992 matches
-
bun al unei ființe eterne. Și-n aceste ființe numai stăpânul meu soarele mai poate avea ultimul cuvânt. Dar El astăzi mi-a lipsit de la SEDUCȚIA ABSOLUTĂ A ACESTUI ÎNCEPUT DE DOR ANCESTRAL unde banalul din viață rămâne un INFERN GLACIAL, ce nu va mai veni la mine în suflet și nici în viețile mele de ANI, Eu știu că amiezile îmi dau puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne, unde nici gerul nu mai poate lovi în trupul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
imposibilului când gustul înjumătățit al înserărilor a locuit dintotdeauna în calmul unui neprevăzut ce m-a surprins aici acum peste viețile accidentale ale dragostei. Și, Ea, cea care m-a făcut să cunosc în trupul nopților ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE. ȚIPĂT GLACIAL AL DELIRULUI Noaptea s-a lăsat peste sufletul universului în care dragostea a șchiopătat prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
coli albe să pot să-mi depăn amintirile una câte una astfel încât să nu mai fiu tristă. Să fiu Eu și Noaptea din mine, Să fiu Eu și gândul ce-mi cutreeră toate iubirile pierdute Să fiu Eu și timpul glacial al dorințelor și poate într-un târziu tic tacul unui ceasornic ce-mi amintește că mai sunt tânără și de aici o viață începe prin cuvintele ce vor să deslușească noi sensuri, cuvintele ce strigă să fie înțelese și de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii Cu versuri albe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
așteaptă să-le dăruiesc stelele Odată cu zorii ce mi-au luat toate durerile dintre lumina lumii și trupul nopților, ce mi-a alungat acele răcnete dezgustătoare venite din vămile infinitului unde doar moartea a sălbăticit în sufletul universului RAIUL IUBIRILOR GLACIALE. Și să știți PRIETENI, Eu, n-am să vreau să mor niciodată, Dar cine poate ști.... decembrie-2007, 2200h PRINȚ DE IUBIRE Tu ai venit în iarnă, cu un suflet de dor, Pe sub ochelarii tăcerilor ochi-ți adormeau printre rânduri Dar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mă simțeam foarte ridicol, dar mai mult decât atât, mă simțeam ușurată. Nu, mi-a spus el nițel cam rece. Nu știu. —O, am zis îngrozitor de jenată acum. Deci tu crezi că sunt prietenul lui Helen? m-a întrebat el glacial. —Păi, m-am gândit că s-ar putea să fii... am spus venindu-mi să mor de rușine. Și cam ce crezi tu că făceam când te-am întrebat dacă ne mai putem întâlni? a continuat el aproape disprețuitor. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-era martor, nu mă simțeam deloc calmă și civilizată, aveam să joc rolul ăsta la perfecție. Cu toate astea, se părea că James nu găsea situația la fel de inofensiv-amuzantă pe cât pretindeam eu c-o consideram. Mi-a aruncat o privire glacială. Și mi-a transmis alte vibrații de cioclu. Ticălos nenorocit! De vreme ce eu eram pregătită să încerc să fiu drăguță și civilizată, atunci cu siguranță, cu siguranță că și el putea să facă același lucru. În fond, ce avea de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
așa ceva. Nu-mi vine să cred că m-ai lăsat să intru în casă. Ei, nu ești singurul căruia nu-i vine să creadă, mi-a venit să-i zic, dar am tăcut. — De ce? l-am întrebat cu o politețe glacială. —A, mi-a răspuns el clătinând din cap și zâmbind ușor amuzat, de parcă nu putea să acorde prea mare încredere propriei imaginații care o luase razna. Am crezut că mama și surorile tale mi-au pregătit ceva urât la sosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci căsnicia noastră nu are nici un viitor. —Știu, am spus aproape părându-mi rău că adusesem vorba de asta. După care am tras adânc aer în piept. — Și tu ai greșit, nu? Am recunoscut deja asta, mi-a răspuns el glacial. O să trebuiască să trecem prin chestia asta în fiecare zi pentru tot restul vieții? — Păi, nu... dar... am zis. Dar nimic, a sărit el. Treaba asta ține acum de trecut. Trebuie să uităm totul și să privim în viitor. