506 matches
-
medii pentru a realiza reflexivizarea) și, pe de altă parte, cunoașterea limbii de către vorbitor, adică știința lingvistică. De altfel, Noam Chomsky se exprimă astfel: "cunoașterea limbii este adesea caracterizată ca o capacitate practică de a vorbi și a înțelege"258, glosînd chiar uneori sintagma cunoașterea limbii prin competență 259. Competența trebuie înțeleasă însă numai cu acest sens restrîns de "capacitate practică", capacitatea teoretică, adică existența în minte a cunoștințelor despre limbă, fiind altceva. Ca atare, știința lingvistică și competența lingvistică sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe Grigore Alexandrescu. Începutul omului și starea orășănească glosează, în felul lui J.-J. Rousseau, asupra decăderii prin civilizație, iar Omul, construită pe antiteze și amintind de Alexander Pope, este interesantă prin reflecția asupra măreției și neputinței existențe umane trecătoare. Pesimism și melancolie sunt notele caracteristice ale acestui volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
eseistică, Sub semnul filosofiei, Cu biciul stilului rafinat - și se încheie cu o sinteză: Ion D. Sârbu - un scriitor român din exilul intern. Autorul își intitulează volumul Eseuri subsidiare..., deoarece nu-și propune să-și domine neapărat obiectul, ci să gloseze cu măsură în umbra lui, înscriindu-se în campania de reabilitare postumă a unui scriitor ignorat multă vreme, supralicitat, poate, azi. SCRIERI: Visele cuvintelor, Craiova, 1981; Trăiri, București, 1987; Seva lucrurilor, București, 1990; Dezlănțuind tăcerea, Craiova, 1994; Incursiuni în literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
că un critic bun poate să scrie un discurs modern (modern și strălucitor) pe marginea unui text literar învechit și obosit de interpretarea didactică. Nu știu dacă am cîștigat sau nu pariul, dar ce știu bine este faptul că, pe măsură ce glosam stihurile acestor amanți moldo-valahi, instruiți, rafinați și prefăcuți, starea mea de spirit și imaginația mea critică se modificau considerabil. Am încheiat îndrăgostindu-mă, pur și simplu, de versificatorii aceștia cu limba împleticită, uneori insuportabilă... S-a petrecut un transfer pe
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trist (mi-o aduc aminte pe doamna Dimitriu plângându-l anul trecut, la înmormântare, ca pe o rudă dragă și apropiată, deși nu îl cunoscuse decât în cadrul festivalului). Mă uit în catalogul ediției din acest an și simt nevoia să glosez pe marginea unei fotografii emblematice, de la ediția din 1999, unde pot fi admirați întreținându-se cordial, sub oblăduirea lui Lucian Vasiliu, cei doi titani ai poeziei ieșene: Mihai Ursachi și Cezar Ivănescu. Este, cred, una dintre puținele ocazii în care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Odéon unde acesta locuise câteva decenii, fusese blocată de "Fundația Cioran" de la Paris). Astfel încât, desigur, mahalagiii valahi din presa centrală vor tăia, ca de obicei, frunza la câini, cu presupuneri asupra misteriosului cumpărător (cin' să fie? Patriciu? Vântu?), sau vor glosa la nesfârșit, de data asta nu chiar fără îndreptățire, despre impotența blamabilă a autorităților românești, dezinteresate de recuperarea adevăratelor valori (că asupra întregii afaceri cu recuperarea, pe sume fabuloase, a pretinselor brățări dacice - despre care Dan Iosif lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reale și imaginare, de care suferă: „... boală a inimii, vai, destul de avansată, braț anchilozat, boală a ficatului, hemoroizi, hernie.” Și cu toate acestea, câteva rânduri mai jos scrie plin de avânt: „Viața aparține pasionaților, celor lipsiți de măsură”. S-a glosat enorm pe marginea colaboraționismului lui Drieu (și Încă mai mult despre felul În care consecințele acestuia aveau să-i producă sfârșitul), dar persistă ambiguitatea asupra realei naturi a implicării sale. Drieu nu e un fanatic (fie și un fanatic iluminat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1974, 179-199; Piru, Varia, II, 348-364; Ungheanu, Pădurea, 243-254; V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente, I-IV, îngr. și pref. Alex. Oproescu, Buzău, 1974-1994; Balotă, Ion, 340-378; Crohmălniceanu, Literatura, II, 285-311; Virgil Munteanu, „Gimnastica sentimentală”, TTR, 1975, 3; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Nouă glosă la sonete, SXX, 1975, 9; Ion Apetroaie, V. Voiculescu, București, 1975; Dan, Proza, 258-268, passim; Micu, „Gândirea”, 513-540, 833-890; Ionescu, Romanul, 74-87; Pop, Transcrieri, 47-64; Simion, Scriitori, II, 294-318; G. I. Tohăneanu, Dincolo de cuvânt, București, 1976, 182-195; Liviu Grăsoiu, Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
