625 matches
-
să-i extragă pe cei sănătoși, medicul o soarbe toată ziua din ochi pe călugăriță. În plus, desfășoară o întreagă strategie de seducere a ei, făcând-o ca în cele din urmă să-i cedeze. Scriitorul, bineînțeles, aprobă, încurajează și glorifică acest asediu împotriva castității. El o portretizează pe Agripina cu o înflăcărare de îndrăgostit (ca și cum s-ar fi contaminat de iubire de la propriul său personaj). Din nefericire, din cauza precarității mijloacelor de exprimare, apologia alunecă frecvent în ridicol. „Călugărița Agripina - afirmă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a sosit Margaret. Stătea la umbra unei imense coloane Încovoiate, ca o rangă strâmbă, pe care era un paratrăsnet. — Vino să arunci un ochi Înăuntru, i-a spus Bill luând-o de mână. O să fii mirată. Fiecare etaj al clădirii glorifica un aspect al Indoneziei moderne și independente, i-a explicat Bill. Fiecare nivel avea șaptesprezece metri Înălțime, „ziua independenței, azi, șaptișpe august, te-ai prins?“, era luminos și spațios, făcut din beton polisat cu curbe și unghiuri. Oriunde ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deseori o "acoperim" în mod reflex cu cuvântul "iubire"; acest reflex ne-a fost creat de romanele de dragoste, de filmele de "love story" americane etc., care, toate, creează "nevoia de a ști că iubești". Dacă societatea n-ar mai glorifica atât de mult iubirea, făcând din ea o valoare absolută, și dacă ne-am întoarce măcar în vecinătatea faptului de a considera iubirea ca fiind aproape o "nebunie temporară", am avea mai puține dorințe de a ne ști iubind (ideea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în iubire este un celălalt determinat). O mare parte din tinerii din ziua de azi par (sau ne par?) a avea un dezgust față de muncă. Cred că e vorba și de un recul social față de o epocă în care era glorificată munca fără roade (sau cu rezultate abstracte). Pe de altă parte, gradul (ori gramul?) de libertate ce însoțește capitalismul presupune și existența unor tineri care nu vor să se lase prinși în jugul unui serviciu, dorind să facă altceva; uneori
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de pătruns. Deși e în scădere, printr-o astfel de particularitate, influența lui Ion Barbu asupra poeților tineri în ultimul deceniu a egalat aproape influența lui Tudor Arghezi...1 Eugen LOVINESCU Ion Barbu a început prin poezii de stil parnasian, glorificând dionisiac marile forțe geologice, lava, munții, banchizele, natura inertă ă...î. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe Ion Barbu, Joc secund, ed. Cultura națională, ă1930î. poduri de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
interioară stă În adevărurile rostite fără emfază și fără regret. Schőne Welt, wo bist du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las scăldat de o lumină care nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care mi-o da arta elină. „Sfînta, nerostita, tainica noapte” a lui Novalis redeschide ca o rană labirintul. În schimb, firul Ariadnei mă conduce Înapoi spre bucuriile luminii. Chiar sîngele și noroiul sînt saturate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În aer? De ce m-ar umple Heracles de entuziasm mai mult decît Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același răspuns pe care-l glorifică sensibilitatea lui Oedip și sculptura greacă În epoca ei de aur. Numai că inima lui Oedip ține minte totul și reia mereu Întrebările de la capăt, În vreme ce Heracles, după ce a omorît un monstru, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Heracles de entuziasm mai mult decît Oedip de respect? Adevărul nu cere o vitejie mai mică decît acea de a ucide un monstru. Heracles răspunde altfel sfinxului, dar nu altceva decît Oedip. Brațele lui glorifică același răspuns pe care-l glorifică sensibilitatea lui Oedip și sculptura greacă În epoca ei de aur. Numai că inima lui Oedip ține minte totul și reia mereu Întrebările de la capăt, În vreme ce Heracles, după ce a omorît un monstru, l-a uitat. El nu cunoaște lumea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fapt ceea ce i se imputa era „proslăvirea lui Dumnezeu” și „iubirea de neam și grai”. știind cât de îndrăgit este de cititori, autori tățile comuniste au încercat să‐ l atragă de partea lor, sugerându‐ i să scrie versuri care să glorifice vremurile noi, numai că poetul autodi dact din Ilfov a răspuns cu demnitate: ‐ În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul! La nici trei săptămâni de la intrarea sa pe poa rta lagărului de la Ocnele Mari, la 8 iulie
