858 matches
-
miezul nopții... Cu puțină vreme În urmă, Tony Pavone călcând greșit, contractase o entorsă la glezna piciorului stâng. A fost nevoit să meargă În mai multe rânduri la policlinica orașului pentru un mic tratament, care i-l aplica un foarte glumeț doctor, ca În cele din urmă să rămână cu acesta În relații de prietenie. Având un nume lung și destul de greu de memorat, Tony Pavone i se adresa simplu, Doctore. Fire excentrică și excepțional de comunicativă, Doctorul avea toate Însușirile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ei. Sheba a dat din cap și i-a spus că ghicise. Băiatul a devenit agitat și a început să se bâlbâie. Într-o încercare stângace de a-l face să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a mai zis nimic destul de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nebun prețios, dar asta am ținut-o pentru mine. — Ei bine, nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că e frumoasă și că e „cea mai bună iubită“ pe care a avut-o. Și asta, se pare, a fost suficient. — Așa fusese el învățat să vorbească, spune ea acum. N-a vrut să mă jignească. Încerca să fie glumeț. A fost groaznic, știu. Nu-l apăr. Există inconveniente când ai o relație cu un băiat ca Steven. Dar îi părea așa de rău apoi. Și, apoi... m-aș fi simțit așa de prostuță să arunc totul în aer pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să mă întind pe pat și să mă uit la cursele de cai tot restul după-amiezii. — Da, am zis, hai. Sheba și cu mine avusesem o dată o dispută cu privire la copii. Vorbeam despre pensionarea mea, iar eu am făcut o remarcă glumeață despre cât de dezolant o să fie. — Oh, nu spune asta, a zis Sheba. Părea sincer îndurerată. Dar cumva eram iritată. Mi se părea că mi se închisese gura. — De ce să nu spun? am întrebat. Ăsta e adevărul. Sunt o bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
personale ce-i mânaseră la drum, nimeni nu avea timp de altceva: arșița ce încinsese totul le topise energiile; inițiativele erau exprimate prin gesturi pe jumătate, toți păreau secvențe dintr-un film întrerupt și reluat cu insistență de un operator glumeț. Mă ridicai în picioare, îmi lepădai sacoul, luat anume pentru intrarea în orașul în care urma să funcționez și în care mă cunoșteau atâția „Iată-te snob, îmi spusei, așa cum nu te-am crezut capabil vreodată „- și-mi atârnai haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de obișnuințe uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența nevăzută, stăruitoare a Anei; soțul ei îmi era absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea, fără să știe, pentru trezirea generațiilor. Mai târziu, o dulce melancolie - sub o pavăză înșelătoare, spontan glumeață, îi va susține tinerețea și viața, încercată în halatele oamenilor de spital, lângă suferințele atâtor bolnavi, și-și va aduce aminte ca-n vis de tinichelele și trâmbițelele copilăriei. În anul acela casa era dominată de aureolele tatălui și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răspundere așa cum vom arăta mai jos nici guvernanții (cei în drept) din România (care, amețiți de suficiență și tipică mediocritate, se umflă gată să plesnească de atâta îngâmfare că sunt mari, când este vorba de sacra lor menire). Cineva mai glumeț (hâtru) ar putea replica, într-un impuls de înaltă gândire filosofică à la gâgă, afirmând că, pe această cale a participării la Convenția de la Belgrad din 1948 și la Comisia Dunării, se va reuși, poate, aducerea Rusiei în lumea Europei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape că striga. Mă simțeam inclus, împotriva voinței mele, într-o ranchiună care nu-mi aparținea. Am încercat să mă dau la o parte, cu glas glumeț: — Cum poți spune așa ceva, tu care vii să cauți învățătură într-o medersa din Fès? A zâmbit amabil. Nu caut învățătură, căci îngreunează mâinile mai sigur decât un lanț. Ai văzut vreodată un doctor al Legii comandând o armată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încât chipul îi era invizibil. I-am recunoscut însă pe dată înfățișarea. Speriată de râsete și de priviri, se apropie ea însăși de mine și se prinse de brațul meu. M-am grăbit să lansez în direcția măgarului, pe ton glumeț: „Nu, n-ai s-o duci pe soția mea!“ îndepărtându-mă apoi demn împreună cu ea. — Nu mă așteptam să te văd purtând văluri. De n-ar fi fost măgarul, nu te-aș fi recunoscut. — Port văluri tocmai spre a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndoială că tocmai îl convinsese pe Sfântul Părinte să ia o hotărâre dificilă și se temea că Giovanni îl va face să-și schimbe părerea. Ca să-și ascundă neliniștea și totodată ca să ne cerceteze intențiile, alese, ca de obicei, modul glumeț de discuție: — Nu mai putem așadar să ne adunăm între noi, florentinii, fără să nu fie printre noi și un maur! Papa avu un zâmbet stânjenit. Giovanni nici măcar nu zâmbi. În ce mă privește, am răspuns pe același ton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la pocherul mecanic, la Fat Paul cu ochii lui șterși, cu fața lui de cârciumar, cu gura căzută în timp ce urmărea marșul ticăit al pendulului spre amiază. — Aici. M-am