658 matches
-
multe date, considerând regiunea dintre Marea Neagră, gurile Dunării și Nistru ca fiind "în întregime șes și fără ape", regiune pe care o numește "puștiul geților". Au existat numeroase neamuri geto-dacice care au locuit în Dacia, insă voi aminti doar neamurile getice. Astfel, piefigii, menționați de Ptolemeu în "Geografia", sunt unii și aceiași cu marea uniune de triburi getice din secolele III-II I.Hr.. Siensii, menționați tot de Strabon, sunt un neam getic care, se pare, după Vasile Pârvan, se întindeau de la
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
ape", regiune pe care o numește "puștiul geților". Au existat numeroase neamuri geto-dacice care au locuit în Dacia, insă voi aminti doar neamurile getice. Astfel, piefigii, menționați de Ptolemeu în "Geografia", sunt unii și aceiași cu marea uniune de triburi getice din secolele III-II I.Hr.. Siensii, menționați tot de Strabon, sunt un neam getic care, se pare, după Vasile Pârvan, se întindeau de la râul Buzău și până la cursul inferior al Șiretului. Se pare că în secolul ÎI î.Hr. aceste triburi
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
au locuit în Dacia, insă voi aminti doar neamurile getice. Astfel, piefigii, menționați de Ptolemeu în "Geografia", sunt unii și aceiași cu marea uniune de triburi getice din secolele III-II I.Hr.. Siensii, menționați tot de Strabon, sunt un neam getic care, se pare, după Vasile Pârvan, se întindeau de la râul Buzău și până la cursul inferior al Șiretului. Se pare că în secolul ÎI î.Hr. aceste triburi de siensi să fi jucat un rol important în viața politică și economică a
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
viața politică și economică a orașelor grecești de pe coasta de vest a Mării Negre. Tagrii sunt amintiți de Ptolemeu în lucrarea "Geografia" ca fiind localizați lângă Dacia între bastarni și tyrageți. Tot după V. Pârvan, ei ar putea fi un trib getic mai mic care locuia de-a lungul cursului mijlociu al Nistrului. Tyrageții sunt și ei de origine getica și sunt localizați de-a lungul cursului inferior și mijlociu al Nistrului. Cele mai vechi știri despre aceștia se păstrează în opera
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
în lucrarea "Geografia" ca fiind localizați lângă Dacia între bastarni și tyrageți. Tot după V. Pârvan, ei ar putea fi un trib getic mai mic care locuia de-a lungul cursului mijlociu al Nistrului. Tyrageții sunt și ei de origine getica și sunt localizați de-a lungul cursului inferior și mijlociu al Nistrului. Cele mai vechi știri despre aceștia se păstrează în opera geografică a lui Strabon. Ptolemeu enumeră mai multe neamuri printre care și piengeții pe care ii plasează "lângă
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de Ptolemeu că locuind în partea de răsărit a provinciei române Moesia Inferior, adică în actuala Dobrogea. Piarensii și dimensii sunt tot triburi traco-getice care au fost situați de Ptolemeu tot în răsăritul provinciei Moesia Inferior. Sucii sunt un neam getic menționați în izvoarele literare și epigrafice, fiind semnalați în munții Haemus și spre Dunăre. Despre locuirea geților în Slovacia și despre soborul lui Burebista avem mărturii de la autorii antici. Unul dintre aceștia este Cezar, care, delimitând hotarele germanilor, ne spune
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
statului lui Burebista. Despre luptele cu scordiscii, singurul care ne relatează acest fapt este Strabon, însă nu știm cât anume din suprafața locuită de scordici a fost inclusă în statul lui Burebista. S-au făcut mai multe descoperiri de materiale getice în Iugoslavia. Unele s-au decoperit la nordul Dunării, pe teritoriul Banatului sârbesc, pe teritoriul Șerbiei și Macedoniei. Locuirea geto-dacilor în sudul Dunării răsăritene în spațiul dintre Istru și Haemus este dovedită de descoperirile realizate de arheologii români și bulgari
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de descoperirile realizate de arheologii români și bulgari (ex.: așezări și necropole cu tezaur constând în ceramică). Ptolemeu indică drept granița de est a Daciei cursul râului Siret. Spațiul de la est de Istru și până la Tyras, Strabon îl numește "stepa getica". Așezările militare își fac apariția încă din timpul neoliticului. Vor lua naștere nu numai așezările întărite cu șanț și val și cele înconjurate cu ziduri seci făcute din piatră. De la sf.sec VI î.Hr. datează mari cetăți de pământ cum
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
se cunoaște concret soarta „dacilor liberi" după sec. IV este foarte probabil că o mare parte dintre ei au pătruns în „fosta provincie" Dacia după evacuarea acesteia de către romani și s-au amestecat cu dacii contribuind la fortificarea puternicului nucleu getic din stânga Dunării de Jos. Rezultă așadar că poporul geto-dacic și în general tracii din stânga Dunării nu au dispărut (în interiorul provinciei Dacia, ca și înafară) odată cu desființarea statului dac (sau uniunii de triburi, avînd centrul în podișul Transilvaniei) sau odata cu
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
ale „dacismului" unor romani fruntași sînt cunoscute din sec. III și IV, exprimate limpede în izvoarele vremii (ex: „uzurpatorul" Regalianus în Moesia (Pannonia?), la cca. 260 „gentis Daciae, Decebali ipsius, ut fertur, adfinis" iar M. Acilius Aureolus era de neam getic, iar mama împăratului Galerius, Romula, era o dacă trecută în sudul Dunării la cea 242- 243 «cap. II, nota 24»).