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
unică în istoria eternității, și bucuria creației, ca încercare de nouă, demiurgică, naștere a lumii. Celebrarea bucuriei de a trăi Dacă Heraclit, Leopardi, Trakl, Ungaretti, Bacovia au considerat viața o moarte conștientă de sine, în plan universal cei mai mulți poeți au glorificat existența, poezia constituind o liturghie care oficiază celebrarea ei ca pe un ritual divin. Nu însă toți la modul absolut, unii dintre ei având și momente de ieșire din entuziasmul necondiționat. Deși pentru om vremea potrivită exaltării ontice are măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apoi, achitarea. Tot Frina ar fi propus, se zice, cetății natale, adică Thebei, să-i reconstruiască pe cheltuiala ei zidurile împrejmuitoare, cu condiția să fie înscris în fortificații numele său. Theba a refuzat, socotind că nu-și putea îngădui să glorifice o hetairă, dar Praxitele nu s-a sfiit să facă iubitei sale o cinste și mai mare, imortalizînd-o în marmură. Cea mai romantică victorie a frumuseții am găsit-o, însă, unde mă așteptam mai puțin. La Pitagora. Și nu rezist
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acela, Căreală, neverosimil de mare cum era, se topea Încetul cu Încetul, până redevenea avortonul bine cunoscut care Îi Învăța pe ei, viitorul patriei, cum se face un făraș; redevenea cerșetorul de nu se știe ce la picioarele statuii care glorifica un țăran sălbatic, sătul de atâta cerșit. — Vasile, ce ai, bă?! Trezește-te, l-a auzit În stânga pe Cristian. Ești bine? Unde naiba ai plecat? — Unde să plec, Cristiane? Nu am plecat nicăieri, ți s-a părut. — Nu, nu... ce naiba
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
proclamații incendiare, precum „Manifest către poporul polonez despre «futurizarea» imediată a vieții“ și „Manifest asupra poeziei futuriste“, în care pledează pentru o artă simultaneistă și alogică, pentru distrugerea ortografiei și a sintaxei, dar și pentru constituirea unui partid futurist gigant, glorificînd în acest sens masele, democrația populară, viteza, corpul uman și mașinismul. Matematizarea limbajului și alte invenții tipografice venite pe filieră italiană coabitează aici cu experimentele lingvistice de tip zaum (fapt care se regăsește și în titlul onomatopeic al almanahului Gga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultivat și de avangardiștii noștri interbelici: „Bucureștii și-au amintit că nu demult au fost împrejmuiți de codri înțesați, ca un promontoriu impudic, de păduri pubiene. (...) Pe Iancu Jianu, pe Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
respecta. Puțin a lipsit să nu îi arate poeziile în trimestrul doi normal nu știa dacă ar fi avut succes dar sigur ar fi zdruncinat grupul lor: - Cum, și băieții scriu poezii? Chiar netalentații? L-a bătut gândul să își glorifice sentimentele și ar fi vrut să îi arate profesorului scrierile, însă șovăia. Stani trebuia să se pregătească la matematică, literatura s-o lase în grija fetelor. Fiana, care a fost o timidă dar își urmărea cu încăpățânare scopul, a intrat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
„MAMA este un simbol al germinației veșnice. Prin mamă suntem datori să glorificăm eternitatea lumii.” „Românul s‐a născut poet”. Iată un adevăr născut din înțelepciunea Măriei sale poporul. Ca să nu banalizăm poetul , creator de înțelepciune, aș înclina să cred și să adaug că românul s‐a născut și este rapsod. Poetul este o
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
