4,151 matches
-
iubire diafane straie albe bogăția ei de salbe trece dincolo de fire frig de crapă pietrele fără lemne nu se-ndură sobele să dea căldură să-ncălzească vetrele ninge ca o condamnare toate diminețile să ne spele viețile de păcatele murdare gerul alb ne dă de știre că pătrunde frigu-n oase, că mor oamenii prin case și n-ajung în cimitire ninge fără încetare rău că nu mai luăm în seamă cerurile ce ne cheamă să venim în ascultare! Referință Bibliografică: Ninge
NINGE de ION UNTARU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ninge_ion_untaru_1329297999.html [Corola-blog/BlogPost/346558_a_347887]
-
lacrima cu setea sugativei, cu minciună. Rostim cuvinte pe care, nicicând, nu le împlinim, Nici în viața următoare, promitem și-apoi rănim. Nu ne pasă nici de rouă, nici de Soarele din cer, Ne rănim, iubind minciuna, încrederea moare-n ger, Ne rănim, chiar ne ucidem, în războaie sângeroase Pretinzând că trăim clipa, ne implantăm ura-n oase. Ne pictăm zâmbet pe fețe cu hașiș și cocaină, Ne topim ca lumânarea, ce dă fum și nu lumină. Oameni buni, suflete sfinte
LUPTA DIN NOI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lupta_din_noi.html [Corola-blog/BlogPost/356486_a_357815]
-
de frunze, un veșted prohod Și păsări în ceruri tăcerea-nfioară Iar clipele mor risipinduse-n glod. Arhanghelii trec într-un zbor eșuat Ghirlande de flăcări să ardă în cer Când iadul din mine rămâne-ngropat În toamna bolnavă cu brume și ger. SALTEAUA ÎNTINSĂ PE PAT ZACE MOARTĂ Salteaua întinsa pe pat zace moartă Și noaptea se surpă cu tropot de ploaie Din vuietul casei voind ca să scoată Tăcerea ce-aleargă foșnind prin odaie. Grădina e goală, pădurea e stearpă Copacii Înalță
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ion_vanghele_poeme_visul_licornului_ion_vanghele_1327735051.html [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
de la o vreme pământul se deschide din ce în ce mai des, înghițind deopotrivă oameni de ispravă ai României mele, împreună cu orizonturile, visurile și lumina spiritelor lor, dar și cu o parte din sufletele noastre, ale celor care mai trăim încă, cel puțin fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
puțin fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase că va sosi, chiar dacă știe că nimeni, niciodată nu-l așteaptă și nu-l dorește. Are vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin o hotărâre pe care o va lua cu certitudine. Așadar, în noaptea de 3 spre 4 februarie, Pustiitorul Ger s-a apropiat din nou de fereastra poetului Ion Vanghele. Până și el era fascinat de versurile care pluteau deasupra orașului adormit, ca o chemare către nemurire și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea că
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
printre suspinele angelice. I se păruse că vocea unui copil venea peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea unui copil, pentru că nu se poate ca un înger în formare să cheme furia gerului cu o așa armonie îmbietoare și cu atâta de seninătate... Pustiitorul stă deasupra orașului, ca o pasăre de pradă privind, și ascultând, ca să știe unde să coboare și să înfașce biata vietate, ce i se încredințează temporar. Niciodată nu este
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
se încredințează temporar. Niciodată nu este impresionat de modul în care este chemat. Poate auzi cântecul păsării spin sau urletul de disperare, ce mai imploră o amânare de câteva zile sau ore, sau i se aruncă în vârtejul înghețat. El, Gerul Pstiitor, nu cunoaște îndurarea.Vede doar diferența dintre strigătele cleor care vor să pornească împreună cu el, spre libertatea absolută sau către eliberarea de toate suferințele...Chiar dacă cunoaște glasurile care se înalță desupra oricăror suferințe, înțelege că el, Pustiitorul, vine desupra
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
să mai aștepte un pic, fiindcă nu putea să-l urmeze, până ce chemarea sa nu se va întrupa sub forma unor versuri, ce va să exprime și să confirme modul său de a exista și de a se nemuri. Acum, Gerul Pustiu a înțeles că totul s-a întregit. Domnul a hotărât că menirea acestui poet s-a împlinit. Se oprește în fața ferestrei. E întredeschisă. Poetul îl așteaptă. Un zâmbet îi luminează chipul. Nu se teme, fiindcă poeții buni n-au
