușă va fi de negăsit pentru împărat, care, la fel ca familia voinicului pierdut în munții din colindele de fecior, are acces doar la geografia reperabilă. Cenușotcă trece prin metamorfoza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]