885 matches
-
hermeneutici a suspiciunii”, creatoarea greșeală de interpretare a gnosticilor va da naștere și unui mare număr de topoi anticreștini 231. Nu putem afirma nici că examenul critic al Bibliei este săvîrșit de gnostici fără patimă. Dimpotrivă, interpretarea eronată le garantează gnosticilor rolul tragic al unor rebeli prinși și striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili. Însă revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili. Însă revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O Întrebare legitimă este, În momentul acesta: de ce gnosticii s-au implicat atît de profund În studiul Bibliei, dacă erau platonicieni? Răspunsul este evident: n-ar fi făcut asta dacă n-ar fi fost evrei - În care caz ar fi produs mai curînd o exegeză de tipul celei a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de gnosticism (ca, de exemplu, gnosticismul sethian) care nu acordă nici Bibliei prea mare atenție. Este ciudat faptul că pînă și aceștia rețin figura unui MÎntuitor, cu toate că, din motive evidente, evită să-l numească Isus Cristos, cum făceau cei mai mulți dintre gnostici. Înseamnă acest lucru că gnosticismul a fost doar o formă de creștinism? Cu siguranță că nu. Ceea ce are În comun cu creștinismul „majoritar” (cel puțin de la Ignațiu din Antohia Încoace) este trăsătura caracteristică de a fi o formă de platonism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creștinismul „majoritar” (cel puțin de la Ignațiu din Antohia Încoace) este trăsătura caracteristică de a fi o formă de platonism care face uz de texte evreiești 232. Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat să dea o interpretare eronat-creatoare iudaismului, iar neoplatonicienii au continuat să fie captivați de raționamentele lor În asemenea măsură Încît să li
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Încît să li se alăture, Într-o acțiune de de-iudaizare și de-creștinare233. 15. „Interpretarea eronată creatoare” și Vechiul Testament Cu toate nuanțele posibile, mergînd de la demonizarea lui radicală pînă la vaga lui exaltare ca intermediar necesar Între Pleromă și Materie, Demiurgul gnostic este identificat În mod explicit, de o cantitate covîrșitoare de probe, cu Dumnezeul din Vechiul Testament 234. Dat fiind că Legea este emanația Demiurgului, Între evaluarea acestuia și evaluarea Vechiului Testament se stabilește o relație. Ptolemeu valentinianul, de pildă, intră În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mod explicit, de o cantitate covîrșitoare de probe, cu Dumnezeul din Vechiul Testament 234. Dat fiind că Legea este emanația Demiurgului, Între evaluarea acestuia și evaluarea Vechiului Testament se stabilește o relație. Ptolemeu valentinianul, de pildă, intră În dispută cu alți gnostici care consideră că Legea provine de la Diavol 235. Evanghelia lui Filip afirmă că Legea este Arborele Cunoașterii care Îi ucide pe cei ce mănîncă din roadele lui236. Gnosticii lui Epifaniu resping Vechiul Testament, În ciuda faptului că se folosesc de el În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
stabilește o relație. Ptolemeu valentinianul, de pildă, intră În dispută cu alți gnostici care consideră că Legea provine de la Diavol 235. Evanghelia lui Filip afirmă că Legea este Arborele Cunoașterii care Îi ucide pe cei ce mănîncă din roadele lui236. Gnosticii lui Epifaniu resping Vechiul Testament, În ciuda faptului că se folosesc de el În scopuri polemice 237. Scrisoarea către Flora a lui Ptolemeu constituie un excelent exemplu al acelei doctrine valentiniene care, rămînÎnd gnostică În privința utilizării miturilor, se aproprie de platonism și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
riturilor și al simbolurilor 239. Cu alte cuvinte, asemenea creștinismului, valentinismul dorește să păstreze o anumită continuitate față de iudaism și nu recomandă, În nici un caz, cum făcea Marcion, abandonarea completă a Vechiului Testament. O dată porniți pe calea „interpretării eronate creatoare”, gnosticii vor merge foarte departe, mai departe decît oricine altcineva În lumea antică. Căci din moment ce Demiurgul gnostic a fost prins lăudîndu-se cu unicitatea lui și a devenit suspect de necunoașterea unui Dumnezeu superior, Întreaga Biblie - evident, cu Începere de la Cartea Facerii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
