6,593 matches
-
s-a terminat totul. I-am spus pentru cine este și că aștept răspunsul. - Așteaptă aici, mi-a spus și a închis ușa. M-am uitat atent la ciocan. Era amputata labă a unui leu de bronz, care cu niște gheare lungi de bronz strângea o bilă de bronz. Probabil că era importat din Bronx. Am auzit niște copii jucân-du-se pe undeva, strigând niște nume. În copacii din parc cânta o pasăre tiatira tiatira cu un croncănit. Nu era cald, deși
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu frază rotundă și prevenitoare. E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
clasă politică închisă precum o castă și izolată de restul populației prin largi cordoane de jandarmi, polițiși, SRI-iști, SPP-iști și alte zeci de forme de pază, și pe de altă parte de segmente întregi de populație prinse în ghearele neofascismului. Cele două nu se opun, ci doar se hrănesc reciproc (vezi și acuzele de neofascism recente venite dinspre putere). În aceste condiții, în bună tradiție românească, a sta acasă e aproape revoluționar”, își încheie Poenaru articolul.
Când s-a rupt Mișcarea UnițiSalvăm Roșia Montană. Tensiuni între neolegionari și stângiști, amenințați cu violența by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/65165_a_66490]
-
cuvântărilor pe dinafara patriei" (România Carului Mare, p. 98); sau: „Iancu Arsene nu știa ce sunt bătrânețile/ Când a văzut un șarpe gros: cât brațul omului,/ În tufa de măceș înflorit; arbustul/ Pândea cu toți spinii lui în chip de gheare de pisică" (Cumpăna cu bine, p. 132) Paradoxul acesta e valabil și pentru Elegiile politice, volum cu care Sutrele de astăzi se împacă de minune. S-ar putea crede că, derulându-se toate ca niște epopei aurorale, poemele de aici
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
bătrânețe a Norei Iuga Despre cum a intrat „în rândul lumii" digitale, povestește cu umor Nora Iuga într-un interviu acordat Andrei Rotaru și publicat în HYPERION, nr. 1-2-3/ 2010: „Dacă nu erau tinerii, aș fi rămas pentru totdeauna în ghearele spaimei mele, aproape animalice, de tot ce ține de tehnologie, care m-a terorizat încă din pubertate. La doisprezece ani îmi era frică de telefon, de ascensor, de patefoane, că dacă sărea un cățel din pâlnie? Corina Sabău, care a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6398_a_7723]
-
de minune să descrețească fruntea furioșilor, poate fi neașteptat de sever în judecarea scriitorilor. Căci există o severitate a firilor dotate cu umor sănătos, adică o conștiinciozitate care poate contrasta cu aparența lor sociabilă, sub smalțul de politețe ascunzînd o gheară de cruzime analitică. În plus, Alex are acea intuiție din matca căreia ia naștere virtutea empatiei, urmarea fiind că n-are anosmia psihologică de care suferă mulți dintre intelectualii cinici, adică lipsa de fler în adulmecarea personalității unui scriitor. Alex
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
culise (care nu lipsesc) și argumente „pentru crezul lor neabătut”. Mai sunt și „anti-imperialiștii” vechi și noi, adepții lui Stalin, Mao, Ceaușescu, Chavez și Chomsky, care probabil că exultă la reflecțiile lui Popescu-Dumnezeu de genul: „Imperiul rus a scăpat din gheare victimele, dar naționalismul de superputere trăiește mai departe în persoana Statelor Unite ale Americii, care se duc și pun stăpânire pe o țară cu forța armelor, iar când poporul acelei țări se opune, răcnesc de te trec fiorii: «Ăștia sunt teroriști!» (Panorama răsturnată
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
al scriitorului e scurtă. Inaugurată de pașoptiști, se cam încheie cu ei. Astăzi, un astfel de rol e privit cu suspiciune. Generalul Odobescu o trimitea pe soția sa și mamă a scriitorului la cratiță, când încerca să-l scoată din ghearele revoluționarilor. Contemporanii noștri îi trimit pe scriitori la uneltele lor. Nimeni nu pare să aibă nevoie de un Hugo: nici politicienii, vorbind despre astăzi, nici istoricii, despre ieri. Actes et Paroles se intitulează cele trei volume de discursuri politice publicate
Rolul scriitorului în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4702_a_6027]
-
