520 matches
-
Și s-o pornim pe-alei, pașind agale. Când florile vor fi-nflorit demult, În sărutarea vie-a dimineții, Te voi opri din drum, ca să ascult Poveștile din vremea tinereții. Și-apoi, când soarele indrăgostit, Va mângâia și munte și genune, Îmi voi aduce darul meu rostit, Într-o eternă caldă rugăciune.
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
la fel ca atunci, încercarea. N-aș vrea să plâng, dar brașele tale îmi desenează pe trup aceeași poveste de demult, când din mine creșteau liane de dornu te-am putut încătușa cu ele ... Știu că rătăcești pe margini de genuni. Acum, în fiecare seară Căutări prin vara arsă de cuvinte 151 trezesc stelele baston alb să-ți fie în rătăcirea-ți oarbă. încă te mai aștept, în fiecare dimineață când stelele mor, călăuză să-ți fiu... Brodând ... Am poposit pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de lumini; în necuprins iubirea-ți să-mi rămână Și-n irizări de soare să m-alini. Cu jarul din priviri dogorâtoare Să pârguim și fructele pe ram; în plină iarnă, să-mbrăcăm în floare Pădurea de castani, suav balsam. Genuni de dor să scapere lucoare Peste-nfocarea inimii arzând; Dulce izvor, din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al meu gând! Te rog, iubite, să pornim departe, Să traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după moarte, Uniți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri, Printre bolți săpate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șiruri le desfac, Iar visurilor mele le poruncesc să treacă. Iar ele ochii-albaștri asupra mea și-i pleacă, Cuprinse de amurgul cel fin al aurorii: Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Trec, pier în adâncimea iubirii ș-a genunii, Icoanele frumoase și dulci a slăbiciunii Ca flori cu veștejite și triste frumuseți: Uitarea le usucă sărmanele vieți... Ș-apoi!? Ce-mi pasă! Fost-am în lume poate unic Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunec? Mulțimea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toate în șiruri le desfac Și visurilor mele le zic încet să treacă, Iar ele ochi-albaștri și luminoși îi pleacă Asupra mea, atinse de-amurgul aurorii. Văpaia-n ochi unită-i cu farmecul palorii. Treceți în adâncimea uitării ș-a genunii Icoane visătoare și dulci a slăbiciunii. Ca flori, cu vestejite și triste frumuseți, Uitarea vă usucă sărmanele vieți. Ș-apoi? Ce-mi pasă? Fost-am în lume poate unic, Ce fără să știu unde pe-a lumii valuri lunic? Mulțimea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am recopiat aceste câteva rânduri, scrise de Luther papei. Citi cu voce scăzută: — „O, tu, Leon, cel mai nefericit dintre toți, ești așezat pe cel mai primejdios dintre tronuri. Roma a fost cândva o poartă a Cerului, acum ea este genunea căscată a Iadului.“ ANUL CONVERTITEI 1 927 de la hegira (13 decembrie 1520 30 noiembrie 1521) În viața mea, ziua de 6 ianuarie din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
călăii se cred justițiari. Aparent, drumurile spre Dumnezeu par foarte aglomerate. Dragostea rămâne cel mai mare producător de deziluzii. Libertatea este o Golgotă autentică, nu turistică. În orice orășel tronează câte un poetozaur. Ne fascinează scaunele înalte. Fiindcă nu intuim genunea de sub ele. Omul nu putea bănui că avatarurile lui pot fi și descendente. Criticul literar propune piste de lectură, nu topuri și coronițe. Toți grafomanii cred că au sub tălpi vârfurile alpine ale artei. Toți vindicativii se cred justițiari. Încearcă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și îl ajută să ajungă neajunsul... Închise ochii și străpunse lăuntric, unul după altul, cleștarele cerului. O putere liniștită îl purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie zestrea neamului, se remarcă în multe dintre poemele din volum (Sfinte transfuzii, Legenda perfectă, Râu blestemat etc.): De ce, râu sărman, blestemat / (blestemat cu blestem de durere!) / de ce încă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra genunii etc.), exacerbând tonul solemn, declamator și, creând un cadru pe măsură, încât toate aceste ingrediente potențează spectaculozitatea poemelor: Vezi macabeii /nori mă înveșmântă / vino în loja marelui calvar / avar în har octombrie amar / m-a prohibit vestală la cuvânt. Vocabulele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pământ ploaie 2.Citiți cu atenție textele despre ploaie și utilizând dialogul, descrierea și expresii frumoase realizați un text cu titlul Frumusețea ploii. Și ploaia vine albă... Dragoș Vicol Și ploaia vine albă, densă, caldă Pe culmi, peste poieni, peste genuni Stau arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite de strămoși, cu aprinse zări, tulnice care cheamă din adâncuri de genuni și glas de clopot care sună nebiruit. Cântecul legionar deșteaptă în suflet puteri mereu sporite, curaj și bărbăție, iubire de țară și neam. Cântecul legionar înseamnă vâltoare și îndemn, te scoală din letargie, te poartă către limanuri dulci cu flori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