continuitate față de iudaism și nu recomandă, În nici un caz, cum făcea Marcion, abandonarea completă a Vechiului Testament. O dată porniți pe calea „interpretării eronate creatoare”, gnosticii vor merge foarte departe, mai departe decît oricine altcineva În lumea antică. Căci din moment ce Demiurgul gnostic a fost prins lăudîndu-se cu unicitatea lui și a devenit suspect de necunoașterea unui Dumnezeu superior, Întreaga Biblie - evident, cu Începere de la Cartea Facerii - trebuia să fie reașezată și reinterpretată. Însă fiecare episod din Geneză admite o pluritate de interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu unicitatea lui și a devenit suspect de necunoașterea unui Dumnezeu superior, Întreaga Biblie - evident, cu Începere de la Cartea Facerii - trebuia să fie reașezată și reinterpretată. Însă fiecare episod din Geneză admite o pluritate de interpretări sau de „cărămizi” constitutive. Gnosticii (și e cazul să reamintim că nu Înțelegem prin „gnostici” un grup care s-ar defini prin unitate instituțională, socială sau măcar doctrinală, ci mai curînd acele minți care prelucrează Cartea Genezei În baza a două prejudecăți comune - resping principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu superior, Întreaga Biblie - evident, cu Începere de la Cartea Facerii - trebuia să fie reașezată și reinterpretată. Însă fiecare episod din Geneză admite o pluritate de interpretări sau de „cărămizi” constitutive. Gnosticii (și e cazul să reamintim că nu Înțelegem prin „gnostici” un grup care s-ar defini prin unitate instituțională, socială sau măcar doctrinală, ci mai curînd acele minți care prelucrează Cartea Genezei În baza a două prejudecăți comune - resping principiul inteligenței ecosistemice și principiul antropic al compatibilității dintre lume și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Diavolul pentru ofiți, cu toate că Sophia se folosește de el pentru a face să-i ajungă mesajul la cuplul omenesc primordial. În Tratatul Tripartit 243 se aseamănă Diavolului, și este Moluchtas, VÎntul ofidian cel rău În Parafraza lui Sem244. Alți gnostici În schimb cred că Șarpele este Sophia Însăși 245, În vreme ce gnosticii lui Epifaniu, În cartea lor, astăzi pierdută, Evanghelia Evei, consideră că Șarpele i-a dăruit primei femei cunoașterea 246, iar În Ipostaza Puterilor 247 și În Scrierea fără titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a face să-i ajungă mesajul la cuplul omenesc primordial. În Tratatul Tripartit 243 se aseamănă Diavolului, și este Moluchtas, VÎntul ofidian cel rău În Parafraza lui Sem244. Alți gnostici În schimb cred că Șarpele este Sophia Însăși 245, În vreme ce gnosticii lui Epifaniu, În cartea lor, astăzi pierdută, Evanghelia Evei, consideră că Șarpele i-a dăruit primei femei cunoașterea 246, iar În Ipostaza Puterilor 247 și În Scrierea fără titlu 248 se afirmă că Șarpele este Învățătorul, Femeia spirituală, Eva de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Șarpele este MÎntuitorul 249, iar pentru sethieni atît Demiurgul cît și Logosul au Înfățișare de șarpe 250. Un procedeu similar de „interpretare greșită creatoare” este aplicat și celorlalte episoade ale Genezei care sînt semnificative din punct de vedere al interpretului gnostic. S-ar putea ca utilizarea prea frecventă a expresiei lui Harold Bloom să creeze impresia falsă că procedeele gnostice n-ar fi legitime. Ele sînt, Într-adevăr, ilegitime din punctul de vedere al tradiției, nu Însă și din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mitice care, luată ca atare, se dovedește plină de contradicții. Tradiția aplanează aceste contradicții recurgînd la mai multe metode: interpretarea literală, refuzul incredulității, condiționarea istorică și culturală a capacităților umane („pe vremea aceea lucrurile stăteau altfel”) și așa mai departe. Gnosticii sînt antitradiționali Întrucît nu fac recurs la aceste trucuri ilogice. În tentativa lor de abordare onestă (și În lipsa lor de unitate și de ortodoxie), nu au ezitat să multiplice numărul transformărilor corespunzător cu seria de potențialități logice oferite de fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi decît Diavolul, Demiurgul sau un duplicat (Înger) al unuia dintre ei. Dacă e neutru, atunci „Șarpele e Șarpe” (ca să-l parafrazăm pe Byron) - nu e decît un crainic pentru mesajul altcuiva. Dar aceasta ar fi o soluție neeconomică, iar gnosticii au tendința s-o evite. În ansamblu, sinceritatea, imparțialitatea hermeneutică a gnosticilor este totală. Nu există nici o limită impusă numărului de transformări ale mitului. În cazul Șarpelui, la fel ca și În alte cazuri, se poate spune că numărul de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dacă e neutru, atunci „Șarpele e Șarpe” (ca să-l parafrazăm pe Byron) - nu e decît un crainic pentru mesajul altcuiva. Dar aceasta ar fi o soluție neeconomică, iar gnosticii au tendința s-o evite. În ansamblu, sinceritatea, imparțialitatea hermeneutică a gnosticilor