574 matches
-
Tangentă la infinit" carte apărută la editura Nemesis din Montreal. Alături de activitatea de scriitor și realizator de emisiuni de televiziune, sunteți consultant științific pentru "Jurnalul conspirației" din România, director al revistei de specialitate "Focul viu", cercetător militar specializat în arme geofizice, climatologice, membru fondator al Asociației pentru studiul fenomenelor aerospațiale neidentificate. În această calitate vă rog să aveți amabilitatea să oferiți câteva explicații, cititorilor revistei noastre. Dr. Emil Străinu: Cu deosebită plăcere! C.S.: Dacă ar fi să ierarhizați principalele eve nimente
Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
a dus la formarea unei entități arheologice non-profit, denumită Fundația Restaurării Stabiaei Antice (RAS). Scopul principal al fundației a fost excavarea, restaurarea și constuirea unui parc arheologic pe locul orașului antic, un complex de 7-8 vile romane conform unor studii geofizice recente ale Universității Birmingham. Din Stabiae provin un mare număr de artefacte păstrate în Muzeul Național Arheologic Napoli. Înaintea vilelor, în regiunea Stabiae a existat o așezare oscană. În 1957, s-au descoperit trei sute de morminte din secolele al VII
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
aplicative, dezvoltare tehnologică, elaborarea de studii și prognoze de interes public și național, referitoare la descifrarea alcătuirii și evoluției geologice a teritoriului țării, la evidențierea și delimitarea zonelor cu substanțe minerale utile; elaborarea de metode, procedee și tehnologii geologice și geofizice, inclusiv teledetecția și cartarea geochimica, pentru identificarea zonelor cu substanțe minerale utile, ape geotermale, precum și zonelor poluate datorită activităților industriale, în special miniere; întocmirea și editarea de hărți geologice, hidrogeologice, geofizice și geochimce pentru întreg teritoriul țării; cercetări fundamentale și
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
utile; elaborarea de metode, procedee și tehnologii geologice și geofizice, inclusiv teledetecția și cartarea geochimica, pentru identificarea zonelor cu substanțe minerale utile, ape geotermale, precum și zonelor poluate datorită activităților industriale, în special miniere; întocmirea și editarea de hărți geologice, hidrogeologice, geofizice și geochimce pentru întreg teritoriul țării; cercetări fundamentale și de bază în domeniile mineralogiei, paleontologiei, stratigrafiei, geochimiei, geologiei regionale, hidrogeologiei, geotehnicii, magnetometriei, gravimetriei, geoelectricității, seismicii; studii privind impactul activităților antropice asupra poluării apelor subterane; elaborarea de studii privind tendințele de
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
mai sudic loc de pe Pământ, Polul Sud Geografic, la o altitudine de 2835 metri deasupra nivelului mării. Stația originală a fost construită de către Guvernul Statelor Unite în perioada noiembrie 1956 ca o parte din angajamentul său față de obiectivele științifice ale "Anul Geofizic Internaăional" (I.G.Y.), un efort internațional de durată din ianuarie 1957 până în iunie 1958 pentru a studia, printre altele, geofizica din regiunile polare. Înainte de noiembrie 1956, nu a existat nicio structură permanentă făcută de om la Polul Sud, și a
Stația Amundsen-Scott () [Corola-website/Science/321559_a_322888]
-
vulcan activ. Vulcanul Pichincha are mai multe reuniuni la nivel înalt, printre care Rucu Pichincha, la 4700 de metri deasupra nivelului mării și Pichincha Guagua la 4794 de metri. Guagua Pichincha este activ și este monitorizat de către vulcanologii de la "Institutul Geofizic" al "Universității Politehnice" naționale. Cea mai mare erupție a avut loc în 1660 atunci cand un strat de mai mult de 25 cm de cenușă a acoperit orașul. Au existat trei erupții minore în secolul al XIX-lea. Cea mai recentă
Quito () [Corola-website/Science/304463_a_305792]
-
cucerirea spațiului cosmic. Prima încercare de lansare a satelitului Sputnik 3 din 3 februarie 1958 a eșuat, dar a doua încercare din 15 mai a fost făcută cu succes și a dus în spațiu o mulțime de aparate pentru cercetări geofizice. Magnetofonul folosit la bord s-a defectat, făcând imposibilă înregistrarea rezultatelor datelor despre centurile de radiații Van Allen. Sputnik 4 a fost lansat pe orbită doi ani mai târziu, pe 15 mai 1960. Sputnik 5 a fost lansat pe orbită
Sputnik () [Corola-website/Science/299630_a_300959]
-
la 16 octombrie 1943, în prezența unor membri ai guvernului, a reprezentanților autorităților și a unor personalități ale mediului științific românesc. Prezentarea făcută de Liviu Constantinescu la această solemnitate descrie scopul mai larg al observatorului, lămurind denumirea inițială de "Observatorul Geofizic Surlari-Căldărușani". Au început imediat operațiile de rutină "(înregistrarea continuă a variațiilor elementelor câmpului geomagnetic, măsurători periodice ale valorilor absolute)"; existența și activitatea Observatorului au fost aduse la cunoștința lumii științifice. În deceniul 1950 tematica cercetărilor a fost extinsă. A fost
