856 matches
-
sărăcia care spui că domnea acolo, nu văd cum le-ar arde de sentimentalismele tale! Ce Dumnezeu, suntem oameni În toată firea, cu picioarele pe pământ! El Îi aruncă o privire nedumerită, dar tace. Dacă i-ar atrage atenția că gesticulează prea mult și și că vocea ei sună strident pe această străduță unde este aproape la fel de liniște ca În parc, pentru că foarte rar trec mașini, publicul de la concert a plecat de mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și nu numai. țâșni de pe scaun, gesticulând de o manieră total nediplomatică. ― Nebuni! Fuduli nevoie mare! Inconștienți! Profitori nerușinați!... Ledoulx își savură cu voluptate revolta, sporind-o cu fiecare cuvânt de apostrofare. Nu pronunța nici un nume, dar undeva, în minte, avea imaginea clară a împăratului, a curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
umflă Dunărea, nu se mai vede nimic. Taie, taie! Kutuzov își scuturase o scamă de pe rever și continuase: ― Scrie, pisar: ...nelocuite înainte de război... fiind mai apropiate de malul stâng... ar trebui să aparțină Rusiei. Galib se ridicase și începuse să gesticuleze îndreptându-se spre ușă. ― Generale, cu tot respectul, dar nu pot să accept așa ceva. Eu plec! Kutuzov își arătase dinții albi, perfect înșiruiți. ― Cu tot respectul, Galib efendi, am glumit. Ia loc, te rog! Scrie, pisar: și care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-ți cumpăr un exemplar din Vede. Chiar nu poți să stai aici la nesfârșit și să spui prostii. Maimuțele aruncară cu mere în capul domnului Chawla, ca să se distreze, se pare, deși simulau că încearcă să-l protejeze pe Sampath. Gesticulă furios înspre ele, dar îi întâmpinară protestele cu o barieră de banane. Domnul Chawla își pierdu cumpătul. — Își bat joc de noi, spuse el, simțindu-și demnitatea lezată. E deja prea mult. Oamenii o să creadă că ești un număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sau de octombrie rămăsese singurul reper al acelui timp calp ce-i separase, lucrând totodată subtil și pe nesimțite ca să-i apropie, pe când își vedea fiecare de viața lui de nimic - burnița și vântul șuierând sincopat printre blocuri, delirând și gesticulând cu o trufie agresivă, ca un bețiv supărat pe lume, răstindu-se la zidurile din plăci de beton afumate, la ferestre și la rufele fluturând în balcoane, și ei doi acolo-n stradă, uneori sub un soare șovăitor, nesigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ce nu? — Așa, vezi?! Din cauza muzicii dată prea tare, practic urlam una la alta. Am comandat băuturile pentru amândouă. Eu am luat doar o bere și gata. — Noroc! ne-am urat, ciocnind paharele. — Ai dat lovitura cu el, am spus, gesticulând În direcția lui tipul cu pantaloni argintii, care tot mai era urcat pe estradă. Rachel chicoti. — Nu poate să aibă mai mult de optsprezece ani. — Drăguț și coruptibil. N-aș mai scăpa de el după aia. De data asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din afară. O mașină opri dinaintea mea. Am examinat-o curioasă. Cel puțin Înăuntrul ei era uscat. Portiera din dreptul locului pasagerului se deschise larg, dar nu coborî nimeni. Apoi, șoferul s-a aplecat peste scaun și a Început să gesticuleze. Am privit peste umăr, dar nu era nimeni În spatele meu. — Vrei să urci odată În nenorocita asta de mașină? striga el. Bănuiesc că asta spunea, pentru că zgomotul ploii te asurzea. Șoferul era sergentul Hawkins. N-am vrut să par prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu forța, niciodată ele nu urmează calea cea dreaptă dacă nu e trasă cu paloșul. Cu paloșul a retezat Profetul semeția celor din Mecca, și cu paloșul voi reteza și eu semeția locuitorilor din Samarkand! Nasr Han, stăpânitor al Transoxianei, gesticulează, stând În picioare În fața tronului său; e un uriaș arămiu la față, cu hainele toate numai broderii; glasul său Îi face să tremure pe apropiați și pe oaspeți, ochii lui caută În asistență o victimă, o buză care ar cuteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dumnezeu n-a avut destulă grijă de creația lui. Cei care spun „nu” pot fi și ei acuzați de nelegiuire, pentru că lasă să se Înțeleagă că Preaînaltul ar fi incapabil să facă un lucru mai bun. Se discută categoric, se gesticulează. Khayyam se mulțumește să observe neatent mimica fiecăruia. Dar un