24,310 matches
-
După un timp de reculegere emoțională, E. Lovinescu m-a poftit să iau loc pe scaun în fața biroului său. - Te rog, scumpă amică, să moi pana în sticla cu cerneală și să dai primul autograf cu semnătură, a spus cu glas solemn. Am ridicat privirea și mi-am exprimat mirarea, neînțelegînd ce vrea să spună. - Te rog să-ți pui semnătura pe prima pagină, mi-a spus el. Mi-am aplecat ochii pe prima pagină a cărții, o clipă mi-am
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
însă, cumpără camelii sau cărți, inclusiv Istoria lui Călinescu, pentru Popea), îi scriu, i se destăinuie, îi fac propuneri mai mult sau mai puțin directe. Cu toate acestea, faptul că la un moment dat criticul, care le citea tuturor cu glas tare, alege pentru o asemenea lectură în doi - interlocutoarea e d-na Ștefania Russu - Povestea poveștilor are de ce să surprindă. Ulterior, la cenaclu, lectura din textul rar, greu de obținut în interbelic (ceea ce explică și de ce e citit public) se
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
se pregătește și ea de cântare. Bună ocupație pentru mâinile-i tremurânde! Fata rejoacă întreaga comedie a pudorii - capul plecat apoi înălțat, gura acoperită și descoperită, baticul înnodat și deznodat, timp în care Văsîi mânuie cetera - și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea amurgului ne învăluie pe nesimțite. Dintr-o dată, vraja se rupe. Fiecare pare să-și aducă aminte că are o treabă urgentă. Femeile trag scaunele în casă. Bărbații se risipesc care încotro, fluierând danțul pe care
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Ce este ura? Pentru ce uităm absolut tot trecutul într-o clipă aprigă de mîine? Ce este viața? Iată întrebări care se îmbulzesc neputincioase, declanșate de întîmplări pe care nu le pot mărturisi. , mă gîndesc la fata mea, Andreea, la glasul ei minunat, subțire, încrezător în invincibilitatea mea. Peste tot și de toți mi se spune: ce faci?, de ce stai degeaba?, fă bani, bani, bani, bani! Este nespus de greu să trebuiască să explici celor mai dragi, mai apropiați, că, și
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
Dar, pînă atunci, frecam și întristam hîrtia de o lua dracu'. Madi era curtată de mai mulți băieți pe care, dacă avea pică, dacă n-avea, îi băga sub masă la băutură. Apoi făcea cu ochiul, șmecherește. "Bătrîne" - își înfoia glasul, trăgînd bărbia în piept - "he, he, he! Păi, ce, așa merge?" Într-un fel, Madi nu era bună de "iubită", ci de prieten. Dar asta nu se vedea clar atunci. Mai exact, nu vedeam eu. Aici v-ar putea lămuri
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cu ființe care nici nu e nevoie uneori să fi existat.... Ți se confundă totul, cu limitele dizolvate sau schimbate mult sub imperiul fanteziei mele, în toate aceste prea numeroase pagini - totul în același plan pe hîrtie: oameni și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
mici cum să-și apere rangul după ce vor intra cîți vor intra ca tineri bărbați în Cetate și porni desculț pe un drum ivit dintr-odată în spatele lui Cînd crezu că a ajuns aproape de locul nemaivăzut de valea cealaltă un glas se auzi din departe puternic însă foarte dintr-un fum înalt ca o vedenie cineva îi vorbi oprește-te piatra Eben-Ezer este în fața ta dacă te-aș lăsa să mă vezi m-ai recunoaște după semnul de pe obrazul stîng în
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
-mi convinge concetățenii că e foarte înțelept să înțeleagă iminența autumnală. Și iarăși desfăceam sufletul cîte unui tom legat în pînză aspră la pipăit, rătăceam pe rîndurile negre, încremeneam apoi cu privirea pe varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele țîșnindu-mi din vîrful degetelor, mai reușii să scriu, necuviincios, în aerul amurgului sălbăticit
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
o povestire mai întinsă, Iubire, apărută în 1945 în revista "Viața socială" și republicată integral de Ion Cristoiu în Marin Preda - Scrieri de tinerețe, 1987, - e o narațiune cu subiect țărănesc etern, putem spune, în care doi tineri ațâțați de "glasul iubirii" ajung să se bată crâncen cu ciomegele ghintuite pentru o fată. O întâmplare trăită într-un cadru asemănător și de Niculae Moromete. Iar O adunare liniștită este însăși celula-nucleu din care germinează Moromeții, înfățișând în versiune concentrată o sumă
