1,784 matches
-
de a exprima situații paradoxale... un simbolism vizează întotdeauna o realitate sau o situație care angajează direct existența umană 84. Orice simbol își păstrează, conform teoriei lui Eliade, ,,consistența chiar și atunci când este uitat"85. Atât Mircea Eliade, cât și Gilbert Durand definesc simbolurile ca ,,variante ale arhetipurilor". În aceeași direcție cu Durand și Eliade se înscrie și René Guénon. Conform teoriei lui Guénon, din cartea sa Regele lumii 86, prin intermediul simbolului se poate realiza legătura între cele două spații: profan
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Guénon, din cartea sa Regele lumii 86, prin intermediul simbolului se poate realiza legătura între cele două spații: profan și sacru. Din perspectiva sacrului, simbolul are o origine non-umană. Una dintre modalitățile de comnicare cu celelalte lumi este simbolul. Ca și Gilbert Durand și Mircea Eliade, Guénon refuză teoria freudiană asupra importanței subconștientului, postulând ideea credinței într-un Centru al lumii. Această idee va fi susținută de filosoful francez și într-un alt studiu al său, Simboluri ale științei sacre 87. Simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Editura Albatros, 1976. de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
psihologie creștină în vederea edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu, București, Editura Humanitas, 2006, p. 3. 76 Max Blecher, op .cit., p. 1. 77 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 28. 78 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. 79 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală., publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Univers, 1977. 79 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală., publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1995, p. 348. 86 René Guénon, Regele lumii, traducere din franceză de Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
câmp geomagnetic. La început se credea că acul magnetic se orientează spre polii geografici ai Pământului. Mai târziu s-a constatat că, de fapt, acul magnetic e orientat spre polii magnetici ai Pământului care nu coincid cu cei geografici. William Gilbert (1544 - 1603) medic, astronom, fizician și chimist englez. Absolvind școala medie clasică, a plecat să studieze la colegiul St. John din Cambridge. Aici a dobândit treptat titlurile de bacalaureat, apoi de magistru al artelor, iar în anul 1569 de doctor
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
doctor în medicină. În această perioadă a fost ales membru al Societății Savanților din Cambridge și succesele sale repurtate în domeniul medicinii i-au adus titlul de medic personal al reginei Elisabeta Tudor. După trecerea în astral a Elisabetei I, Gilbert a continuat să fie medicul personal al regelui, Iacob I. A plecat apoi într-o călătorie prin Europa, de unde s-a întors cu titlul de doctor în fizică. Pe lângă practica medicală, s-a ocupat și de științe și are merite
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
este încălzit până la roșu își pierde calitățile magnetice. A studiat polul magnetic al Pământului cu ajutorul unei busole de construcție proprie. A tras concluzia că Pământul se comportă ca un magnet uriaș, ai cărui poli se află în apropierea polilor geografici. Gilbert a studiat și fenomenele electrice și a descoperit că, pe lângă chihlimbar, mai există și alte substanțe care se electrizează prin frecare. A tras concluzia că forțele de atracție ale magnetului și ale chihlimbarului, sau altor substanțe care se pot electriza
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
șase volume intitulată Despre magnet, care a apărut în anul 1600. Importanța excepțională a acestei lucrări a fost apreciată de mulți savanți renumiți, printre care Galileo Galilei și Michael Faraday. Pe lângă medicină, chimie și magnetism, direcțiile fundamentale ale preocupărilor sale, Gilbert, om cu cultură multilaterală, s-a ocupat și de astronomie, fiind unul dintre primii oameni de știință englezi care au susținut părerile noi, din acea vreme, revoluționare, cu privire la mișcarea Pământului și a corpurilor cerești pe care au dezvoltat-o Nicolaus
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
E nevoie de frustrările, fobiile, spaimele și, mai ales, de viteza marelui oraș modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de personajele ivite din coșmarul spațiilor ilimitate, dar și ale măcelurilor primului război mondial. Făcând elogiul povestirilor cu detectivi, Gilbert Keith Chesterton remarca un lucru esențial despre această varietate a literaturii de divertisment: „Este cea mai timpurie și singura formă de literatură populară în care se exprimă o anumită notă poetică a vieții moderne”. Afirmație surprinzătoare, dacă nu chiar șocantă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
i se datorează introducerea cuvântului în limba română era traducător din Voltaire și Jean-François Regnard, dar și din Lamartine, și autor al unor ode de factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în lumină „inaderența sa la estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
condiții, la 24 iunie 1264 se deschideau la Londra lucrările Parlamentului convocat de Simon de Montfort, care hotăra că regele trebuie să rămână până la sfârșitul vieții sub tutelă, iar guvernarea să aparțină unui număr de 3 electori (Simon de Montfort, Gilbert Gloucester și episcopul de Chichester) și Consiliului de 9 persoane, ales de acești 3 electori 226. Pentru prima oară au fost convocați în Parlament câte "patru cavaleri loiali din fiecare comitat, aleși cu consimțământul comitatului"227, pentru ca împreună cu baronii și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a mentalității). 2.6. Structura discursului polemic 2.6.1. Actanții în jocul dialogic. Discursul polemic aparține unui tip specific de comunicare, întemeiată pe un dezacord ce polarizează enunțurile actanților implicați. Polemica este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pare un act propriu, de voință. În planul basmului, feciorul de împărat hotărăște să nu se nască pînă nu i se promite nemurirea. Cele două lumi sumeriene, Marele de Sus și Marele de Jos, încep să se asocieze „în profunzime” (Gilbert Durand), să se așeze în serii simbolice la nivele distincte: una, în continuarea tradiției, unește viața și moartea (Eros - Thanatos); a doua se limpezește în direcția moralei, sus însemnînd binele, valorizarea existenței ideale, jos încapsulînd răul, infernul și moartea. De