este totală. Nu există nici o limită impusă numărului de transformări ale mitului. În cazul Șarpelui, la fel ca și În alte cazuri, se poate spune că numărul de cărămizi logice care pot intra prin inserție În secvența narativă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intra prin inserție În secvența narativă a fost În momentul acesta epuizat. Orice cărămidă suplimentară ar fi o bizarerie sau, și mai rău, ar fi redundantă. Atunci de ce oare tradiția (dovedită a nu respecta logica) pare atît de austeră, iar gnosticii antitradiționali, a căror logică este aproape impecabilă, par atît de fanteziști? Deoarece narațiunea mitică este o secvență bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi redundantă. Atunci de ce oare tradiția (dovedită a nu respecta logica) pare atît de austeră, iar gnosticii antitradiționali, a căror logică este aproape impecabilă, par atît de fanteziști? Deoarece narațiunea mitică este o secvență bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili, cel puțin pentru o vreme, să completeze nu doar una, ci toate căsuțele libere. Către Începuturile Islamului, Gnosticii fuseseră epuizați, expulzați din istorie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili, cel puțin pentru o vreme, să completeze nu doar una, ci toate căsuțele libere. Către Începuturile Islamului, Gnosticii fuseseră epuizați, expulzați din istorie de presiunea necontenită a forțelor tradiționale și În special a creștinilor, care se transformaseră dintr-o confesiune persecutată la Începutul secolului al IV-lea, Într-o religie de stat totalitară și persecutoare, la sfîrșitul aceluiași
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceluiași secol. Motivația creștinilor de a suprima gnosticismul o dădea acel sentiment aparte de vinovăție care ia naștere atunci cînd cineva are o rudă apropiată care se poartă neobrăzat și nechibzuit, aducînd numai necazuri. Însă sistemul pus În acțiune de gnostici nu s-a epuizat. El s-a manifestat În așa-numitele curente dualiste nou-apărute, realizîndu-și Încă multe din potențialități. 16. Variațiuni docetiste Nu numai Vechiul Testament are un statut complex În cadrul exegezei gnostice, ci și Noul Testament, văzut În general ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Isus Cristos, pe care n-au reușit să-l Înțeleagă. Este surprinzător cît de mult coincide acest punct de vedere cu cel al filologiei moderne de după Reimarus, produs al unui tip de raționalism care, pornind de la premise opuse celor ale gnosticilor, atinge rezultate asemănătoare, la nivel superficial, cu ale acestora din urmă. Vom explora acest paradox aparent În ultimul capitol al cărții de față. Atunci cînd se analizează curentele dualiste după metoda trăsăturilor distinctive rezultă de obicei că ele au În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe existența unor asemenea variante, pe care n-au reușit să le Înțeleagă ca fiind „cărămizi” legate Între ele prin logica cea mai simplă. Fie că Îl păstrăm În uz, fie că nu, cuvîntul docetism desemnează eforturile logice ale creștinilor (gnostici sau nu) de a Înțelege descumpănitoarea apariție a Logosului divin În lumea de aici și, lucru și mai scandalos, Într-un trup omenesc. Ajunși aici, Îl trimitem pe cititor la Introducerea acestei cărți, unde a fost analizat sistemul cristologiilor timpurii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adică drept „erezie”. Însă conceptul de „erezie” este discutabil. Dacă prin creștinism Înțelegem toată gama de posibilități logice conținute Într-un număr de narațiuni mitice contradictorii (cunoscute laolaltă drept Noul Testament), aflate În relație cu alte narațiuni mitice contradictorii (Vechiul Testament), atunci gnosticii se despart de creștinii majoritari doar prin activitatea lor mentală intensă. Dacă Însă, dimpotrivă, definim creștinismul doar ca „tendință majoritară”* - ca variantă care tinde să se stabilizeze În preajma zonei centrale a spectrului de posibilități ale sistemului -, atunci este meritul gnosticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticii se despart de creștinii majoritari doar prin activitatea lor mentală intensă. Dacă Însă, dimpotrivă, definim creștinismul doar ca „tendință majoritară”* - ca variantă care tinde să se stabilizeze În preajma zonei centrale a spectrului de posibilități ale sistemului -, atunci este meritul gnosticilor că au oferit celorlalți creștini acele variante inevitabile ale credinței lor, pe care aceștia ar fi trebuit să le respingă - Însă nu aveau cum, mai Înainte ca ele să fi fost „derulate” de cîteva minți omenești. Este poate literalmente corect
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]