654 matches
-
colesterolul artei. Orice creație ar trebui să izvorască din reflecție. Creatorul de artă caută cu disperare cioburile de rai și de iad ascunse în gesturile cotidiene. Taina rămâne principala invitație spre marea poezie. Avangarda literară ar putea fi o sublimă gesticulație de operetă. Muzica - printre puținele materializări ale sublimului. Arta autentică te recheamă. Unii transformă spaima de neant în artă, alții - în vanitate. Arta este un joc câștigător pentru toți partenerii. Cultura ne cosmicizează trăirile. Numai marii artiști au acces la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost hărăzită de o putere nevăzută, căreia nu te poți opune. De acolo, din observatorul existent chiar în carte și în sat, autorul ridică planuri, dovedindu-se un adevărat maestru al detaliului, sugerând idei și convorbiri neexprimate, doar prin fotografierea gesticulației. Pe măsură ce înaintezi în lecturarea cărții, te cutremuri de simplitatea complexității (deși pare un paradox!) și a enormului volum ideatic, ce-l poate degaja această aparentă economie de cuvinte ce ar trebui să ocupe un spațiu mai întins cu dialoguri și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
cum ne merg proiectele mai ample sau, când ne-am văzut și noi publicați, cum stăm cu cronicile literare, cu editurile... Apoi începea să povestească. Firește, nu se poate reda impresia pe care-o face un povestitor oral, și unde gesticulația, tonul și mimica sânt totul. Să spun doar că era fermecător. Ne amuzam copios și povesteam apoi mai departe istoriile din lumea literară care ne ajunseseră la urechi. Cum la sfârșit urma o nouă porție de șuetă și anecdotică, cenaclul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
În care a fost rostit. El aparține limbajului colocvial și răspunde nevoilor cotidiene. Nu este autonom și pentru că face parte dintr-un complex comportamental evocator În care mai importante sînt gesturile, mimica, dramatizarea și capătă astfel mai mult o funcție de gesticulație verbală. Rolul cuvintelor spuse nu este doar acela de a scoate lucrurile din anonimat, ci mai ales acela de a le da un relief emoțional și a le Înzestra cu accente prestigioase. Evident, evocarea de care vorbesc aici nu este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
plan prealabil, nedispunând de o susținere prin dialog. Scrierea implică direct citirea: noi citim succesiv (în gând sau cu voce tare) tot ceea ce scriem; mai mult, pe planul limbajului intern anticipăm tot ceea ce urmează să scriem. Intonația, accentul și mimica, gesticulația - proprie limbajului oral sunt sărac reprezentate prin semne grafice. Cele mai însemnate omisiuni sau erori de ortografie pot schimba înțelesul unor fraze. Deci, scrierea dispune de mai puține mijloace expresive decât vorbirea. Se folosesc însă diverse semne de punctuație, care
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice etc., dublate de o juvenilă gesticulație retorică. Astfel, tonul capătă accente patetic-imperative sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în sensul de instituție religioasă concretă), pe de o parte, și la transcencent, pe de altă parte. Se știe că experienței monahale i se datorează, în mare parte, inaderența la formele exterioare de trăire liturgică. Lui Arghezi, ritualul religios, prin gesticulația stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mare represiune politică a ziariștilor în România 125. Publicistica politică, neinvestigată până acum, ne relevă în Arghezi un analist de forță, un comentator avizat al scenei politice mondiale și, implicit, un ziarist documentat al cărui discurs, fără să abandoneze complet gesticulația patetică, se întemeiază argumentativ pe fapte și exemple sau pe judecăți de valoare cu caracter intuitiv și premonitoriu. E un segment diferit de gazetărie în care Arghezi, date fiind circumstanțele angajamentului publicistic, apare ca editorialist critic, subiectiv evident, și consangvin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nimeni n-a gândit cu adevărat. În capul lor domnește golul etern și iritant, mascat cu o vitrină de împrumut și împrejmuit de colbul vechimii, al neaerisirii din casele părăsite"165. E evidentă atitudinea de frondă, dublată de o pătimașă gesticulație retorică și o mare încărcătură emoțională în acest manifest revendicat astăzi, și de publicistica literară și de istoria ideilor politice. Un alt "document", greu de ocolit, ar fi Itinerariul spiritual (în Cuvântul, 1927) al tânărului, pe atunci, Mircea Eliade, tot