orator Îl numește, Îi elogiază știința și Îi cere părerea. Omar Își drege glasul. N-a rostit Încă nici o silabă când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noastre. — Unde se află acum? De câteva săptămâni, trăiește În mausoleul de la Șah-Abdul-Azim, vagabondând prin grădini sau pe coridoare, printre clădiri, vorbindu-le oamenilor despre arestarea lui Djamaledin, Îndemnându-i să-și răstoarne monarhul, povestindu-și propriile suferințe, strigând și gesticulând. Nu Încetează să repete că seyyed Djamaledin este Imamul Timpului, cu toate că persoana vizată i-a interzis să mai profereze fraze atât de nesăbuite. Nu țin deloc să fiu văzut În tovărășia lui. — Este singura persoană care Îmi poate da informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un oraș fortificat, aflat nu departe de Lachiș, în drum spre Ierusalim, și, din câte se pare, fusese cucerit de către babilonieni, prin urmare, nu se mai puteau aprinde acolo torțe, așa că zidurile fortificate trebuiau să păzească torțele din Lachiș, el gesticulează deja plin de entuziasm, îmi desenează harta pe spuma fină care plutește între noi, iată Lachișul, iată Azeca și iată micuța fortăreață din care au fost trimise scrierile și iată și Ierusalimul, care va fi distrus la rândul său, șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este interesat de ceea ce rostește gura ei, puțin mai înalt decât ea, cu ochelari rotunzi și părul rar, cine ar putea fi, nu pare un copil, este un om în toată firea, cu cine umblă, oare. El vorbește și vorbește, gesticulează cu entuziasm, iar ea ascultă tăcută, privește în jos, nu departe de mine se opresc, o văd zâmbindu-i la despărțire, după care își continuă drumul, el urcă într-o mașină din apropiere, iar eu o urmăresc până ce o ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au plecat alții. Cu excepția diferențelor de vârstă, atmosfera era asemănătoare cu cea de la cantina căminului, cu o singură precizare importantă: toată lumea vorbea pe un ton liniștit, nimeni nu striga, nimeni nu vorbea în șoaptă, nimeni nu râdea tare, nimeni nu gesticula, nu țipau unii la alții. Am văzut grupuri de trei până la cinci persoane. În fiecare grup vorbea o singură persoană și ceilalți ascultau cu interes, iar când persoana respectivă termina de vorbit, locul ei era luat de următoarea. Nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și araba. Mai demult știam bine araba. Auzi, știi cum a fost atunci cu bomba? — Nu. Știu doar că a căzut bomba pe voi. Atît. Avea un chip frumos, Închis la culoare, și niște mîini foarte Întunecate, cu care tot gesticula cînd vorbea. Venea de pe una din insule și vorbea foarte pasionat. — PĂi, să-ți zic acum. Vezi tu, am o experiență mare la război. Înainte de asta, sînt căpitan și În armata greacă. SÎnt militar bun. Așa că atunci cînd văd avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
faci. Toți. Toți știu că ție nu-ți prea pasă de chestia aia, așa că aveam tot dreptul să cred că știi ce se-ntîmplă pe insula asta strîmtă, micuță“. Stătea dreaptă, Încordată, lîngă el și vorbea cu o voce monotonă. Nu gesticula și fața Îi era lipsită de expresie. Nu făcea altceva decît să folosească cuvintele exacte sau pe cît de exact și le amintea. Lui Roger i se păreau destul de exacte. — Mami m-a ajutat foarte mult. Mi-a spus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
l-a trăsnit în cap cu Action Man. Știam că cineva îl avea în vizor pe Davey, pentru că așa sunt bărbații. Se folosesc de orice pretext pentru a-și atinge țelul. Fii atent! strigă Davey indignat. Ridică Action Man și gesticulează cu ea. —Ai putea scoate... Ochii tuturor cu asta, adaugă în cor toți cei din birou. Nu e decât o glumă obișnuită. —Ai folosit cuvântul care începe cu „t“, se lamentează Finn. Și știi că nu trebuie să folosești cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ce bine că Daisy și Jennifer sunt atât de slabe! Drumul nu e deloc tihnit, însă Finn insistă să-l ajute pe Ben să se orienteze, așa că tot timpul se apleacă între scaunele din față, ciorovăindu-se cu Ben și gesticulând, ceea ce înseamnă că ne înghiontește și ne înghesuie pe mine și pe Daisy, care stăm de o parte și de alta a lui. Biata Charlotte îi rabdă la început pe cei doi gâlcevitori, dar după un timp își pierde cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