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
scară națională și pentru raportarea lor la un nivel unitar și la aceeași epocă, lucrările au fost continuate în deceniile următoare. Participarea lui Liviu Constantinescu la congresul "Asociației Internaționale de Geomagnetism și Aeronomie (IAGA)" din 1957, cu ocazia primului An Geofizic Internațional, a făcut cunoscut Observatorul pe plan internațional și a marcat începutul unei colaborări oficiale în cadrul rețelei mondiale de monitorizare a câmpului magnetic planetar. Observatorul Geomagnetic Surlari a început transmiterea periodică a datelor, prelucrate conform protocoalelor IAGA, la centrele mondiale
Observatorul Geomagnetic Național Surlari „Liviu Constantinescu” () [Corola-website/Science/318324_a_319653]
-
ul este un aparat care măsoară și înregistrează mișcările solului, în scopul analizei mișcărilor seismice provocate de cutremure de pămînt, explozii și alte surse. Uneori mișcările seismice sînt provocate artificial, pentru prospecțiuni geofizice. Seismometrul este un dispozitiv similar, care însă se limitează la partea de măsurare a seismografului; funcția de înregistrare este preluată de alte aparate. Aparatele seismice înregistreză elementele cinematice ale mișcării purtând denumirea în funcție de elementele pe care le înregistrează: - seismometru,aparat
Seismograf () [Corola-website/Science/311025_a_312354]
-
fi: Deoarece un sit arheologic excavat este în același timp sistematic distrus, în ultima vreme s-a optat pentru geofizică, care, prin eficiența și acuratețea metodelor sale, oferă în cercetarea arheologică instrumente alternative, nedistructive și repetabile, permițând achiziția de informații geofizice pentru suprafețe foarte mari și într-un timp scurt, pe două direcții majore:
Geofizică () [Corola-website/Science/302821_a_304150]
-
felul acesta și un fenomen de polarizare spontană a solului în vecinătatea zăcămintelor metalice, ceea ce îi permite în 1913 să localizeze un depozit de cupru la Bor în Iugoslavia. Este prima descoperire a unui zăcământ metalic nemagnetic prin metode pur geofizice. La cercetările sale se asociază după primul război mondial și fratele său. Tatăl lor le pune la dispoziție în 1919, sub forma unui contract, o sumă considerabilă (500.000 FRF) pentru dezvoltarea metodelor de prospecțiune electrică. Ca urmare, în 1920
Conrad și Marcel Schlumberger () [Corola-website/Science/307691_a_309020]
-
director era Jules Meny, un absolvent al școlii de mine din Paris, pentru extinderea metodelor de prospecție electrică la cartarea sistematică a regiunilor petroliere române. Un rezultat cunoscut al acestei cercetări a fost detectarea - pentru prima oara prin metode pur geofizice - de rezerve de gaz natural la Aricești (1923). Deși afectată de criză economică din 1929-1933, "Société de Prospection Électrique", creată în 1926, lucrează cu profit din 1929, grație aplicării metodelor electrice în forajele petroliere. Frații Schlumberger, împreună cu Henri-Georges Doll (1902-1991
Conrad și Marcel Schlumberger () [Corola-website/Science/307691_a_309020]
-
orbital denumit „Obiectul D”. Era, prin urmare, posibil să se profite de lansatorul "R-7" pentru a face o aventură în domeniul științific care ar permite sovieticilor să depășească Statele Unite ale Americii care întreprinseseră teste în vederea lansării unui satelit în cadrul Anului Geofizic Internațional din 1957-1958. Proiectul D, prea ambițios, a întârziat, iar dezvoltarea unui obiect de mici dimensiuni a fost hotărâtă după un an. Primele cinci lansări ale rachetei au fost eșecuri. Însă ultimele două validau lansatorul, dar problema rămasă nerezolvată o
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
emițătoare erau suficient de puternice pentru a permite radioamatorilor să capteze celebrul „bip-bip” al satelitului cam peste tot pe planeta noastră pe frecvențele radio de 20,005 și 40,022 MHz. Lansarea lui Sputnik 1 a avut loc în cadrul Anului Geofizic Internațional din 1957-1958, studiul semnalelor trebuia, prin urmare, să permită studierea propagării undelor radio în atmosfera terestră, iar studiul traiectoriei sale trebuia să furmizeze informații asupra densității atmosferei înalte și a formei exacte a Pământului. Aparatele electrice ale satelitului au
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
pe continentul antarctic. Stația este alimentată de la Stația Mirny de pe coasta Antarctidei. Stație conține vara de obicei 25 oameni de știință și ingineri. În timpul iernii, numărul lor scade la 13. a fost stabilită la 16 decembrie 1957 (în timpul Anului Internațional geofizic) și a fost operată pe tot parcursul anului pentru mai mult de 37 de ani. Stația a fost închisă temporar din februarie până în noiembrie 1994. În 1996, oamenii de știință ruși și britanici de la stație au descoperit Lacul Vostok, cel