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
putință. Din două în două case vedeai o cafenea elegantă, plină de domni și de doamne împodobite; în multe locuri, mesele și scaunele fuseseră mutate, din cauza căldurii, afară pe trotuar, iar la urechile mele ajungeau râsete și discuții purtate cu glas ridicat, când nu erau acoperite de zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau încoace și încolo, cu o viteză nemaipomenită. Totul dădea o impresie plină de viață, iar strada îmi amintea atât de mult de un bulevard parizian en miniature, încât m-
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
seară au început să vină invitații; se întâlneau aici diplomați și politicieni, oameni de știință și scriitori, nume precum Rosetti, Balș, Hasdeu, Gaster, Slavici și J. Negruzzi. Acesta din urmă scoase un manuscris din buzunar, începând a-l citi cu glas tare. E o mică piesă într-un act, plină de viață și scrisă sprinten, iar autorul are parte de suficiente aplauze; dar tot mai găsesc câte unii ceva de obiectat în privința evoluției personajelor, și se stârnește o dispută plină de
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
M-am smuls cu grabă dintre lucruri, Și-am izbucnit în golul nopții, Am revăzut cetatea părăsită, Treptele scării fără nimeni Și am căzut cu fața în țărână. Pe când mă zbuciumam jelindu-mi Întârzierea, viața mea pierdută, Grăi pe-aproape glasul nentrupării: 'Împodobită-mi ești de deznădezde: Lumină fie-ți sfâșierea' . O cale Mergeam printre coloanele de arbori, Sub bolta roșie a amiezii, Coroanele ardeau ca în vitralii. Părea că eram singur dar crescuse În jur o flacără de chipuri, Și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
pînă la Fălticeni, unde mă așteaptă o cameră răcoroasă, cîțiva brazi sădiți, înaintea ferestrei și masa de lucru, este o mare problemă. De fapt e un pelerinaj la locurile originii mele, pe care nu îl trădez, a rostit Maestrul cu glas ferm. Mi-am dres vocea și am continuat cu îndrăzneală, ideea mea. - Orașul Sibiu l-ați cunoscut, dar stațiunea Ocna Sibiului, nu. Părea că întăresc îndrăzneața mea invitație, fără a sesiza încurcătura ce o stîrniseră cuvintele mele, spuse într-o
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
o călătorie făcută cu soțul meu. Totul era curat, frumos și îmbietor, iar inima mea tresălta în piept de bucuria plăcerii pe care mi-o dădea prezența Maestrului E. Lovinescu. Deodată de la o masă aflată în preajmă, se auzi un glas avînd o tonalitate care tulbura într-un fel anume, atmosfera în care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mine. Indignarea lui Lovinescu, percepînd uriașa mea neputință de a pricepe ceea ce se stîrnise în sinea lui, trecuse într-un stadiu cu totul imposibil de imaginat. Făcu un efort să-și stăpînească tăria enervării lui și mi-a spus cu glas potolit: - Nimic altceva decît că mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele ce Victor Eftimiu va povesti. - Ce să povestească?, l-am întrebat cu stăruință. - Despre expediția mea estivală, despre plimbarea pe care am făcut-o cu trăsura. L-
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
sarcină. Un al doilea consiliu de coroană se ținu la București, în palatul Cotroceni. Cum nu mai era timp pentru dezbateri el se încheie relativ repede, nu mai înainte ca Petre Carp să-și facă auzit (încă o dată) sumbrul lui glas de Casandră. Prevestirea nu avea să se adeverească. În aceeași zi - 14 august - pe înserate, jandarmii pedeștri anunțau suflînd în goarne mobilizarea generală. În Valea Negrului școala se afla peste drum de primărie. Era o clădire scundă și lungă, cu
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