născut la etaj. Asta e proprietatea tatălui meu. — Nu zău? Expresia glumeață își luă în mod ciudat zborul de pe buzele pline, de un măsliniu viu. Dinții îi sunt ca niște perle, perlele din stridia de la Shakespeare. Am tras aerul cu zgomot și am spus: — Lucrurile stau cam așa. Există un Tată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fii atent. Vrea să fie vorba de un restaurant pentru vegetarieni. — În film. — În film. Ce ți-e și cu tipii ăștia... Am râs, a râs și Fielding, râsul lui plăcut, adorabil. în timp ce îmi oferea imaginea dinților lui albi (bombați, glumeți, sănătoși) mi-am spus într-o doară, Doamne, ce tip frumos. Când îmi voi lua zborul spre Cal pentru renovare, când voi păși gol în cabinet cu cecul în mână, cred că știu ce voi spune: „Dă-le-ncolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căruciorului. Și trei lucruri s-au întâmplat în același timp. Prima dată, ca de încălzire, cineva mi-a tras un șut în mutră - dar din interior. Capul mi-a zvâcnit la impactul cu această cizmă dureroasă, cu acest uppercut, deloc glumeț, cât se poate de dur. Între timp am simțit cum un întreg duș de vomă și venin mi se revarsă din burtă. Trei sticle de B & F e un stomac complet gol, de aici toată frecangeala și bătălia asta, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe care nevolnicia lui le trezeau adeseori în Irina. O întâmpină pe Elfrida cu un sărut, pe Gribb cu un salut milităresc glumeț și pe Vultur-în-Zbor cu o strângere stângace a degetului mare. — Așadar, Ignatius, murmură el, ți-ai găsit un protejat, și încă unul atât de... atât de atrăgător. Ar trebui să-mi păzesc cununa de lauri, nu? — Spiritul competitiv nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i-a înapoiat-o chelnerului. M-am simțit ca o femeie întreținută. Auzi, am spus, cât a fost? Vreau să spun... Dă-mi voie, eu te-am invitat. Atunci am să plătesc eu data viitoare. —O, spuse cu un ton glumeț, adică vrei să mă mai vezi? M-am uitat la el cum mă privea cu o expresie a feței aproape vulnerabilă care contrazicea detașarea din vocea sa. Ochii îi erau foarte mari și gri. Am avut pornirea bruscă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu minte, vițios, dar cinstit, se supără o clipă de ceea ce, pricepând turbure, simte limpede că se face cu dânsul, apoi recăzând de bunăvoie în amagire tenacitate, suprema lui mângâiere - sâmburele mistificării, rădăcina soartei lui! - caută mereu și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe Aleea cu Cireși, la capăt. Cu lift și telefon. Poftim și cartea mea de vizită. Aveți trecute aici toate adresele...” „Inclusiv cele din cimitire?” „Inclusiv”, făcu el. „Vă puteți orienta fără probleme. Aleile au fost marcate cu roșu. Parcelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oare de ce i-a fost teamă să rostească adevărul? Credeți cumva” - i se adresă el lui Noimann - „că patriarhul de la Iasnaia Poliana s-a eschivat să-și exprime opinia despre femei, preferând să articuleze o butadă? Contele nu era prea glumeț de felul lui. În ceea ce privește natura feminină, o cunoștea, ca să zic așa, și en-gros, și-n amănunt. Și acum, după atâția ani, dacă te duci la Iasnaia Poliana, vei observa că jumătate din locuitorii satelor din jur Îți vor aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vrea să știe În ce stare se află Oană. Porniră Împreună spre căruța În care se afla rănitul, În timp ce luptătorii printre care treceau se ridicau și luau poziția de onor. - Ce mi-ai făcut, căpitane?! Întrebă Ștefan, cu un glas glumeț, odată ajuns lângă vechiul său prieten. Te-ai gândit să mori fără poruncă? - Nu, măria ta... răspunse căpitanul, Încercând să se ridice În coate, dar nereușind decât cu partea stângă. Voievodul Îi puse mâna pe umărul care părea mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din orișice. Nu-i pot intra în voie. Mai veniți, fetelor! - Lui Rim - declară Nory obraznică - nu-i trebuiesc moșelile tale. Când era cu mine, sciatica îi trecuse. Lui Rim îi trebuie, ca să se vindece, o fată! Cu răutatea asta glumeață, se despărțiră destul de cordial. - Biata Lina! Când e vorba de Rim sau de Hallipi, e chiar ridicolă! zise Nory, patinând pe gheața din curtea asfaltată. - De ce i-ai spus așa?. In definitiv ce e cu ea și cu Rim? Pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doi bărbați care Încearcă să-și alunge lacrimile și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat colțul, băi, Îmbătrânitule În rele, de-aia nu te-am căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și aducă aminte cu plăcere și chiar cu acea micuță duioșie pe care Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am spus furioasă. De fapt, eu am două surori mai mici. Ce concluzie tragi de aici? N-ar fi trebuit să fiu dependentă și de heroină? Ce bine că nu am trei surori mai mici, nu-i așa? —Rachel, ești glumeață. Dar ăsta e doar un mecanism de apărare... Josephine a tăcut în clipa în care am început să urlu ca un câine de prerie flămând. Destul! am strigat. Nu mai suport! Totul e... O PORCĂRIE! —Rachel, am atins zonă profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]