572 matches
-
Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci sport: Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde ziua umflă-n vânturi mătăsoase foi de cort. Da, e rece primăvara și golașe frunzătura, Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
că e rândul lui să se dea în leagăn, ci ca să te tragă în țeapă. Îmi apăs brutal ochii cu mâinile, imaginea care îmi joacă în față e prea dură. Sunt tatăl tău, sexul tău pentru mine este cărnița aceea golașă care se umplea de nisip pe plajă. Dar sunt un bărbat. Și am fost un bărbat rău și barbar care a violat o femeie, o fetiță ușor îmbătrânită. Am făcut-o pentru că am iubit-o din prima clipă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mi-a fost greu să scriu. Starea de fiică se trăiește, nu se povestește. Cum spuneam, din sâmbăta Paștelui și până ieri, mi-am băut cafeaua de dimineață în cimitir, printre cruci, narcise, flori de prun, descoperind întâia oară pinul golaș, cu un ciuf verde în vârf. Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată tatei pentru vara noastră comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cele mai originale ale tuturor timpurilor, până ce straniul destin al manuscrisului din Samarkand să fie, În sfârșit, cunoscut? III În acea noapte, Omar și-a căutat zadarnic somnul Într-un foișor, Într-un pavilion de lemn aflat pe o colină golașă, În mijlocul imensei grădini a lui Abu Taher. În apropierea lui, pe o masă joasă, pană de scris și călimară, un opaiț stins și cartea sa deschisă la prima pagină, rămasă albă. În zori, o nălucă: o frumoasă sclavă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va făuri o redutabilă mașină de război, care nu se aseamănă prin nimic cu tot ce cunoscuse omenirea până atunci: ordinul Asasinilor. XVII Alamut. O fortăreață pe o stâncă, la o mie opt sute de metri altitudine, un peisaj cu munți golași, cu lacuri uitate, cu povârnișuri abrupte, cu defileuri strâmte. Cea mai numeroasă armată n-ar putea să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le aștearnă Îndată covorul sau perna pe locul ales, dar unii dintre oaspeți se mulțumeau să șadă pe un bolovan sau chiar pe pământul gol; grădinile Persiei nu au gazon, ceea ce, În ochii unui american, le dă un aspect oarecum golaș. În acea seară s-a băut În mod rezonabil. Cei mai pioși se mărgineau la ceai. În acest scop, circula un samovar gigantic, purtat de trei servitori, doi care să-l țină, un al treilea ca să servească. Mulți preferau arak-ul1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să vă dau huța! Îndată, vrăbiuțele gureșe și vesele se așezară pe crenguță lăsându-se purtate de legănarea sa mlădioasă, iar crenguța era veselă și plină de viață, cum nu fusese niciodată. Noapte magică Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe, legănate de vânt, băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța. În casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminate sfios de o rază
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Elena Marin Alexe S-a stins și ultima rază de soare Timide brațe strigă spre cer Golaș și trist e văzduhul ce moare Retras tacit prin suflet stingher Plâng pe fereastra opacă din mine Un dor ascuns la timpul trecut Poate iubirea pe-o rază revine Să-mi aprindă un nou început Cu ochii de suflet prin
Decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83260_a_84585]
-
Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să nu-mi fie foame, să nu-mi fie sete. Te pomenești că iar mă Întrebi ca la școală, dacă țin minte ce mi-ai povestit. -Păi da, găină golașă, Îți exersez creierul În care clipocește gândirea ta de patruped, Învățată să ia totul de-a gata. Îmi e milă de tine, rumegătoare palidă și scheletică și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ficțiunea e cu totul altceva! Ficțiunea e ceva sublim, e o culme a talentului de-a reface lumea după propriile trăiri și necesități. Ea exprimă cel mai bine calitatea de-a fi mobil În gândire și În interpretarea lumii. Cocostârc golaș, materie În descompunere, formă fără conținut, pricepi ceva din ce Îți spun? Kawabata scoate o țigară pe jumătate fumată, dintr-o cutie de tablă, pe care au golit-o de mult de peștișorii În sos tomat. O aprinde tacticos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-am pierdut În aglomerația unui bâlci și megafoanele au strigat numele meu. Mă dusese un milițian Într-o curte la Constanța, plină de găini cu gâtul golaș. Uitasem de părinți și priveam topit de fericire stelele și miroseam florile de regina nopții. Când Însfârșit au venit să mă ia mâncam o prăjitură pufoasă, albă. Și acum Îi simt gustul ei.,, -Îââî! Îngî, Îngă. -Ce tot spui? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a amintit de buzele roșii, cărnoase ale băiatului care cânta În corul bisericii, a văzut Înmormântarea uneia din mătuși pe un ger cumplit, fereastra bucătăriei prin care a privit prima oară doi câini Împerechindu-se, vecina cu gât de găină golașă care-și plângea nenumăratele boli: reumatism, Început de glaucom, monturi, sughițuri, flatulență, cistită, răgușeală, distonie neurovegetativă... ,,Soare și cenușă,, , titlu de carte care se potrivește zilei de luni. Marți se potrivește ,,Sânge și zori,,. Îmi șterg fața cu ghemotocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la oficiul de turism, pornesc din nou, dar pentru a fi mai sigur, nu mai urmez drumul marcat, ci șoseaua destul de îngustă și uneori periculoasă, mai ales la curbe. Admir peisajele, de multe ori de o frumusețe rară, iar stâncile golașe mă fac să mă gândesc la înălțimi alpine, deși aici muntele urcă doar până la cca 1000 metri. Inaintez mereu și cu cât urc, cu atât vegetația se schimbă mai mult. De fapt, începând de ieri am intrat într-o zonă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o slovă, smulge o unghie balaurului ce stă între noi neclintit ca o stâncă. prea târziul a sunat din penultimul gong. noaptea cu vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu va mai hohoti la atingerea lunii, aievea apelor ce-și plâng sarea pierdută. nicicând nu voi mai vedea lumea cu privirea biciuită de ploile acide ale nerăbdării. nicicând nu voi mai fi grăuntele abia încolțit ce-și leapădă învelișul, golaș și imberb înfruntând, fără frică, durerea. arhanghelul gabriel în visul dinspre dimineață arhanghelul gabriel mi-a rostit numele. ședea la capul meu și-mi rostuia o sabie de lumină în creștet. dintr-odată, mi-am simțit marginea de ființă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au timp de visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ei, ca să-și acorde un ascendent față de prietene. În schimb, Cristian nu povestea nimic despre familia soției! — Era conștient că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește aici de destulă vreme pentru ca toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
parcă încep să-mi amintesc. Eram atât de mulți. Este cu adevărat Chavel? întrebă fata. Spaima bărbatului nu dispăruse, dar era ascunsă cu strășnicie, iar Charlot rămase uimit de nerușinarea acestuia. Fața albicioasă se întoarse spre el ca un glob golaș, gata să-l reducă la tăcere, și acum veni rândul lui Charlot să-și ferească privirea. Da, e Chavel, răspunse el. Dar foarte schimbat. O expresie de satisfacție trecu fulgerător peste chipul bărbatului, apoi dispăru. —Bun, și ce mesaj îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
devenea mai mare. Începuse să respire greu, în timp ce transpirația i se scurgea pe spinare. Apoi pădurea dispăru din jur. Se afla într-o zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia să-și continue drumul trebuia să meargă mai departe pe firul apei. Porni la deal urmărind albia pârâiașului. După douăzeci de minute, pădurea se termină brusc. În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
î.Hr. El știe, mai mult sau mai puțin, ce se va întâmpla, și încearcă să-i explice fetei cu sărmanele lui resurse de vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului pe piscul cel golaș. Se încruntă, se încordează - se uită-n hăul fără fund. Fata e acolo, murmură, și tremură, cu ultima ei țigară și o brichetă electrică. Genericul. Eram profund mișcat. Mișcat? Am avut o cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau lacrimile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aparent disparate și fără nici o noimă și din acest proces analitic să sintetizeze o idee nouă. Deci la drum băiatule, mi-am zis eu ridicându-mi cu nădejde brăcinarii. Deci am trecut întâi, la studierea fenomenului tabloidelor și a personajelor golașe pe care le prezenta. Am tras urgent prima concluzie, pe care mi-am notat-o. Este vorba de numărul și frecvența aparițiilor. Iată de exemplu azi, una numită Adina Vasilica Ciuciu (noua Luciu?) apăruse în 19 știri în Libertatea, în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a îngălbenit și a lăsat mâna s-o mângâie în voie: Cred că aici ai ascunse fițuicile! Râd amândoi fericiți, se sărută din nou și merg încet spre parc. - Mi-ar place să mergem așa, îmbrățișați, o veșnicie mă simt golașă lângă tine, nu mai doresc nimic! Eram în clasa a 8-a când ne-am mutat aici și<.m-am îndrăgostit de tine ca orice fată de vârsta aia< acum ești al meu! Îl sărută fugar și se oprește. El
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și de nerespirat. Nici măcar o dată n-a plouat în tot acest răstimp; nici o zi de pauză, să fi putut respira în voie. Nici un singur minut... La început, alimentate de apa zăpezilor topite, plantele țîșniseră din pămînt și acoperiseră, curajoase, întinderile golașe; copacii crescuseră tinere frunze zglobii care se legănau, visătoare sau neastîmpărate, în adierile prietenoase ale vîntului. Și pămîntul se umpluse de viață. Dar acum? Căldura și seceta uscaseră tot. Rîuri învolburate altădată, transformate acum în pîrîiașe fără vlagă, reușeau anevoie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]