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
de timp. La începutul secolului trecut, istoricul Teohari Antonescu face la rândul lui o descriere detaliată a cetății, afirmând și el, ca și predecesorul său, că este vorba despre ruine dacice. Tot atunci, lucrând la strângerea materialului pentru monumentala lucrare „Getica“, istoricul și arheologul Vasile Pârvan vizitează și el ruinele afirmând pentru prima oară că ar fi vorba despre ruine medievale iară nu dacice sau romane. Cetatea apare în două dicționare geografice, unul din 1894, unde este prezentată ca fiind castru
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
regele breton Vortigern și au primit teritoriile sud-estice în zona unde astăzi se află Kent și Insula Wight, printre altele, unde s-au stabilit. Ei au fost asimilați sau înlăturați de angli și saxoni. O scurtă notă despre "Dani" în „Getica” istoricului Jordanes este bănuită a fi o primă menționare a danilor, unul din grupurile etnice din care provin danezii actuali. Structurile defensive de la Danevirke au fost construite în etape începând cu secolul al III-lea, dimensiunile eforturilor de construcție în
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
concepția zalmoxiana "nu poți să vindeci trupul fără a ține seama de suflet Învățăturile cuprindeau și cunoștințe profunde și complexe de psihologie, (astronomie, matematică și medicină). Iamblichus a spus ca Zalmoxis a lăsat învățături discipolilor, în formă scrisă. Iordanes în Getica afirmă și el existența legilor și a învățăturilor scrise la geto-daci, de fapt la goți, că el i-a confundat pe geți cu goții, atribuindu-le lui Deceneu. Despre Zalmoxis legenda spune că s-a retras într-o peșteră (sub
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
din diverse epoci istorice. De-a lungul anilor, M. Botzan a fost cooptat în diverse organizații științifice precum Societatea Naționala și Societatea Internațională de Știința Solului, Comitetul Național Român pentru Irigații și Drenaje, Comisia de Hidrologie a Academiei Române, Asociația Culturală "Getica", Societatea de Istorie Agrară "Terra Nostra", ș.a. A dus o intensă activitate ca membru în diferite comisii de specialitate din cadrul Ministerului Agriculturii, Ministerului Apelor, Pădurilor și Mediului, Consiliului Național pentru Știința și Tehnologie și Academiei de Științe Agricole și Silvice
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
peisajul românesc”, 13 octombrie. - „Pe drumurile Orientului”, 23 noiembrie. - „Pavilionul național al României la Expoziția din New York”, 13 decembrie. 1939 - „Impresii din America”, 21 iulie. - «Bucarest» (limba franceză), 24 august. - „Afirmarea românească peste ocean”, 31 august. 1940 - „Pe marginea pădurii getice”, 21 martie. - „Orașe eline și sate getice”, 30 mai. Articole biografice
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
23 noiembrie. - „Pavilionul național al României la Expoziția din New York”, 13 decembrie. 1939 - „Impresii din America”, 21 iulie. - «Bucarest» (limba franceză), 24 august. - „Afirmarea românească peste ocean”, 31 august. 1940 - „Pe marginea pădurii getice”, 21 martie. - „Orașe eline și sate getice”, 30 mai. Articole biografice
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
extremitatea estică a parcului și coboară în altitudine de la nord la la sud și est. Parcul Natural Porțile de Fier se suprapune structurii tectonice în pânză a Munților Carpați. Se remarcă patru unități majore: Unitățile Danubiene, Pânza de Severin, Pânza Getică și Pânza Supragetică. Unitățile Danubiene sunt prezente în partea centrală și estica a Parcului Natural Porțile de Fier în arealul Munților Almăj și includ un fundament metamorfic reprezentat prin gabrouri, serpentinite, gnaise, șisturi metamorfice sericito-cloritoase, micașisturi, filite, cuarțite, etc. Pânza
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
flișoide de vârstă Jurasic superior - Cretacic inferior (Strate de Sinaia). Pânza aflorează pe sectorul Orșova - Drobeta Turnu Severin într-un afloriment spectaculos la Vârciorova, în amonte de Cazanele Mari (viaductul Grăniceri) precum și la confluența dintre pârâul Sirina și Dunăre. Pânza Getică aflorează în partea vestică a Parcului Natural Poțile de Fier în arealul Munților Locvei și la est de Valea Cernei. Fundamentul metamorfic este reprezentat prin șisturi metamorfice cu diferit grad de metamorfism. Alături de acestea sunt prezente intruziunile magmatice - masivul granitic
