504 matches
-
n legătură cu rezolvarea crizei [guvernamentale, n.n.] circulă patru nume: General Avramescu, Barbu Știrbey, Savel Rădulescu și Cons. Vișoianu” (Semnalul, nr. 868, 27 februarie, p. 4). Și `n ziarul Fapta din 27 februarie 1945 apăruse un articol `n care se glosa pe marginea celui care avea să formeze noul guvern. Informația era preluată de S.I. din Direcția Generală a Poliției, `ntr-un material intitulat „Guvern Barbu Știrbey sau general Avramescu?”, `n care se nota că „s`nt indicații serioase că național-liberalii, național-țărăniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai poate fi realizată fără interacțiuni complexe cu diferiți actori, parteneri sau competitori, pe fondul unui minimum de consens referitor la evoluțiile de pe scena internațională. Primul „segment” asupra căruia se proiectează definirea intereselor României este realitatea europeană. Este inutil să glosez acum pe seama importanței Uniunii ca actor global. Rolul său este semnificativ și de multe ori de la sine înțeles, deși în cadrul UE el face încă obiectul dezbaterilor politice și academice. În ultima perioadă, Uniunea Europeană își redimensionează ambițiile și traversează procese, adesea
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Gheorghe Grigurcu Intuind primejdia unei reducții păgubitoare a materiei sensibile din care e alcătuită textura poeziei, Marin Mincu procedează de altminteri rezonabil, glosînd pe marginea creațiilor antologate nu atît cu stringența scolastică a teoreticianului crispat de metodă, cît cu degajarea unei conștiințe critice deschise, tangente la propria-i vocație lirică. Criticul Mincu, unul din cei mai dotați și mai activi pe care-i
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
asupra unor date ale celui dintâi. Ar putea fi așa dacă Sîrbu n-ar fi trăit intens, profund traumatizat, într-un spațiu ale cărui evenimente Monica Lovinescu le consemnează dinafară, nefiind decât afectiv și sporadic victima lor. în fapt, el glosa din interiorul aceleiași realități, ca experiență directă și cu gravitatea gândirii educate la școala lui Blaga. Un exercițiu de lectură pe anul orwellian 1984, prins în ambele jurnale, descoperă destule elemente comune la nivelul orientării esențiale. Trăsătura de unire o
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
un scenariu prestabilit - căruia artistul îi rămîne mai mult sau mai puțin fidel -, ci una care pur și simplu se autogenerează, care crește din propria ei energie și care își exprimă, în procesul însuși, formele optime de manifestare. Pictorul nu glosează livresc, nu meditează din afară, el doar își rememorează stări, dezgroapă erupții, își amintește spectacolul întîilor aluviuni, al marilor turbulențe, al surpărilor irepresibile și pe acela al materiei în combustie. O permanentă luptă între lumină și întuneric transpare din construcțiile
Teodor Moraru între pământ și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12568_a_13893]
-
de lungă durată asupra întregii societăți post- comuniste a delațiunii, prigoanei și represiunilor exercitate de dictatura roșie, supune judecăților și dezbaterilor și trecutul fascist, întreprinde nepărtinitor și în deplină cunoștință de cauză - o confruntare a celor două tipuri de totalitarism, glosează cîteva din noile teorii ale istoriei, investighează unele efecte ale globalizării. În nu foarte multe pagini, Călătoria transilvană în care Dieter Schlesak își poartă cititorul este una triplă: în spațiu, în timp și în memoria individuală dar și colectivă a
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
179-180), o poetă care are, până la un punct, afinități cu Leonida Lari. Odată cu expansiunea postmodernismului, prin definiție cosmopolit, sentimentul național se retrage din poezie, fiind înlocuit de contrariul său, autodetestarea, un flagel care bântuie printre estici. Ar fi plăcut de glosat frumoasele poezii de dragoste, ce punctează lirica basarabeană de la simbolismul lui Alexandru Robot (Madrigal, p. 43) și dramatismul coșbucian din poemul epic Cleopatra de Nicolai Costenco (p. 56-65), trecând prin inflexiunile argheziene din Mărțișor de George Meniuc (p. 67), elogiul
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
pastișelor?/ Mai bine-o las baltă și ascult BBC/ |știa mai spun câteodată/ și adevărul" (p. 230-231). E o dovadă că nu am ieșit (și nici nu cred că vom ieși vreodată) din era suspiciunii. Las pentru altă ocazie să glosez excelența postmodernismului poetic basarabean, inteligent și inventiv. Semnalez doar că mă aflu în contradicție de opinie cu Alex. Ștefănescu, care crede că basarabenilor ,nu le stă bine să profeseze postmodernismul" (p. 270). Invit, pentru edificare, la lectura a doi dintre
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
școala lui, în care va rămâne până la sfârșitul vieții" (p. 384). De altfel, nu e întâmplător faptul că unul din ultimele articole ale volumului este dedicat mentorului spiritual al generației ,Criterion", Nae Ionescu: Ce învață ,filosofii" de la Nae Ionescu (1937). Glosând pe marginea unui congres de filosofie, care a avut loc la Praga, în 1934, Noica observă că filosofii nu mai stau izolați, ci ,descind în arenă și simt nevoia să-și spună cuvântul" (înțelepții și lumea). Este exact ceea ce face
Noica, jurnalist by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11370_a_12695]
-
neabătutul exercițiu livresc în felul cum privește valoarea și cum refuză platitudinea. Dar despre capacitatea lui Nae Ionescu de a face istorie prin judecățile sale sintetice și prin originalitatea imaginilor interpretative, abia de la această cronică a edițiilor s-ar putea glosa, neocolindu-i cerebralismul nervos, plăcerea polemicii și perspectiva teoretică acordată unor acute nevoi moderne.