Stația Vostok () [Corola-website/Science/321734_a_323063]
-
doilea ca mărime din Mexic, ocupând 9,2% din suprafața țării, dar al 19-lea că ordine a populației, este subdivizat în 72 de municipii. Extinderea geografică mare a statului face că acesta să prezinte patru zone distincte ecologic, geografic, geofizic și geomorfologic, zona Sierra Madre Occidental, Sierras y Valles paralelos, deșertul sonoran și zona costala a Golfului California. Dintre acestea, zona "deșertului Sonoră", respectiv zona muntoasă a lanțului montan "Sierra Madre Occidental" acoperă majoritatea suprafeței statului. Râul Colorado, care izvorește
Sonora () [Corola-website/Science/305296_a_306625]
-
descompunerea organică și chimică, s-a format doar un strat relativ subțire de sol. În Parcul Național Quttinirpaaq au fost documentate 154 specii de cormofite, împreună cu 44 specii de licheni și 193 specii de mușchi. În 1957-1958, cu ocazia Anului Geofizic Internațional, zona lacului Hazen din nordul insulei Ellesmere a fost intens studiată de către biologii canadieni, care au găsit 127 de specii de plante cu flori în zonă. Macul arctic ("papaver gorodkovii") și saxifraga nivalis sunt cele mai răspândite plante cu
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
teza "Contribuții la studiul geodinamic al teritoriului României", în 1985, și Doctor în științe, în specializarea medicină alternativă, în 1987. A început prin a fi cercetător științific la "Institutul de Fizică" (1955-1965), apoi cercetător științific principal la "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1965-1968), șef laborator la Laboratorul de Geodinamică, din "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1968-1970), la Observatorul Astronomic din București (1970-1977), la "Centrul de Fizica Pământului" (1977-1990), cercetător principal I; director la "Institutul de Geodinamică [Sabba S. Ștefănescu
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
în specializarea medicină alternativă, în 1987. A început prin a fi cercetător științific la "Institutul de Fizică" (1955-1965), apoi cercetător științific principal la "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1965-1968), șef laborator la Laboratorul de Geodinamică, din "Centrul de Cercetări Geofizice al Academiei Române" (1968-1970), la Observatorul Astronomic din București (1970-1977), la "Centrul de Fizica Pământului" (1977-1990), cercetător principal I; director la "Institutul de Geodinamică [Sabba S. Ștefănescu[ al Academiei Române" (din 1990). Începând din 1977 a activat ca profesor asociat în Catedra
Dorel Zugrăvescu () [Corola-website/Science/307071_a_308400]
-
lansarea pe orbită a unui satelit. A reușit să impună această idee Academiei Ruse de Știință, mai mult, a propus trimiterea unui căina în spațiu. A fost nevoit să învingă rezistență militarilor și a partidului. În anul 1957, în timpul Anului Geofizic Internațional, ideea lansării unui satelit a început să apară în presa americană. Guvernul american nu era însă dispus să investească milioane de dolari în așa ceva, lăsând acest proiect la nivelul discuțiilor. Koroliov a intuit că în aceste condiții Rusia putea
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
litosfera" (grec. lithos = piatră) este stratul cel mai exterior al Pământului, fiind un strat rigid ce înconjoară "mantaua", fiind alcătuit din două părți mai importante foarte diferite între ele. Cunoștințele despre structura internă a Pământului provin din cercetările geologice și geofizice, care folosesc metode de investigație ca de exemplu:
Straturile Pământului () [Corola-website/Science/306238_a_307567]
-
tată român. A învățat la gimnaziul Rovneanov din Odesa și a absolvit gimnaziul la Vilno (Vilnius). A fost admis la Universitatea din Sankt-Petersburg, însă a fost înrolat în armată, revenind cu grad de ofițer inferior. A fost adjunct la Observatorul geofizic și magneto-geofizic din Pavlovsk (1914-1915), aici schimbându-și numele de familie. Între 1915-1917 și-a făcut serviciul militar la școala de aviație din Novaia Derevnea, lăngă Petersburg, fiind și șef al stațiunii de aerologice și profesor de fizică și aerologie
Mihail Pavlov () [Corola-website/Science/313114_a_314443]
-
(n. 29 iunie 1902, Giurgiu, județul Vlașca - d. 26 noiembrie 1983) a fost un inginer și geolog român, profesor universitar și unul dintre întemeietorii cercetării geofizice din România. A absolvit în 1925 - după studii strălucite - Secția de Mine a Școlii Politehnice din București, fiind angajat în același an ca inginer în secția de prospecțiuni a Institutului Geologic al României, unde a desfășurat o muncă de pionierat
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
ape dulci și ape minerale cu o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]