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la Ateneul român", indiferent de autenticitatea ei, plasează discursul în sfera oratoriei pure). E limpede că aici discursul-parodie are în vedere existența-virtuală a unui auditoriu persuadabil și, de aceea, pune în mișcare un întreg arsenal retoric, de la tonul inflamat și gesticulația care frizează ridicolul, la falsa argumentație prin paralogism și inserția gratuită (pentru impresie) a unor sintagme cu aer elitist, în latină sau franceză (un comic al extravaganțelor lingvistice, cum l-a numit Cornel Munteanu 251). ntre toate acestea, figurile dialogice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
laolaltă actul creativ, jurizarea C.a., zbuciumul presupus de asta, de lipitul pe furiș În tramvaie și celelalte. Toate la un loc formau opera, nu numai textele. Conta activismul, punerea la Încercare a creativității. Spunea Cătă că noi, prin toată gesticulația noastră, parcă lansam baloane de săpun: niște obiecte deopotrivă vulgare și seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o poftii pe fotoliul de lîngă fereastră. Se așeză, la Început Își ținu mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit În negru, dar grija cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a salva o vîrstă intrată În neînșelare. Vocea Însă Își păstra voiciunea pe care i-o știam. - Domnule judecător, Începu, anii au trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de energie de care au dat dovadă. De fapt, lui Geoană și alor săi le-a fost distribuit de la început rolul de interimari. Prin 2004-2005, discuțiile despre corupția pesedeilor erau prea intense pentru ca partidul să nu încerce să se replieze. Gesticulația unui naiv politic, precum Mircea Geoană a convenit de minune "greilor" din partid. Ei știau prea bine cu cine au de-a face: cu un conformist dresat să papagalicească lozinci a căror forță de impact nu trecea dincolo de ușile capitonale
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
destul de prezentabilă, lucru pe care el îl știa foarte bine. Altădată avusese prilejul să frecventeze o societate foarte aleasă, din care fusese exclus doar de doi-trei ani. Tot de atunci se cam lăsase cu totul în voia unor slăbiciuni; dar gesticulația elegantă și plăcută și-o păstrase. Nastasia Filippovna părea foarte bucuroasă de apariția lui Ardalion Alexandrovici, de care, desigur, știa multe din auzite. — Am aflat că fiul meu... dădu Ardalion Alexandrovici să înceapă. — Da, fiul dumneavoastră! Bun tată îi sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Belokonskaia, când aceasta întrebă: „Cine-i bolnavul și cine-i Alexandra Ivanovna?“. Atitudinea ei îl impresionă plăcut pe prinț. Dându-i explicații Lizavetei Prokofievna, el vorbi „excelent“, cum se exprimau apoi surorile Aglaiei: „modest, încet, fără cuvinte de prisos, fără gesticulație, cu demnitate; și-a făcut excelent intrarea; era îmbrăcat admirabil“ și nu numai că „nu căzuse pe parchetul lustruit“, cum se temuse în ajun, dar, după toate aparențele, chiar le făcuse tuturor o impresie plăcută. În ce-l privește, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbit deschis... L-am citit împreună pe Pușkin, toată opera; nu știa nimic, nici măcar numele lui Pușkin... Întotdeauna mi-e teamă ca nu cumva, prin înfățișarea mea caraghioasă, să compromit ceea ce gândesc și să-mi discreditez ideea principală. Nu am gesticulație. Gesticulația mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deschis... L-am citit împreună pe Pușkin, toată opera; nu știa nimic, nici măcar numele lui Pușkin... Întotdeauna mi-e teamă ca nu cumva, prin înfățișarea mea caraghioasă, să compromit ceea ce gândesc și să-mi discreditez ideea principală. Nu am gesticulație. Gesticulația mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea toată seara. — Vraiment? * făcu bătrânelul zâmbind. — Dar uneori cred că nu am dreptate să cred așa: sinceritatea e mai importantă decât gesticulația, nu-i așa? Nu-i așa? — Uneori. — Vreau să explic totul, totul, totul! O, da! Credeți