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
mai cu seamă de la Baudelaire încoace) conform cărora un critic se cuvine a avea el însuși dotarea unui producător în zona spetelor asupra cărora se pronunță. De altminteri, resemnîndu-se parcă a accepta grila disjuncției dintre "poeți" și "critici", autorul Fiarei glosează, în marginea unui text al lui Pompiliu Constantinescu, asupra "rosturilor deosebite", dar și a "apropierii posibile" dintre "criticul profesional" și "criticul literat", în pofida faptului că exponenții ultimei categorii au ajuns a-i blama pe exponenții primei, în Franța de la sfîrșitul
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
compensatorie în consecință unor posibile proiecții traumatice, planul vital, existențialist, se conturează cu o și mai mare claritate. Din multe puncte de vedere, la acest nivel, Mirela Trăistaru se întîlnește cu mitologia eului feminin și cu setea inepuizabila de a glosa în jurul lui din pictură Claudiei Todor. Dar spre deosebire de Claudia Todor, care se reverberează direct și se multiplică halucinant în propriile sale reprezentări, cu o gamă largă de mijloace și de atitudini, Mirela Trăistaru se așază oarecum în fundal, sub camuflajul
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
zona în care se naște performanța. Prezențele publice din ultimii ani ale lui Titi Ceară marchează o apropiere decisivă de universul unei umanități frustrate și scoase abrupt din tiparele ei general acceptate: individualizare, viață interioară, definiție psihologică. Dacă inițial sculptorul glosa pe marginea abrutizării umanului și sugera anatomii nedesăvîrșite, realizîndu-și lucrările în textura moale și scămoșată a lemnului de plop - căreia-i punea în valoare accidentele de fibră -, în etapele ulterioare discursul s-a ordonat în jurul ideii de "ambalaj uman". Lucrările
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
a descărcat pistolul, timpul lent, fără puls, al lui Mircea Ivănescu întoarce ceasul înapoi și destramă coerența ostentativă introdusă de partener ca premisă". În cele din urmă competiția dintre autori e înscrisă pe coordonatele mișcărilor diverse pe care le întrupează, glosate în sens tehnic dar și filosofic, tehnica, psihologic-automobilistică, susținînd cu o doar aproximativă seriozitate, ideea vizionară: "Limitele puterii nu e doar o carte cu trei viteze (de reacție, de percepție, de imaginare), cu două scriituri (în care una, a lui
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
literar", autorii scriind expresiv și cu evidentă vervă polemică. Mișcările literare și cele ideologice se suprapun și se confundă". Ceea ce era de demonstrat. Independența deplină, în raport cu literatura, a oricărei forme de comentariu închinat literaturii nu e decît iluzorie. Am putea glosa doar asupra facturii, ca să zicem așa, asimptotice a relației în chestiune. Constantin Pricop: Seducția ideologiilor și luciditatea criticii, Ed. Integral, București, 1999, 400 pag., preț neprecizat.