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
ai simțit tu, când domnul profesor Beniamin Cotigaru, mentorul tău, n-a mai existat și pentru tine!” Trag aer în piept, pentru ca ea să nu mă vadă sensibilizată și mă așez alături, pe banca de lemn, unde suntem apărate de gerul de afară. N-o mai întreb nimic, fiindcă îi citesc durerea pe chip, care îi întunecă privirea și simțirea, până dincolo de ceea ce poate înțelege orice om, care nu a trăit despărțirea de un om pe care l-a prețuit. Microbuzul
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
cu propriile cărți, umple încăperea cu obiectele pe care poetul și le-a dorit alături. Manuela se așează pe pat. Eu rămân în picioare, privind încăperea. E frig, fiindcă aici nu s-a mai făcut focul. Soba e rece, iar Gerul Pustiitor a trecut de curând prin locul acesta. Una dintre fiicele poetului intră pe ușă cu o tăviță, pe care sunt câteva cești de cafea. Manuela refuză, cere să o ajut să-și ia medicamentele. O invită pe fiica poetului
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
suferință. Trecem de ușile meticulous sculptate și intrăm în lăcașul care ne primește de fiecare dată când inimile nosatre bat mai tare decât trebuie, indiferent din ce motiv. O lumină difuză ne primește, gata să ne liniștească sufletele biciuite de gerul de afară, dar și de sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o mângâie în
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
pe aceleași locuri. Printre lacrimi și tăceri grăitoare, Manuela mă roagă să cumpăr două cafele. Cobor. La automatul din stație, urmăresc lichidul amar, care curge din măruntaiele mașinăriei. Mă întorc cu licoarea fierbinte, care ne mai încălzește trupurile, atacate de gerul cumplit. Un vânt păcătos ne-a întețit suferința. Acum e bine. Curând vom ajunge acasă. Bucureștiul este aproape. Mașina noastră pornește. Prinde viteză și din nou imaginile par să alerge în sensul invers al deplasării noastre. Un tors odihnitor al
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/manuela_cerasela_jerlaianu_1488215184.html [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
va face! Și se-ntoarce la matcă, pe-ai ei să-i revadă, să-i îmbrățișeze! Pășeste apăsat cu nasu-n pământ; fularul la gât, capul sub căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama, mâinile-nghețate în buzunare-nfundate, în ger,sub furtuna de omăt. Repede,repede-n pat, La căldurică... Dar mâine, se va da cu sania... Cu Cristina,Monica...sigur! Nu, nu sigur!Poate, poate... Dacă nu va fi prea rece. * Poezia în versiunea originală, în franceză, este ușor
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1439339280.html [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
poartă dialog cu țara, cu acești preasimpli oameni ai pământului românesc pe care i-a iubit și cântat în versuri, s-a identificat cu ei, să nu-și poată retrage umerii de sub povara desțărării: "Freamăt de codri române �ti împotriva gerului și-a vântului/ oriunde ați osteni pe întinsul pământului,/ drepți ca stejarii să stați/ chiar de-ați vorbi cu regi și cu-mpărați,/ adevărul, chiar și atunci când v-ar pierde,/ să-l spuneți verde!..." "Aron Cotruș, exilatul" este o carte
ION CRISTOFOR-ARON COTRUŞ, EXILATUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ion_cristofor_aron_cotrus_exilatul.html [Corola-blog/BlogPost/350960_a_352289]
-
prieteni au strigat: indignare! Cum un scriitor vestit cu multe cărți, copil iubit, cum este aruncat în stradă că nu pupă fundul și vibrează. Mi-am adus aminte de o carte: ,,Așa s-a călit oțelul” Acum suntem căliți cu gerul. Referință Bibliografică: Scriitorul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SCRIITORUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/petru_jipa_1444894085.html [Corola-blog/BlogPost/372593_a_373922]
-
așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals. Referință Bibliografică: Primăvară atinsă de fals / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017. Drepturi
PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1485543119.html [Corola-blog/BlogPost/378723_a_380052]
-