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam nu avea să-mi dea binecuvântarea lui. Și de ce Dumnezeu mi-ar fi dat-o? Nu, mi-a răspuns el. Te-am dezamăgit, nu-i așa? l-am întrebat. —Te-ai dezamăgit pe tine însăți, mi-a răspuns el glacial. —Te-am decepționat, nu-i așa? am spus, incapabilă să nu-mi pun singură sare pe rană. — Da, m-ai... decepționat, a spus Adam după o ușoară ezitare. —Păi, ăăă... ai grijă de tine, am spus simțindu-mă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai vin în nici o altă zi, i-am explicat cu amabilitate. —Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a mai întâmplat acum? a urlat el. Tocmai am limpezit totul și acum tu... Nu, James, i-am retezat-o pe un ton glacial. N-am limpezit nimic. Absolut nimic. Poate că tu oi fi limpezit ceva - propria-ți imagine de băiat bun e intactă -, dar eu n-am limpezit nimic. Dar despre ce-am vorbit noi de o oră încoace? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tu nu făceai altceva decât să mă manipulezi. —Cum îndrăznești? mi-a zis James cu fața roșie ca sfecla de mânie. După tot ce-am făcut pentru tine. Am fost un soț perfect! —James, i-am spus cu un calm glacial. Nu contest faptul că, de-a lungul anilor, ai fost foarte bun cu mine. Dar cred că dacă ai să stai să-ți aduci aminte ai să vezi că gestul a fost reciproc. Ne-am iubit. Asta a fost parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Așa e, am aprobat eu cu amabilitate. Dar trebuie să vorbim, a spus el. Nu, nu trebuie, i-am răspuns. —Claire, te iubesc, mi-a declarat el serios. Trebuie să lămurim problema asta. —James, i-am spus pe un ton glacial. N-o să aibă loc nici o lămurire. Am lămurit cât s-a putut. Acum am ajuns la capăt de drum. Tu consideri că ai dreptate. Eu zic că greșești. Nu-mi mai irosesc nici timpul, nici energia ca să-l conving pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ți placă. Eu În mai mă pensionez. Poate că-mi rezolv un post de șef de poliție Într-un orășel de pe lîngă o facultate bună de Drept. Am să Încerc, dar mai lasă și tu de la tine, pentru că atitudinea ta glacială mă Înnebunește și exact În momentul ăsta nu-mi pot permite să-nnebunesc, fiindcă am fost detașat din nou la un caz important pentru mine. Detectiv, În civil. În următoarea săptămînă sau cam așa ceva probabil o să lucrez pînă seara tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trădat față de mama lui, cât pentru că a putut sugera că motivația lui ar fi atât de banală și de înjositoare. — Cred că n-ar trebui să bagi în seamă tot ce-ți spune Henry, spune el acum, cu un zâmbet glacial. Doar e politician. Și iată-l acum pe Henry, fratele mai mic al lui Thomas, deja recunoscut drept unul dintre cei mai ambițioși parlamentari laburiști ai generației lui. Relația dintre ei depășește obișnuita legătură de rudenie, extinzându-se la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența glacială a unui bancher aflat pe punctul de a retrage un împrumut unui mărunt om de afaceri. Și, desigur, mai e acolo și Tabitha, care stă la masă cu spatele drept și nu spune o vorbă nimănui. Mortimer observă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce ai scris când erai foarte tânăr, împreună cu o poză de-a ta din copilărie. Efectul era în general destul de plăcut. Mai am tăietura pe undeva.) Dar situația mea financiară continua să fie disperată - marele public persistând în indiferența sa glacială față de produsele imaginației mele - și deci aveam serioase motive economice de a-mi încerca norocul cu Tabitha Winshaw și generoasa ei ofertă. Iată cum a apărut această ofertă. Se pare că în izolarea în care trăia de mult timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