cumva că sunt utopist? Ideolog? O, nu, zău, ideile mele sunt foarte simple... Nu mă credeți? Zâmbiți? Să știți că uneori sunt ticălos, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va construi minunea care se numește ființă viețuitoare (...) sublimă capodoperă pe lângă care toată arta noastră nu este decât un fel de Încercare copilărească”. Dincolo de aceasta omul poate deveni și idealul său artistic Împreună cu modalitățile sale de expresie; cuvântul (articulația), gestul (gesticulația și mimica) și sunetul (modulația)., pentru că până la urmă „frumusețea artistică nu este un lucru frumos ci o frumoasă reprezentare a lucrului” Omul ca subiect și obiect al frumosului Parafrazând expresia cu care am Încheiat subcapitolul anterior am putea spune și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
romanța eminesciană), fără, însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și în versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfâșierile”, „mâhnirile” în registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amândouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un anume farmec vetust, de confesiuni înscrise într-un album adolescentin: „Până când va târî sufletul mantaua mâhnirilor sfâșiate? /.../ Păsările
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
uscatul te-nfigi ca-ntr-o gingie mă clatini ca un lanț. Uimirea naiv-adolescentină, cu poza „cavalerească” de rigoare („ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n ploscă / (mă crezi) în vine-ți circuli un sânge superior”) se întâlnește cu gesticulația rafinat-senzuală, de Cântare a cântărilor, dintr-o strofă ca aceasta: în rumenire glasul sporește ca o jimblă urcă de-aici pe scara din sângele meu scump când te primesc cu mierea din pleoape și pe limbă și te închei sub
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în ecuația imaginii, ilustrând registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă în modelarea spațiului exterior (în ultimă instanță universul întreg e văzut ca o imensă scenă) și în aproximarea unor stări de spirit individualizate, în structurarea decorului sau în stilizarea gesticulației. Titlul micului volum din 1931 spune deja mult despre culoarea spectaculară a viziunii „integralistului” Voronca. „Invitație la bal” e întâi de toate o chemare la sărbătoare, la libera expresie de sine și la o încrezătoare întâmpinare a lumii prin poezie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suita menționată de spații ale spectacolului, atrage, în ultimă instanță atenția asupra caracterului predominant festiv al viziunii lui Voronca. Spațiul său imaginar se definește într-o covârșitoare măsură drept spațiu al sărbătorii, în care se conjugă și desfac proteic o gesticulație ritualic-ceremonioasă, o extraordinară disponibilitate ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrângeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
intelectuale. Conținutul gândirii la deficienții auditivi este exprimat mai ales prin limbajul mimico-gestual, care Înlocuiește limbajul verbal folosit de auzitori. Limbajul mimico-gestual servește atât la procesul de comunicare ca și În acela de Însușire a experienței din mediul social. Mimico gesticulația exprimă nu numai expresia personală acumulată pe baza primului sistem de semnalizare ci și expresia socială (C.Pufan, 1956).Limbajul este un instrument care permite anumite operații intelectuale și este imposibil să Înțelegem ce este inteligența umană dacă nu se
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
permită Înțelegerea de către copil a sarcinilor cerute. Generalizarea cunoștințelor sale depinde, În mare măsură, de varietatea experiențelor sale, de relațiile ce se stabilesc Între familie și colectivitatea din care acesta face parte. Utilizarea unor tehnici cum ar fi, spre exemlu, gesticulația, demonstrația, modelarea și imitarea, facilitează Însușirea limbajului. Indiferent de procedeele folosite, Învățatrea vorbirii este realizată, În principal În urma meditației verbale, efectuată de educator prin intermediul explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, În asimilarea vorbirii, Îndeplinește două funcții principale: * Pune În evidență
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]