Eugen Suciu, apărut inițial aici, în paginile României literare, în numărul 44: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu/ ochii verzi/ mustăți de husar/ răsucite pe deget/ și-a-nvechit gheara în așternutul meu// îl sărutam pe coaste/ când își muta inima/ de pe stânga pe dreapta/ și cu un grăunte din somnul/ lui învelea luminile// din stația de tramvai/ ca să nu-mi bată în ochi// sunt prea multe emoții/ pe centimetru
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
cuvinte „lipite” uneori aleatoriu). Limbajul Hertei Müller atinge aceeași poeticitate, o șlefuire laconică de bijuterie în contrast cu sumbra mizerie descrisă. Îmi vin în minte diamantele din prăpastia în care oștile lui Alexandru cel Mare aruncau hoituri pentru a fi ridicate în gheare de vulturi și aduse „vânătorilor de comori”, cu nestemate imprimate în carne. În „Porumbu-i galben, nu e timp”, tema lagărului („concentrarea” oamenilor și concentrarea cuvintelor) revine. Formularea e o adevărată ecuație: „O lopată cu vârf = un gram de pâine”. Punctul
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
des drept accesoriu de carnaval, ne unim forțele cu SCMD, pe ai cărui membri îi vom sprijini să-și apere drepturile. Unii dintre ei au ajuns să trăiască de pe o zi pe alta tocmai din cauza hoardei uneperiste care a pus gheara pe Ministerul Apărării Naționale. Filialele PNL si SCMD ale Sectorului 2 vor colabora pentru a face față mai usor provocărilor pe care le vom întâmpina în acest an electoral, în demersul nostru de a scăpa de actuala coaliție de guvernământ
PNL, sector 2: Într-o ţară a generalilor de carton, comemorăm eroii adevăraţi! () [Corola-journal/Journalistic/46451_a_47776]
-
lui Oedip de a fi dezlegat misterul Sfinxului și încrederea lui în propriile puteri după depășirea acestei încercări aparent insurmontabile: Țintise sus, mai sus ca toți. Și cât/ De fericit era! Așa/ De fericit! O, Zeus, zdrobise el/ Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
sunt deștept pe lume, de când știu că sunt român! Cum n-am ochii mii, ca Argus, ca cu mii de lăcrimioare Să jelesc ticăloșita a poporului meu stare, Preste care lupi și pardoși s-au făcut stăpâni deplin Zgâriind cu gheare lunge al Valahiei drag sân!” (Levantul, p. 5). Am ținut să-l reproduc așa, vers sub vers, și nu în varianta economică pentru a pune mai clar în evidență un detaliu numeric. Sunt exact paisprezece versuri. Structură de sonet. Minus
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
le șteargă și casa în mijlocul ruinelor lăsate de comuniști, oi și vaci pe care am fost obligați să le tăiem și ne urmăreau resemnându-se, păsări (nu tucanii din lac, nu găile, altele mai grase, mai mari, sfâșiindu- le cu ghearele și ciocul pielea umflată) o mâță în birou adulmecând o cutie de conserve cu nu știu ce și cuferele tăcute fiindcă mama nemișcată acolo sus, gândindu-se la ce oare, plănuind ce oare, dorind ce oare, nu știu cine sunteți dumneavoastră doamnă, odată m-
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
Marta Petreu „Copilul“ a venit din închisoare în martie 1976, eliberat mai devreme, condiționat: trebuia să-și facă armata pe care o refuzase cu tărie cît stătuse, ca străjer iehovist, în ghearele lui Ticu și ale comunității străjeriste din sat. Ca-n filmele sentimentale, el și Mica s-au întîlnit, din pură întîmplare, pe peronul gării din Cluj: el, venind de la închisoarea din Brașov, ea, pregătindu-se să meargă la el, la
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
Covrig Roxana O maimuță furioasă a atacat un copil la Grădina Zoologică. Tatăl băiatului și îngrijitorul s-au luptat cu maimuța, care și-a înfipt ghearele în gâtul băiatului și l-a mușcat. Băiatul a fost grav rănit, potrivit presei locale, citate de Daily Mail, însă nu se cunoaște starea lui actuală. Atacul a avut loc la Ratlam, Madhya Pradesh, în India și vine la doar
Momente îngrozitoare: Un copil a fost atacat de o maimuță la Zoo- FOTO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55707_a_57032]
-
ianuarie 1946 nu este doar începutul unui nou an, ci și al unei noi etape a bătăliei pe care Partidul Național Țărănesc, alături de Partidul Național Liberal, de Regele Mihai I și de numeroși intelectuali, o dă pentru salvarea României din ghearele Uniunii Sovietice. O etapă defensivă și, în același timp, a marilor deziluzii și rupturi: de alianțe politice, de prietenii, de contracte de încredere. Valul declanșat de înfrângerea Axei asupra statelor satelite - ocupate, toate, de URSS - amenință să ne înece țara