știa că este total neputincioasă. — Dar nici nu v-ați uitat bine la ele. — Regret. Nu sunt ceea ce căutăm noi pe moment. Ce anume căutați? — Poate doriți să încercați la galeriile mai mici, spuse ea, însoțind propunerea cu un zâmbet glacial. Unele închiriază spațiul nostru pentru pictori amatori. Nu știu ce prețuri au. În clipa aceea, un bărbat înalt, bine făcut, de aproape patruzeci de ani ieși pe o ușă deschisă din fundul galeriei și veni spre ele. Totul e-n regulă, Lucinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
găsise însemnarea în camera ei și nu avusese timp să mai caute și în altă parte. În plus, casa e imensă. Ar fi durat zile, poate chiar săptămâni. Cu toate acestea - și în acel moment îmi dărui un zâmbet cam glacial - se pare că tu ai reușit acolo unde eu, legendarul, abominabilul, redutabilul Findlay Onyx, am suferit cel mai evident eșec. Te-ar deranja să-mi spui cum ai reușit? De fapt, nu prea am ce să spun. Nu am cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întipărit în memorie. Nu faceți teste cu ea, nu căutați o cerneală invizibilă, de pildă? — Ce idei pitorești ai despre arta detectivului! spuse Findlay. În comparație cu ele, metodele mele sunt prozaice. Probabil te dezamăgesc. Sarcasmul lui era mai degrabă poznaș decât glacial, așa că am încercat să fiu în ton cu el. — E adevărat, am spus. Eu am crescut cu Hercule Poirot și Sherlock Holmes. Chiar am scris povestiri polițiste când eram foarte mic. Speram că veți arunca o privire rece, de expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În fond, e doar o cronică de carte, ce naiba! Pur și simplu n-am înțeles ce-ai vrut să spui. — Dar mie mi se pare foarte clar. Ajunsesem la al doilea paragraf, în care tonul devenea în mod explicit mai glacial. Îmi imaginam subiectul cronicii mele crispându-se deja, temându-se de ce va urma. — Ascultă, e clar vreo metaforă sau altă figură de stil inteligentă care mi-a scăpat, spuse Graham. Sunt convins că prietenii tăi din metropolă or să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fii confruntat cu propria ta imagine de observator dezinteresat, de care erai foarte mulțumit, care devenea brusc mincinoasă: să descoperi că ai fost prins cu totul în plasa mobilelor și suspiciunilor pe care tu urma s-o descâlcești cu detașarea glacială a unui outsider. Inutil să spun că nu-mi puteam imagina cum de mi se întâmplase mie așa ceva. În orice caz, s-a dovedit că Graham ne-o luase înainte. La următoarea mișcare, s-a dus în seră prin pasajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
două săptămâni. S-ar putea să nu fie exact genul meu de atmosferă, a spus el, muzica e destul de copleșitoare, dar crede că mi-ar prii. Pe când administratorul de fonduri mândru ca o fortăreață medievală Își compunea răspunsul politicos, dar glacial, am deschis gura și mi-a ieșit cuvântul „da“. Așadar, acum am cel mai probabil o Întâlnire la o petrecere rave cu noul meu dealer de droguri. Ce dracu’ o să-i zic lui Richard? Pe măsură ce dispare efectul ierbii, simt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dorească să petreacă Crăciunul într-un castel scoțian. Nu am crezut-o niciodată. Stau și mă întreb cine ar prefera să stea cinci zile într-o casă mai friguroasă decât Polul Nord, în loc să se distreze la Disney World? După șase Crăciunuri glaciale, m-am ales cu o fobie a caselor de țară de care mă îndoiesc că o să scap vreodată. Ajunsesem să-mi omor timpul imaginându-mi că sunt evreică și așa nu mai trebuia să sărbătorim Crăciunul deloc. În mai toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]