devenit o exigență a civilizației noastre. Ni s-a impus legea fundamentală a echilibrului alimentar, al cărei unic obiectiv este să scape trupul nostru de zgura abundenței pentru a-l curăța, a-l dinamiza, a-l înfrumuseța și a-l glorifica”. În orice caz, „frumos, bogat și sănătos astăzi nu mai înseamnă gras”. Spre deosebire de mai vechii potentați, tinerii oameni de afaceri din ziua de azi știu și ei foarte bine acest lucru și fac tot posibilul pentru a-și „întreține corpul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pozitive pentru inspirație, nu modele pentru a-i ghida în viață. Ei își doresc ca media să oglindească ceea ce sînt și să prezinte oameni ca ei ; nu își doresc modele de care să fie subjugați sau pe care să le glorifice” - ne spune studiul Discovery despre bărbatul tînăr în lume. Tipul clasic al maestrului, prea asemănător părintelui tutelar, pare să fie deci prost văzut în această lume a adolescenței-spre-altceva... Dar ce caută comunismul în toate acestea ? Mi-e teamă că este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
într-o foaie îngălbenită de hârtie, ca erou. Sau cine mai știe... „Istoria este scrisă de învingători", a spus pe bună dreptate, Winston Churchill. Și nu e de mirare, fiindcă ei doresc să-și justifice lupta, pentru a-și putea glorifica la maximum victoria. De aceea există obiceiul, ca învingătorii să își demonizeze victimele, sau dacă ei consideră că nici atât nu merită, le iau în derâdere. Ca de exemplu americanii în Irak. Puține, extrem de puține, sunt în istorie locurile, sau cazurile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
magnific”. Mare păcat că și-l pierd, căci ce poate fi mai fastuos decît un anus funest, Într-un context magnific. Un context adecvat ar putea fi revista numită la Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău e să fii inteligent. Lucru confirmat și de Cristina Paț, la pagina 12, unde transcrie năduful unei vecine bosumflate pe motiv că Tatulici „descărca lăzile cu pui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și în comandant de oaste. La data de 29 decembrie 1429, Charles al VII-lea a emis... ... Actul de înnobilare a familiei d’Arc Carol, prin grația lui Dumnezeu rege al Franței, spre eternă aducere aminte. în scopul de a glorifica preamultele și strălucitele favoruri cu care ne-a copleșit Prea înaltul și în scopul, nădăjduim noi, de a continua să ne acopere cu îndurarea sa, prin mijlocirea și cu ajutorul strălucit al Fecioarei, scumpa și multiubita noastră Ioana d’Arc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
tulburătorii ordinii publice împotriva cărora trebuiesc mijloace energice de represiune. Nu ți-am proorocit eu toate astea de-acum trei săptămâni, puiule? Dar să vezi curînd-curînd cum o să puie și tunurile în bătaie ca să sugrume lupta sfântă pe care au glorificat-o până ieri! Nu observi? I-au dat zor cu "lupta sfîntă" și cu "să nu curgă o picătură de sânge romînesc" exact până ieri, adică până în ceasul când au fost siguri că vin la putere. Ceea ce înseamnă că au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea, de asemenea, ca Su Shun să-i propună lui Nuharoo să devină aliata lui. Ea e o pradă ușoară, atunci când e măgulită cu cuvinte dulci. Maestrul trucurilor ar putea să o aibă la degetul mic. Nuharoo trăiește ca să-și glorifice numele, și orice atenție din partea lui Su Shun i-ar fi cât se poate de plăcută. La urma urmei, supraviețuirea mea nu prea ar fi prioritatea lui Nuharoo. An-te-hai intră, împiedicându-se de prag. Îmi raportează că s-a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lungul tuturor acestor ani petrecuți la mănăstire, "în lenea zilelor, în nopțile fără sfârșit și în singurătatea nădejdilor ei", Jeanne nu contenise să plăsmuiască visuri de iubire. Însă tânăra fată are o viziune pronunțat romanescă asupra iubirii. O idealizează, o glorifică, o amplifică peste măsură. De ce a primit Jeanne o astfel de educație? De ce i se permite să rămână atât de neștiutoare cu privire la cele ale vieții? În cazul de față, se împletesc și se sprijină reciproc o sumă de factori istorici
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sta să o ascult o viață... cânta Lucienne Boyer în 1930, în șlagărul pe care-l știm cu toții. Și pe măsură ce tabuurile cu privire la trup și sexualitate încep să dispară, imaginarul erotic se eliberează, iar dimensiunea spirituală, chiar divină a iubirii este glorificată. Acum peste tot este cântată, elogiată, proslăvită "marea dragoste": în romane, în literatura populară prin scrierile unor autori precum Max du Veuzit, Delly în afișe publicitare, cărți poștale, reviste, cântece și, bineînțeles, filme. Sărutul în cinema La începuturile sale pline
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]