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
manuscrisului, sunt scrise 662 de glose în limba română și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
că, la o comparație (bănuim) politică între Soy Cuba și Toni Erdmann</strong>, acesta din urmă pare a fi „găsit rezolvări artistice mai juste”. Reluând critici făcută de anumite voci ale birocrației culturale de la Havana și Moscova, Gorzo și Lazăr glosează pe tema estetizării, atât a sărăciei, cât și a luxului, în filmul lui Kalatozov. Nu este însă deloc clar de ce un tip de calofilie ar face filmul lui Kalatozov mai „blând”. Eu aș susține exact contrariul. Să luăm de exemplu
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
și orgolios. Într-un anume fel se produce o răstur- nare de termeni, posesorul devenind posedat. Dincolo de utilitatea imediată, obiectul țin- tește mai departe spre eterni- tate în virtutea, presupusă și insinuată permanent, a dreptului său la admirație. Sigur, am putea glosa copios pe tema raportului dintre om și obiect, mai ales că, supremă ironie a soartei, pe lîngă stresul obiectu- lui, ne-am împovărat, de veacuri, și cu reprezentarea lui artistică. Mă îndoiesc că, pictîndu-le, practicăm un fel de exorcism eliberator
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
o viziune și o stilistica menită să individualizeze creația proprie și să poreasca prin cunoaștere și sensibil inventarul vizual al umanității. Marcel Guguianu, artist preocupat de a face din real o ipoteză de lucru și din simbol o religie, a glosat cu aplicație și tenacitate pe ideea culturii corpului uman, fixându-i reperele semantice și axiologice în funcție de un antropocentrism tutelar, ideea că omul este măsură tuturor lucrurilor l-a menținut permanent racordat la etalonul uman, iar prin figurație și metaforă a
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
Unul dintre vizitatorii ei târzii, medicul Constantin Dimoftache (C. D. Zeletin), o găsește, în iarna lui 1959, lucrând la revizuirea unei vechi traduceri a Metamorfozelor lui Ovidiu. El mai menționează că lucra la un poem, Nirvana, inspirat din filosofia indiană, glosând în jurul unei entități abstracte, Nath. A murit la 2 septembrie 1962, la Tecuci în casa ei din strada George Coșbuc. Traduceri vol I, „Prichindel închide ochii, București, 1925 vol II, „Privighetoarea și alte povestiri, București, 1926 vol III, „Ionică Haplea
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
mănăstirea Cernica, îl frecventa deja. "Dumneata ai nevoie de mine!", i-ar fi spus acesta , într-un moment de întâlnire spirituală. Aici situează Scrima momentul transmiterii tradiției spirituale a isihasmului rusesc, precum și un sens al tradiției ("paradosis"), asupra căruia va glosa mai târziu în scrierile sale. În 1949 se înscrie la Teologie, pe care o va absolvi în 1956, prezentând, drept lucrare de licență, două capitole din neterminata "Antropologie apofatică", redactată în 1951-1952 și publicată postum. Între 1950 și 1953 stă
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
„” este titlul unei poezii din genul "glosă", publicată în 1883, în primul volum de versuri al poetului Eminescu. Potrivit Ioanei M. Petrescu, „” se înscrie în etapa a-3-a identificată de aceasta în creația eminesciană, în perioada marilor antume bazate pe sinteza între filosofia lui Hegel și cea a
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
apropiată de filozofia budistă. Unele idei se infiltrează prin filosofia Schopenhauriană, iar altele prin intermediul cărții fundamentale budiste "". Titlul este sugestiv „o creație în sine” (Paul Cornea) concentrând toate semnificațiile filosofice și simbolice ale textului. Termenul glossă derivă din verbul "a glosa" provenit din francezul "gloser" și semnifică explicarea unui cuvânt sau a unei îmbinări de cuvinte. Compozițional, discursul liric se articulează pe zece strofe fiind o meditație asupra lumii fără valoare de care omul de geniu este nevoit să se detașeze
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
monocromii reci, ce abordau tema interiorului, îmi apar astăzi ca niște cristalizări ale unei experiențe creatoare de natură neo-expresionistă. Poate și întrucât, în percepția mea de atunci, ele se înrudeau stilistic cu tablouri și desene de Anselm Kiefer. Acelea care glosează în marginea temei Parsifal. Dintr-o conversație purtată cu artistul, mi-a fost dat să aflu că pânzele înfățișau nimic altceva decât interiorul atelierului, același atelier în care, cândva, Costin Petrescu trudea continuu spre a-și desăvârși arta sa pedantă
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
Cam așa se instruiesc studenții și, mai ales, studentele îndrăgostite de profesorul Abe, cufundat în plină dramă a absenței unui țel în viață. În niciun caz, nu dinspre partea filosofiei îl mai așteaptă. Și totuși, hazardul, chiar hazardul despre care glosează el la cursuri, îl salvează. Ideea unei posibile crime « îndreptățite » îi dă aripi, justificarea morală fiind scutirea omenirii de încă un ticălos. Ne aflăm, însă, să nu uităm, într-o comedie de Woody Allen. Lucrurile nu se opresc aici. La
Cannes 2015. Radu Muntean, aplaudat de la etajele criticii Despre crimă, cu sau fără Kant în mână by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/102042_a_103334]