albă ... Să văd , prin lumină , a cerului salbă ... Aveam nevoie de tine , lumină ! De pura zăpada si- a inimii tihnă ... Să - mi picuri argintul din nopțile reci Și - n jurul bradului meu , sa -ți petreci ... Aveam nevoie de tine , sfânt ger , Sa - mbraci omenirea în har și mister ... S - așezi ghirlande din țurțuri de gheata , Prin moarte , sa - i dai pamântului viață ! Aveam nevoie de tine , iarnă , Să vindeci în mine și - ultima rană ... Să mă faci să mă simt un
METAMORFOZA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/georgeta_giurea_1483522981.html [Corola-blog/BlogPost/344216_a_345545]
-
a tot vorbit, Ca să te-ntoarcă, în orice clipă, fericit... Când sunt pe lume alți copii și mame, Și alte veșnicii se -nalta într-un mister, Să te întrebi, de ce ai stins coroană Luminii și dus ai fost, pe întuneric, ger? Aud și alte vieți, și alte inimi, Cum bat , ca într-un clopot, a popas, Dar mă întreb, de ce în chinuri Se mai trăiește, daca nașterea e-un glas? Când mama, care e grăbita, Nu are timp, nici sufletul orânduit
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464772103.html [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
jar, și te-aprindeau sub cruci, ușor, sub fulgii ce-ți cădeau din păr. Trecură iarna peste munți topind de tine, albe frunți, cerneam din roua-ți de scrisori sărutul tău cu gust de flori, tăceau ciulini-n tălpi de ger să nu-ți văd dorul prins în cer. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: POVESTEA UNUI DOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate
POVESTEA UNUI DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1467871114.html [Corola-blog/BlogPost/370645_a_371974]
-
Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Când vei pleca din lumea asta, doar sufletul să-mi iei cu tine, îmi va rămâne-n loc năpasta secată-n doruri și iubire căci gerul iernii-și face cuib și-n mine va turna-ntuneric, cu fulgi de gheață mă îmbuib, în inimă rămași eteric și fără zile însorite voi umbla oarbă prin furtună, desculță pe alei sortite o să mă împiedic ca nebună, voi rătăci
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1476447606.html [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
voi rătăci drept caravană și în deșert numele meu va colinda ca-ntr-o savană, și-mi va fi noapte-n trup mereu, nu voi simți de-acum nici cerul, dar nici lună n-oi mai privi, durerea mare, spaima, gerul mă vor hrăni în orice zi, urât, otravă și tristețe m-or copleși și doborî, mă-ntreb cine-o să-mi dea binețe dacă-n neant voi coborî, azi șchiopătez ca o bolnavă și voi cădea neîndrăznind să mă ridic
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_petrache_1476447606.html [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
dar aceea frumoasă mai înflăcărează pe deasupra, ochii. Așa mi-a căzut acea întrebare a maestrului Ion Caramitru, în seara târzie de 9 februarie 2016, când la Bacău s-a jucat „Dineu cu proști”: ca o haină călduroasă și frumoasă, contra gerului vorbei de rău, căci parcă suntem numai și numai pe o mare în furtună, de atâta și atâta timp și nici noi pe noi nu ne mai vorbim de bine! Îmi creștea inima de față cu maestrul Ion Caramitru, pentru că
ION CARAMITRU. DIN NECUPRINS, ÎNTR-O SINGURĂ STRÂNGERE LA PIEPT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1456095622.html [Corola-blog/BlogPost/370790_a_372119]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BORFAȘII Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului BORFAȘII Din senin se plouă cu ger La cumpăna dintre ani; Nu-i de mirare că pier Din viața politică milionari. Și-au dat întâlnire-n celule Mâncătorii de fabrici de bani Pentru un timp, să scape de lume, Și pentru trei- patru luni să le fie
BORFAȘII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1420138691.html [Corola-blog/BlogPost/372800_a_374129]
-
genunchii la gură, Că legile-s moșite doar pentru unii. Ies la plimbare și unii și alții - Puțini dintre ei prea bine păziți! Mai liberi se simt arestații; Ceilalți sunt mușcați de-un Soare cu dinți. De Noul An un ger prea cumplit A îngheațat atâtea suflete nevinovate, Că șirul nu le poate fi pomenit De preoții din zeci și zeci de sate. ION PĂRĂIANU Romanești, 1 ianuarie, 2015 Referință Bibliografică: BORFAȘII / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BORFAȘII de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1420138691.html [Corola-blog/BlogPost/372800_a_374129]