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
Alt distih cu iz etern pentru Maia Morgenstern). „Să aflu, Maia, superbețe antică,/ Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!// Maia, cînd jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,/ Nu m-ai zărit de-a stînga lui Iisus? Eram Baraba!// Gheara iubirii o simt, paralizantă, peste stern/ Cînd ca pe-un unchi mă mîngîi, o Maia Morgenstern!// De ce, ca pe-un luceafăr te-ador și te-adorm, Maia,/ ‘Ntr-o scorbură de morcov? Cumplit de simplu: D’aia!// Sfîrșit de primăvară dulce
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
și completarea unui chestionar complex, menit să ajute și în perspectiva difuzării cărții. Lucrurile pot fi complicate din trei motive: pe de-o parte, pentru că intrați într-o competiție acerbă, cu sute și mii de alți solicitanți care luptă cu ghearele și dinții pentru a-și vedea cartea publicată, deoarece de ea depind un post sau o promovare. În al doilea rând, pentru că există specializări destul de înguste și puteți constata că sub titulatura „literatură” sunt luate în considerare doar anumite categorii
Cum se traduce o carte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3526_a_4851]
-
aceeași proliferare de organe bolnave și de eviscerări strict decorative: „mâinile erau un evantai prăbușit”; „fața mea și-a amintit totul despre dorință/ despre parfumul ei violent”; „și înapoi, cu brațele-nvinețite,/ cu gâtul stors ca o rufă/ mi-au crescut gheare, copite”; „am o copită în loc de inimă,/ și-un ghem de păr în loc de ficat”; „eu eram învins jigărit cu fierea în gură/ cu gura în palme și palmele nu conteneau/ să mă plesnească întărâtate de tremurul animalic”; „ochii tuturor/ scaunelor se
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
umană de necuvîntătoare. Mai întîi o familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu ochii verzi/ mustăți de husar/ răsucite pe deget/ și-a-nvechit gheara în așternutul meu”. Apoi un patetism explicativ, însoțit de o proiecție în depărtarea fabuloasă a originilor: „îl sărutam pe coaste/ cînd își muta inima/ de pe stînga pe dreapta/ și cu un grăunte din somnul lui/ învelea luminile/ din stația de
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
joacă o fetiță-n flori... Ce dacă? Pe ochii tăi, sub ochelari, acum Pânze de fum tremurătoare-ți joacă. Eu te cunosc - sentimental nu ești Și viața o iubești cu bărbăție. Atâtea vieți, tu fără să clipești Ai smuls din gheara morții, sângerie. Și de perdeai vreo luptă-n zori de zi Cu fața palidă și răvășită, Spuneai că nu oricând poți izbândi, Că nu există viață nesfârșită. De ce privind plăpânzii ghiocei Culeși de fata mică prin răzoare Tu ai rămas
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
a bărbat, era îmbrăcată în pantaloni, se uita chiorâș pe sub sprâncenee, avea față de bandit. Un moț galben-roșcat îi ieșea de sub basmaua albă de femeie habotnică. Nările umflate i se mișcară ușor. - Nu-i nimic, nu-i nimic, le scurtez eu ghearele, șleahtă de pomanagii! Du-te și așază-te unde vrei, locurile nu-s cumpărate! Uite la ei, au făcut mafie peste tot, ca-n Sicilia! Omul sărac n-are unde să se ascundă! Mai rău ca miliția! zbiera femeia ciudată
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
face drumuri prin țară mereu având în ceafă răsuflarea urmăritorilor, admiră curajul soțului ei, aflat pasiv în ascunzătoare: "Eu eram cea norocoasă, liberă să mă mișc, să am contacte, să iau decizii, în timp ce Andrei nu putea decât să aștepte, în ghearele spaimei, pradă coroziunii provocate de inactivitate. Totuși, nimeni nu-l auzise vreodată plângându-se, nu-l văzuse deprimat sau măcar nervos. Avea un gen de curaj care pe mine nu m-ar putea caracteriza niciodată"! După cum precizam mai devreme, numele
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
dedesubt. Iar umezeala venea mai ales din ochii care pluteau într-un fel de leșie gălbuie din care privirile stârneau inele ca întrun prund de apă în care picură o ploaie de toamnă. Pielea, ale cărei riduri păreau așezate cu ghearele, îi dădea un aer de reptilă. Hainele erau și ele pe dimensiunea pielii și nu a trupului, atârnând peste umerii subțiați, iar mânecile fluturau, ca niște rufe puse la uscat. Singurul care-și păstrase măreția de odinioară și pe care
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]