plecat la Cer, lăsând aici, pe pământ, trupurile lor, țărână sfântă. În inimile celor rămași, amintirea lor aduce o stare tulburătoare, de neliniște. Ei sunt prezenți, dar și lipsa lor o simțim la tot pasul, în toate încercările de adânci genune, căci au lăsat aici, pe câmpul de luptă, un gol de nerecuperat. Dar imaginea lor arde încet și visător, îndemn la continuarea idealului nostru legionar. Sute și mii de vieți în floare au fost suprimate de nelegiuiții prigonitori în modul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația 1948, care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Elena Marin Alexe Îmi șchioapătă pasul ascuns printre flori, fierbinte fiorul mă poartă spre nori. Albastru ca zarea e sufletul meu, sensibil și tandru doinește mereu. Pe umeri țin greul, pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și plâng uneori, ca roua discretă ce cade în zori. Ascunse de lume prin cele cămări păstrez nestemate ce-aduc alinări. Mă-nchin liniștită când zorii răsar, am candela vie și-n inimă jar. Spre Tine privirea
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
aceea, îi detalie Inei până în cele mai tăinuite intimități toată durerea, într-o misivă în care lacrimile erau mai multe decât cuvintele, cerându-i un sfat prietenesc, ce anume s-ar cuveni să întreprindă!? Cum ar putea să iasă din genunea în care intrase!? La primirea scrisorii, Ina multiplică numărul lacrimilor, compătimind-o pe prietena ei care nu avusese norocul să dea peste un soț cum ar fi meritat. Ina însă nu se hazardă să-i dea vreun sfat. Cine poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lucru din partea ta, dar cum tu găsești întotdeauna să plătești cu bine chiar și celor care ți-au făcut rău, mai sper. Urmau multe rânduri goale pe coala de dictando. Ici și colo se mai deslușeau mici pete, ca niște genuni în miniatură în care fuseseră îngropate probabil lacrimi ce se voiau a fi tot cuvinte, dar fuseseră înăbușite înainte de a se naște, ca urmare a stării în care se afla prietena ei în clipele acelea. Și semnătura era un simplu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
încă în cețuri. În schimb, cerul era limpede ca un geam lipsit de abureală. În ceruri nu respira nimeni. Apoi, dintr-odată, marginile se rupseră și se putură privi, omul, de-o parte, soarele urcând, de cealaltă, și la mijloc genunea. Când lumina fu destul de puternică încât trupul lui să lase umbră, Petrache se trezi din visare, fără să- și amintească altceva decât moleșeala fermecată ce-l năpădise. Se săltă în picioare pe creasta zidului, ridică brațele, ca să le dezmorțească, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
profundă deznădăjduire: "Suntem pierduți. Alunecăm pe o pantă pe care o vom urma până când umanitatea va fi coborât cu totul în mormânt. În zadar se sforțează unii să meargă împotriva curentului, cei care vin în urma lor îi vor împinge în genune". În sfârșit, între optimiștii exaltați și pesimiștii deznădăjduiți se află cei care, deși paralizați de îngrijorare, propovăduiesc lupta pentru redresare. Un astfel de exemplu este monseniorul Bolo. În diatriba sa intitulată Les Jeunes filles d'aujourd'hui, prelatul pare scos
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plan moral. Ni se repeta fără contenire următorul imperativ categoric: să știi să reziști ispitei, să nu te lași condus de simțuri. Dacă nu rezistai, erai târât, puțin câte puțin, tot mai în jos, până te prăbușeai cu totul în genune". Acest climat avea asupra tânărului Michel o influență cu atât mai mare cu cât întărea interdicțiile morale pe care i le inculcase propria mamă, care, chiar dacă nu era deloc bigotă, era totuși catolică, și mai ales îngrozită de ideea că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
teoriile sale asupra subconștientului, doctorul Freud a atins firește și această problemă. El a arătat că și noi purtăm în suflet, asemenea minelor de sare de la Wieliczka, un "imperiu alb-strălucitor al cavernelor boltite și culoarelor labirintice și al transepturilor înalte", genuni nepătrunse, adâncimi nebănuite... Partea a treia 1944-1968: Eboșă de cuplu "eliberat" 1945-1950: O ELIBERARE A CORPURILOR? Departe de Auschwitz, capitala imperiului nazist, forțele aliate se desfășoară, se reorganizează și pregătesc o contraofensivă. În 1941, echilibrul forțelor combatante se modifică. Anglia
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu alți ochi. Se pare că un conducător puternic consolidează și sporește personalitatea partizanilor și supușilor săi, în vreme ce unul slab o diminuează și o dezagregă. Cum, de pildă, stima de sine a francezilor urca pe piscuri sau se năruia în genune, după cum la putere se afla Barré sau Mauroy; la fel, respectul de sine al americanilor oscila în funcție de președintele pe care îl urmau la un moment-dat Carter sau Reagan. Acesta ar fi motivul pentru care, din cînd în cînd (dar nici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vorbește Biblia, chiar dacă, cât se vedea cu ochii, nu zăream pic de șes, ci tot dealuri și munți, și stânci deasupra unor prăpăstii. Îmi aminteam de poezia lui Dante. Erau niște promontorii înfricoșătoare, unele cărări, de-alungul pantelor, se învecinau cu genunile pe fundul cărora de zăreau stânci fierăstruite și ascuțite, adevărate bolgii infernale. Nu ți-a fost teamă să străbați tot felul de locuri primejdioase? Nu te-ai simțit pierdut în mijlocul acelor locuri sterpe și dezolante? Ba da, n-ai cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]