triumful dreptății! Lampa de petrol ce atârna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn, și calapoade, și scule lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre. Mișu, subțirel și slăbuț, în picioare, gesticula violent, ca și când s-ar fi luptat cu întunericul. Titu mai stătuse de vorbă și cu tânărul, și cu bătrânul, îi socotea revoltați din pricina mizeriei, îi înțelegea și aproba, deși el, fire discretă, nu-și cheltuia durerile în cuvinte aspre, ci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moșie. Îndată ce se depărtară puțin, Dragoș murmură: ― Nu e fată și femeie tânără de care să nu se lege javra asta grecească! Tatăl despoaie pe bărbați și băiatul pe femei. În fața cârciumii erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. Când văzură pe Dragoș cu Titu, glasurile se potoliră. În mijlocul grupului se aflau pândarii lui Cosma Buruiană, care se plângeau că-s nevinovați, și primarul Ion Pravilă, care se silea să explice că hoții trebuie negreșit descoperiți. ― Auziși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zbăteau să se apropie, bombănind și chicotind. Prefectul nu-și pierdu cumpătul. În clipa când vru să continue, primarul răcni energic: ― Oameni buni, faceți tăcere!... Tăcere!... S-auzim pe domnul prefect! Boerescu ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura lui, cu câțiva dinți de aur și alții falși, vorbele mari, de rigoare în astfel de ocazii, gâlgâiau ca niște bășici goale, care pocnesc inutil într-un bâlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. Între
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea spune de unde venea și cum a trecut prin mintea greoaie a lui Mimi: i-a zis Mendebilul. Dan obișnuia să se suie pe balustrada care împrejmuia terasa și să strige la noi în jos, de la înălțimea a opt etaje, gesticulând și prefăcîndu-se că se prăbușește. Noi, ceilalți, nici nu ne puteam apropia de balustradă, darmite să ne suim pe ea. Fetițele de seama noastră nu intrau, bineînțeles, în gașcă. Ele își petreceau timpul de joacă desenând pe asfalt nesfârșite peisaje
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate erau la fel ,că nu știu cum altfel le-aș putea numi în spiritul acestora de mai sus. Pe noi ne fascinau pentru că erau substanță din substanța copilului. Trebuia să-l fi auzit vorbind și mai ales să-l fi văzut gesticulând, trebuia să fi simțit farmecul și spaima și melancolia acelor seri. Parcă priveam un film ciudat, în culori stinse, de la cafeniu la cenușiu și la grena-ul morii și verdele negru al frunzelor de salcâm. Nu mai spun că, întrerupîndu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fată care să mă merite, cât de cât. Așa, e umilitor. Doamne, mă gândesc acum ce-ar fi însemnat cununia cu ea. Ce tămbălău, ce mizerie! Bloody Mary cu voal și lămâiță și buchetul de mireasă în brațe, țipând și gesticulând de fericire. Tarafurile reunite zdrăngănind la țambal, călușarii apărând de după un colț: hop-șa, hop-șașa! Chiote și voie bună și ea în capul mesei, năclăită de lacrimi, și mă-sa cu cocuri triple punând în fața fiecăruia plicul pentru bani. Și-apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al unei terifiante tragedii individuale, citesc cuvintele din modulația atât de subtilă a buzelor umane și înțeleg idei prin limbajul gesticulației, prin sugestiile și trimiterile pantonimei. Dar și atunci când putem să vorbim cu celălalt sau putem să îl ascultăm noi gesticulăm și dinamizăm activând întregul complex al feței și, adesea, privind, la rândul nostru, gesturi și chipuri active. Însă, noi prin centrarea atenției spre sunetul ce ne parvine și spre cel care tocmai îl articulăm pentru comunicare nu mai suntem preocupați
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce mă irită, a azvârlit coșul cu trandafiri ce s-au risipit, nemaipăsându-i că oricând și oricine ne putea vedea de la vreuna din ferestrele casei ce le aveam în spate. C’en est trop ! C’en est trop ! țipa, gesticulând, încât zadarnic mă mai sileam a păstra aparențele, aplecându-mă printre straturi să culeg trandafirii zvârliți, ca și când din greșeală ea ar fi scăpat panerul. Mizam pe faptul că vocile nu se auzeau la o asemenea distanță. Dar, tot înțepându-mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]