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
vechile terase ale Nistrului și pe valea râului Țipova, care, curgând prin defileu, formează mai multe cascade cu o înălțime de 10-16 m. Pe malul drept al acestui râu, între văgăuna Blănăriței și Valea-Satului, se mai păstrează urmele unei fortificații getice. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Rezina pe drept cuvânt este considerat un oraș industrial. Pe teritoriul localității activează 915 agenți economici, dintre care 422 constituie gospodării țărănești. Unul dintre cei mai mari agenți economici este uzina
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
inferioară și cea superioară, pilaștrii, crenelurile și blocurile de parapet ale stilului attic festonat. În centrul sălii este expusă statuia colosală a trofeului, inscripția și friza cu arme. Celelalte exponate sunt constituite de colecțiile ceramice (vase aparținând culturii Hamangia, ceramică getică, amfore grecești, romane și bizantine), opaițe, unelte, podoabe, fragmente de apeducte, sculptură, documente epigrafice. Lecturi suplimentare
Tropaeum Traiani () [Corola-website/Science/302238_a_303567]
-
lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. Din 1951 și până în 1961 conduce săpăturile de la Gela, mai ales cele de pe teritoriul antic al cetății, lucrând împreună cu arheologul Piero Orlandini. Cu acest prilej reia tema tratata de Vasile Pârvan în ""Getica"", și anume relațiile dintre coloniștii greci și populațiile indigene, temă de actualitate și în cercetările de azi ale istoricilor și arheologilor. Datorită rezultatelor obținute în Sicilia cu ajutorul fotografiei aeriene, este chemat în 1961 la Roma de către Ministerul Educației Naționale al
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]
-
așezată în partea central-estică a județului Vâlcea, pe traseul șoselei Rm. Vâlcea - Șirineasa - Drăgășani, printre dealuri acoperite de păduri, livezi de pomi fructiferi și pășuni naturale. În cadrul marilor unități de relief ale țării, teritoriul comunei Glăvile face parte din podișul Getic, fiind situat în partea de nord-est a Olteniei la vest de Olt. Cu toate localitățiile din jur, comuna Glăvile are numai hotare naturale marcate de cumpăna apelor ce formează bazinul hidrografic al pârâului Pesceana. Astfel, la vest este culmea dealului
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
teren arabil,pășuni,fânețe,vii și livezi neproductive este de 2739 ha,restul reprezintă păduri,dar aparțin de RomSilva. Zona ce constituie suprafața comunei Glăvile împreună cu suprafețele tuturor localitățiilor din jur,din punct de vedere geologic face parte din podișul Getic. Dealurile au luat naștere pe fundul unei mări în care depunerile sedimentare duse de râurile montane au format straturi orizontale sau ușor aplecate-la suprafață fiind alcătuite din roci moi, cuaternare. În unele puncte ca "„La Crucea lui Vijulie”" sau "„La
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
iar la nord comunele Dăneasa și Radomirești. Localitatea Sprâncenata, delimitată la est de apele Călmățuiului, iar la vest de cele ale Oltului, se află la circa 50 km de curba hipsometrică de 200 m care marchează limita geografică între Podișul Getic la nord și Câmpia Română la sud. În acest sector microrelieful este format din crovuri și gorgane. Partea estică a acestei câmpii este străbătută de două văi aproape paralele cu Călmățuiul, numite Vâlceua Mare și Vâlceua Mică. Clima comunei Sprâncenata
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
nu este cunoscută apartenența confesionala. Comună Diculești se află intro zona care,desi puțin cercetată din punct de vedere arheologic,este inclusă prin descoperirile din apropiere (Bugiulești comună Tetoiu) și se află în aria de antropogeneza de pe malurile fostului lac Getic.. Descoperirile arheologice întâmplătoare în zona înconjurătoare localității atestă o continuitate neîntreruptă a vietii omenești începând încă din paleolitic .O dovadă în acest sens o constituie așezările neolitice descoperite în Bălcești,precum și unele urme materiale aparținând triburilor din prima epoca a
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]