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
povara thanatică a „dulcelui stil”, caracteristic ieșenilor, nu era vorba decît de o figură retorică, în spiritul nou al generației „Criterionului”. Eros și Thanatos s-au aflat în permanent dialog la Mircea Eliade, simultan ori în succesiune. Mitocritica mai tînărului Gilbert Durand ar întîmpina dificultăți dacă l-ar raporta pe autorul român numai la un singur semn mitic, Apolo (solar), Dionysos „nocturn” și asta din cauza coexistenței lor nedezmințite. Totuși, nostalgia „dulcelui stil” nu l-a părăsit niciodată; nici autorul nu s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
despre lume, structurate într-un ansamblu cognitiv complex. Lărgirea definiției prin introducerea de elemente noi modifică raportul imaginar-rațional dintr-o contradicție punitivă într-o colaborare integrativă. Teoreticienii cunoscuți, care reprezintă de acum clasicismul teoriilor imaginarului, cum ar fi Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța acestuia în dezvoltarea epistemei, nu îi
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
privind imaginea și imaginarul. Această dezvoltare a imaginarului a fost considerată ca o negare a raționalității și discursivului și de aici a fost analizată ca un conflict între discursiv și imaginativ, între universul Guttenberg și cel al unei mass-media vizuale. Gilbert Durand în L'imaginaire. Essais sur les sciences et la philosophie de l'image (1994) preciza: "Se poate presimți deci că o asemenea inflație a imageriei gata pregătită pentru consum a trebuit să antreneze o totală bulversare în filosofiile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de matematică Articuli centum et sexaginta adversus huius temestatis mathematicos atque philosophos. Aceasta a fost răsplătită de către împărat cu 300 de taleri. Pleacă de la Praga spre universitatea din Helmstedt unde unde după o scurtă perioadă intră în conflict cu pastorul Gilbert Voet și este excomunicat. După ce își completează periclul german cu călătoria la Frankfurt, de unde a fost expulzat în 1591. De aici s-a mutat la Zürich unde predă filosofia scolastică. Tot în același an se mută în Italia unde încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reconstrucție a lumii. În același timp alte evenimente importante ale anului 1600 arată importanța acestui an. Galileo Galilei a scris Le Meccaniche, carte care integrează sistemul matematic în descrierea naturii și este deschiderea spre fizica modernă. În același an William Gilbert publică De Magnete lucrare în care susține sistemul copernican și în care pământul este privit ca un magnet. Este una ditnre lucrările care face trecerea spre un nou mod de a face știință. Nu trebuie uitată nici viziunea lui Jakob
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
The Great Cryptogram. Francis Bacon's Cipher in so Called Shakespeare's Plays, Chicago, R. S. Peale & Co, 1888. Dumitriu, Anton, Istoria logicii, vol. II, Editura Tehnică, București, 1995. Dumitriu, Anton, Istoria logicii, vol. III , Ed. Tehnică, București, 1997. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999. Eco, Umbero, Pendulul lui Foucault, vol. II, Editura Pontica, Constanța, 1991. Eco, Umberto, Numele trandafirului, Editura Hyperion, Chișnău, 1994. Eliade, Mircea, Imagini și simboluri, Editura Humanitas, București, 1994. Ellul, Jacques, Histoire
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
acestei lucrări vom întâlni cele două forme al căror sens este asemănător: i-mediat, atunci când dorim să subliniem legătura directă fără intermediar între noi și mediu și cel de imediat atunci când considerăm că această subliniere nu este absolut necesară. 1 Gilbert Durand, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999, p.125. 2 Chiar și termenul imaginație are drept rădăcină cuvântul imagine, dar datorită unei îndepărtări parțiale de sensul inițial, sensul imaginației a fost dezvoltat într-o relație de sinonimie
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mărturia unui trecut glorios, sacralizate de eroismul generalului, încărcate de puterea unor vremuri imemoriale. Integrate perfect casei (sau a ceea ce a mai rămas din ea) "o arhivă a trecutului", podului care le păstrează ("un muzeu al strămoșilor", cum îl numește Gilbert Durand și loc al întoarcerii în timp), scoaterea lor la lumină are valoarea reactualizării trecutului, pentru că fiecare are propria poveste; cufărul care închide trecutul personajelor, se află, la rândul său într-o cutie mai mare: casa624. Situarea unei cutii-sicriu într-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu Wikander, se înscriu deja în seria documentară a biografiei istoriei religiilor în secolul XX, alături de corespondența științifică a altor câtorva istorici ai religiilor cu nume rezonante: Henry Corbin 1, Franz Cumont 2, James Frazer 3, Gershom Scholem 4 sau Gilbert Murray 5. Un gen identic care subîntinde două tipologii diferite: corespondența cu un maestru și cea cu un coleg de generație și disciplină, un rar emul evadat treptat din cavaleria ordonată a mediilor academice în care se formase și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
camuflări ale numinosului. Fig. 13. Fereastră. Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești. Exemplu de valorificare a raporturilor dintre lumină și întuneric în arhitectura medievală moldovenească Tot de o modalitate directă și de una indirectă amintește și filosoful, sociologul și antropologul francez Gilbert Durand, când se referă la posibilitățile de reprezentare a lumii, exemplul său fiind aplicabil, desigur, și asupra cazuisticii sacrului 291. Astfel, dacă în primă instanță obiectul acestui proces se face singur prezent în minte, percepție sau senzație, în cea de-
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]