iar din 1949 este angajat la Teatrul de Stat din Reșița, de unde se și pensionează. B. a debutat ca poet în „Epoca” (1922), cu versuri de factură vag minulesciană. Cel dintâi volum, Florile roșii (1934), incluzând câteva poeme în proză, glosează despre soarta umiliților. Înduioșarea melodramatică tinde să dea suport unor structuri contrastante, apropiate adesea de pilda religioasă. B. folosește, frecvent retoric, o imagistică de sursă biblică pentru a sugera paragina spirituală a veacului, condamnată în numele unui creștinism indignat - substratul celei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
același ton acid, învățătorul enumeră nume mari din literatura română provenite de la periferii, concluzionând că "provincia nu este în cadrul culturii române, ea, provincia este cultura românească în totalitatea sa"62. Concluzionând la final de anchetă, inițiatorul ei, Costin I. Murgescu, glosează pe marginea condițiilor materiale ce îi determină, în special pe tinerii scriitori, să se îndrepte către capitală, dar și asupra conștiinței culturale insuficiente a regiunilor ce nu oferă un mediu prielnic creației 63. Pe de altă parte, exodul tinerilor nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
scară colosală”), „soritul Unirii” la Bălcescu („omul acției”), „amplitudinea și profunzimea” spiritului critic la Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
poate lipsi de acest principiu epistemologic, spre care conduc și ultimele descoperiri științifice, dar și semnalele imaginarului, niciodată satisfăcut sau conținut într-o aserțiune monovalentă. Cioran nu ar fi deschis, probabil, niciodată cutia lui Schrödinger, s-ar fi mulțumit să gloseze în jurul motanului, un mort-viu, la fel ca el... Și, la urma urmei, ce ar mai fi de adăugat despre un om care se strînge tot în această sentință incurabilă: "Mă aștept"? (C) Autoficțiunea, improbabile apropieri: Cioran și Maxime Roussy La
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui nou Eminescu / 241 Anexe / 259 Bibliografie / 283 Indice / 297 Abstract / 301 Prefață Intuiția directă și simplă a bunului simț teoretic ne poate spune de la început cât de interesantă ar fi o analiză semiotică a limbajului politic eminescian. S-a glosat gazetărește îndelung, s-au făcut și unele încercări mai temeinice, asupra acestei laturi a activității marelui poet național, dar, din toate acestea, imaginea de jurnalist politic a lui Eminescu nu a ieșit cu nimic mai clară, poate că dimpotrivă. De
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1868 1870). Îl reîntâlnim și în capitolul Al doilea secol al XIX-lea (Survivances d'un romantisme transforme. Le Romantisme en poesie). În România, Nasile (sic) Alecsandri (1821-1890) cu balada Miorița (Agneau, 1852) pune bazele poeziei române moderne. Inutil să glosăm. Ca și în cazul următor: Dar poetul cel mai important al epocii este Mihail (sic) Eminescu (1850-1889). Opera sa, publicată în întregime (?, n.n.) în 1883, este plină de nostalgie pentru lumea pierdută a «Doinelor» (cântece populare române). Ea este străbătută
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și Leandru, lor alăturându-li-se, din octombrie 1923, elevul Mircea Eliade, care folosește și pseudonimele Silviu Nicoară și M. Gheorghe. Elev este și Al. Dima, prezent aici în 1922, cu un articol despre simbolism. De consemnat, în 1923, și Glosă pentru „Lumea bine crescută” de N. Iorga, iscălită Petru Balș (viitorul Petre Pandrea). Pe marginea unor motive lirice sunt eseurile lui Gabriel Donna (Din literatura cerului, Poezia nopții), precum și „corespondențele” din Paris ale lui N. Vaschide. Mult mai bogat este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
deznădejduitul și tragicul strigăt omenesc care țâșnește din adâncul muțeniei, dar și puritatea pe care o închide, fără s-o poată strivi în idealitatea ei, cenușiul pustiului existențial, al orizontului fără de zări. Totul în acel spectacol era o tăcere vorbitoare, glosând despre insondabilul suflet omenesc, cu meandrele și sfâșierile sale nevindecabile, totul era construit oximoronic, de la evoluția personajelor până la costumele și pietrișul de un alb strălucitor pe care era construit spațiul de joc. Totul era un discurs scenic despre om "O
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
