482 matches
-
și simplu debordant la toate nivelele, nu numai la cel economic? Analizând meticulos fenomenul leninist, Alain Besançon afirmă că acesta se află la intersecția dintre o imagine deformată asupra religiei, respectiv o imagine deformată asupra științei. Leninismul se aseamănă unei gnoze, deoarece crede că a descoperit conținutul ultim a religiei, inaccesibil de fapt credinciosului. De asemenea, leninismul se pretinde legitimat din punct de vedere științific, pretinzând că poate explica lumea trecută, prezentă și mai ales viitoare în baza raporturilor dialectice existente
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
imaginarului se revarsă în întreg modelul tip matrice pe care îl propun pentru evul mediu, cu arhetipurile sale (dar și modelele istorice și spirituale și tipurile sociale), cu religia oficială (o suprastructură de tip sintagmatic), cu credințele populare, ereziile sau gnozele care traversează cultura și imaginarul popular creștin, cu bestiarele, complexele, codurile și unitățile spațiu-timp ("clase morfologice") și cu o zonă în care imaginile fantastice sunt generate de o imaginație bogată și insurgentă față de dogmă, completată, în sfârșit, cu o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
despărțirii. Ideea concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei”. Într-un fel sau altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
ramificațiile lor complexe și manifestările lor istorice, iar un alt volum este dedicat fie religiilor popoarelor la nivel etnologic, fie situației religioase actuale, care pare să se sustragă unei lecturi cristianocentrice. În sfârșit, un statut aparte Îl au religiile dualiste - (gnoza, maniheismul și destinul lor medieval) - pe care am decis să le izolăm după un criteriu tipologic, având În vedere importanța lor deosebită (ele se găsesc În volumul al III-lea doar din motive editoriale), și religiile din America precolumbiană, plasate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
marile teme teologice, cosmologice și antropologice, finalizate toate În cea soteriologică, În conformitate cu exigențele spirituale ale unei epoci În care individul, avid de cunoștințe religioase și dezamăgit de capacitățile rațiunii de a ajunge la ele, aștepta de la un revelator divin harul gnozei și al mântuirii. Dacă un fenomen ca ermetismul, În diferitele lui forme, reprezintă, la nivel de cultură literară, instanța comună pentru obținerea adevărului prin cuvântul ce vine de sus să Îl ilumineze pe omul religios, dimensiunea oraculară și, mai general
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioasă a Iranului antic, răul este un dat, o condiție a existenței. Acest fapt nu este evident doar În zoroastrismul considerat ortodox, ci și În zurvanism (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 3.3) și În tendințele spre mister și gnoză, legate Într-un fel sau altul de zoroastrism, oarecum În misterele lui Mithraxe "Mithra" și, cu siguranță, În maniheism. Problema Răului este omniprezentă În mentalitatea Iranului antic, unde diferitele răspunsuri oferite constituie, nici mai mult, nici mai puțin, forme pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inovații incisive (Gnoli, 1989a, pp. 164, 174, 183). Dacă imperiul part a fost marcat de tendințe sincretice, eclectice și universaliste, favorizate atât de elenism, cât și de răspândirea diverselor religii și mișcări filozofico-religioase - creștinism, iudaism, budism și diferite tipuri de gnoză -, noul stat iranian al Sasanizilor și-a urmat Încă de la Început scopul său de a ancora puterea politică În tradiția zoroastriană, Încercând să creeze, cel puțin ideologic, o legătură solidă Între tron și altar. De aici a derivat o orientare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]