brobonat de sudoare. "Dar ăsta e fricosul, se gîndi, fricosul care se dusese să facă pe el lîngă uluci. Se ține de mine, pe semne, fiindcă numai eu l-am văzut și știu ce-i poate osul". Se răsti cu glas răgușit, voind să-l sperie și mai tare: "Îi vezi, bă? Uite-i colo-n vale, fug ca gherlanii dintr-o gaură în alta. Îi vezi soldat?". Ochii albi ai omului se rostogoliră iarăși, ca atunci, în orbite, dar răspunsul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și fericire cerească, poemul din Poeme cu îngeri, poate fi epitaful vieții lui V.Voiculescu: Oprită să urce în ceruri vreo-dată, Durerea n-are aripi să-și facă vânt, Ci calcă, peste lespezi încovo-iată, Înger pururi încătușat de pământ. Adâncu-i glas n-ajunge la stele... Brațele-i vântură cenușă și lut Presărându-le peste răni grele Dar Domnul a ales-o de la început. În ochii ei lucește, încă neînțeleasă, Lumina semnului Lui izbăvitor Și-a pus-o mai presus, crăiasă Și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
parcurg întregul din creștet până la călcâile roze. "Nu-mi cunosc corpul, e plin de surprize și pentru mine". Încep cercetarea și ea mă consolează: "N-o să te las singur, îl vom căuta împreună". Formele imperfecte Spre faima ei e urâtă: glas aspru; mâna e grea Vestmintele îi stau alandala - sperietoare. Și pentru că îi place între bărbați, și-i înfruntă, vreo cinci se luptă să-i câștige favorurile. Comentează unii că spritul este un dar doar al formelor imperfecte, și că frumoasele
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
-ntreagă și lasă-ne! Uite, de exemplu, ai putea să te măriți cu unul cu bani! Scrisoare deschisă către Elena Băsescu Dragă Elena, Îți scriu dintr-o cazarmă. În momentul ăsta, în jurul meu, e mult fum de țigară, sînt multe glasuri groase și zbîrniie cuvinte care încep cu “p” și cu “f”. Știi tu cam ce cuvinte. Chiar dacă nu le-ai auzit vreodată la Bamboo, le-ai auzit prin casă, cînd taică-tău credea că dormi. Dar mai bine să-ți
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]
-
luat toți Motoc! — Motoc! Motoc! — El ne belește și ne pradă! El sfătuiește pre vodă! Să moară! — Motoc să moară! — Capul lui Motoc vrem! Acest din urmă cuvînt, găsind un eho în toate inimile, fu că o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas strigă: „Capul lui Motoc vrem“. Ce cer? întreba Lăpușneanul, văzînd pre armașul intrînd. — Capul vornicului Motoc, răspunse. Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
Motoc! — El ne belește și ne pradă! El sfătuiește pre vodă! Să moară! — Motoc să moară! — Capul lui Motoc vrem! Acest din urmă cuvînt, găsind un eho în toate inimile, fu că o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas strigă: „Capul lui Motoc vrem“. Ce cer? întreba Lăpușneanul, văzînd pre armașul intrînd. — Capul vornicului Motoc, răspunse. Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
belește și ne pradă! El sfătuiește pre vodă! Să moară! — Motoc să moară! — Capul lui Motoc vrem! Acest din urmă cuvînt, găsind un eho în toate inimile, fu că o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas strigă: „Capul lui Motoc vrem“. Ce cer? întreba Lăpușneanul, văzînd pre armașul intrînd. — Capul vornicului Motoc, răspunse. Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu tunurile într-înșii... Să moară toți! Eu
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
e mai bun! La mulți ani cu sănătate, Să-ți dea D-zeu de toate! (cele ce-ți dorești să se-mplinească!) Viață lungă..., fericire..., Sănătate și iubire! C-asta-i urârea lu’ Nea Popa’s..., De-a rostit-o într-un glas! Eu cu numele, tu cu anii. Noi să fim sănătoși. La mulți ani! la mulți ani ! doar bine ție ! Mulțumesc, dragii mei! De pe malul Senei, de unde urmăresc însemnările tale zilnice, iti transmit un parizian Joyeux Anniversaire
Sus, sus, sus, la munte sus! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82460_a_83785]
-
de toate aripile.” “Păi da, dar va trebuie autorizație. Nu puteți să faceți poze fără autorizație.” “Bine, si autorizație de unde obțin?” “Asta io n-am de un’ să știu”, încheie solomonic portarul, cu o undă de prietenie și înțelegere în glas. Îl asigur că n-am făcut încă poze și că o să-mi fac rost a doua zi de autorizație. Încerc să aflu de la el ce e cu șantierul, de cât timp durează, dacă e doar o renovare sau și o
Începutul și sfârșitul modernismului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82516_a_83841]