metafizice etc. ne fac atenți la un univers labirintic cu disimulate căi de comunicare, la care par să aibă acces doar unii, puțini, cei "aleși". Spectacolul ascuns este, în același timp, o culegere de aforisme cu care autorul pare să gloseze pe marginea pieselor lui Shakespeare, sau, altfel, un corpus de texte cu încărcătură filosofică, apte să ne întoarcă la "plăcerea spectacolului", pentru a-l parafraza pe Roland Barthes, și o invitație pentru fiecare dintre noi de a aspira la calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
afaceri (neguvernamentale). Ar fi fost bine să vorbesc în deșert. Dar n-a fost să fie. Ca să nu par, la rîndu-mi, necivilizat, vorbind de rău un alt pictor, am dat-o atunci pe glumă, o glumă destul de amăruie, și am glosat un pic pe ticurile triumfalist-naționaliste ale Mărgineanului picturii, aflat, de cînd îl știu, în ariergarda puterii comuniste, exersîndu-se în compoziții cu "casa memorială din Scornicești" și cu alte plaiuri de baladă, survolate, ca un satelit de informații, de același și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
considerat ca fiind relevantă din punct de vedere semantic pentru această subclasă informația semantică [a fi într-o poziție (spațială), a descrie o anumită poziție (spațială), neasumată de un subiect capabil de control]; voi ilustra prezența acestui tip de informație glosând primele două verbe din fiecare subtip: a se afla "a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție", a se alege (deasupra; despre substanțe) "a fi într-o poziție spațială superioară față de altă substanță", a apune, a asfinți
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
problematica reformei și cea a nereușitelor ei nu sînt deloc noi, expunerea practicilor curente, ignorate sau exersate tacit ca daturi ale Învățămîntului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează În două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosînd mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
polisemie de sens fără modificarea construcției (ex. couler - despre un lichid și despre o ambarcațiune) și polisemie de sens cu modificarea construcției (changer qqc. - changer de qqc. - changer qqc. en qqc. - changer qqc. contre qqc.) Sensurile sunt diferite, imposibil de glosat unele cu ajutorul altora. Cât despre polisemia externă, aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
redutabila producție artistică în tehnica acuarelei, că Balcicul putea fi considerat și un oraș acuarelogenic și aceasta deoarece acuarela la malul mării se simte la fel de bine ca pretutindeni. Poate chiar mai bine prin calitatea aerului și a luminii. Viorica Toporaș glosează și ea pe tema aerului oriental al orașului pontic, surprinde din unghiuri întotdeauna sugestive, străduțe povîrnite, clădiri marcate de trecerea timpului, ambarcațiuni săltînd vesel în apa mării, hanuri vechi și celebre. Un punct de atracție tratat artistic cu o atenție
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
sugestive, străduțe povîrnite, clădiri marcate de trecerea timpului, ambarcațiuni săltînd vesel în apa mării, hanuri vechi și celebre. Un punct de atracție tratat artistic cu o atenție specială este Platul Reginei, amestec insolit de arhitectură orientală și confort european. Acuarelista glosează pe tema acestui veritabil topos și-l privește cu ochii unui romantic exilat în rigorile secolului XX. Viorica Toporaș, prin trăire și temperament, pare consaguină cu ilustra locatară de la Balcic, și-i dedică întreaga devoțiune. Pictînd în acuarelă locuri îndrăgite
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Brătescu-Voinești, Nichifor Crainic, Ion Pillat, I.U. Soricu, Radu D. Rosetti, Ion Sân-Giorgiu, Victor Eftimiu, Emil Isac, George Vâlsan, George Gregorian, Alfred Moșoiu, I.M. Sadoveanu, Cezar Petrescu, V. Voiculescu ș.a. Din Franța, Pompiliu Păltănea trimite „Scrisori pariziene”, iar André Tardieu glosează pe marginea mișcării politice din Europa (1926). Tot acum Marcu Beza (uneori sub iscălitura Augur) inaugurează o trecere în revistă periodică a stărilor de lucru din Anglia la rubrica „Cronici engleze”. Începând din 1928 Șt. Brăiloiu reorganizează pagina, schimbându-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
un trecut glorios în urmă". E o mare curiozitate să vedem ce anume va găsi Pinter de cuviință să spună la Stockholm, dar un lucru e sigur: teoreticienii literari ar trebui să adulmece dâra noii literaturi. Oricât am încerca să glosăm pe tema Postmodernitatea a murit, trăiască postmodernintatea, istoria nu ne va ierta dacă nu recunoaștem, în al doisprezecela ceas, sămânța noii generații încă nebotezate. * * * Harold Pinter s-a născut la 10 octombrie 1930, la Londra, într-o familie de evrei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]