1,200 matches
-
-un dâmb sau o rampă și purtau nume tipografice, pictate pe blocuri sau plăci albastre: Presei, Pecetei, Hrisovului, Poligrafiei. De-aici se nășteau neîncetat frumuseți aspre, neverosimile, pentru care ți-ai fi lăsat un deget tăiat, doar ca să le-atingi. Golanii dădeau târcoale în jurul lor, protejându-le cu privirea și pumnul; la nevoie, și cu-o lamă de cuțit. Le-adulmecau copilăria și le supravegheau adolescența, după care nu mai știai ce se întâmpla. Băieții se strângeau seara la biliard, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuia să te știe cineva din cartier, ca să intri acolo) sau se bea bere pe gard. Erau preferate sticlele mari, de plastic, la doi litri: PET-urile. Copiii, încă neînvățați, trăgeau votcă cu paiul, din cutii mici, de 250 mililitri. Golanii stăteau la o tacla, în timp ce nevestele lor își dezmorțeau picioarele printre mașini și grădini de floarea-soarelui: țineau de mână fetițe cu părul lung, buclat, cu ghetuțele furate din depozit. La 11 ani, puteai să le plimbi și tu prin spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i-aș fi observat chiloții de bumbac tetra și m-aș fi ridicat pe vârfuri, s-o prind de poponeț și de capsele jachetei de blugi depeșare. Aș fi încasat și-o scatoalcă, vesel, pervers, ca un frățior mai mic. Golanii și fetele frumoase nu erau singurii cu care te puteai întâlni în zonă. În fiecare dimineață, străzile și aleile din Pajura se trezeau bântuite de niște ființe teribile, cu nume înspăimântător: Riveranii. Scria mare, în semicerc, pe-un panou rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lichid: două tuburi metalice, instalate pe vremea lui Ceaușescu, în plină criză de combustibil, la indicațiile „Geniului Național“. Toate autobuzele defilau cu câte-o pereche. Lumea le zicea când „rachete“, când „bigudiuri“; copiii le confundau cu niște suzete uriașe, iar golanii cu două țâțe lăsate. Nimeni nu se-obosise să le verifice: bineînțeles că zburau goale, așa cum ieșiseră din fabrică. Mașina 110 apărea noaptea de pe străduțe, cotea imprevizibil și țâșnea de fiecare dată în altă parte, printre blocuri. Avea capătul undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din lume: pentru că din momentul ce-și pierdeau funcțiunile deveneau niște caraghioși precum fuseseră din capul locului. Oamenii de stat consumați ai Angliei, Franței, Germaniei părăsesc puterea cu dignitate, fără supărare și uneori cu plăcere chiar, dar pentru niște bieți golani, fără para frântă, cărora le dăduse D-zeu ceea ce nici visase, a părăsi de azi până mâine puterea înseamnă a cădea din bielșug și din plăceri la nevoi și jenă. E aspru și nu se primește fără luptă și fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
opinia publică n-o contestăm nici noi. Mii de interese sânt legate în orice țară de existența unui guvern vechi, mii de speranțe se trezesc la perspectiva venirii unui guvern nou. Toate patimele mici și veninoase sânt puse în mișcare; golani și nepricopsiți prihănesc zilnic spiritul public prin neadevăr și insinuațiuni pentru ca să poată ajunge a face avere; individe cari s-au cultivat în atmosfera mefitică a unei gazete demagogice și toți aciia cari au un interes material la răsturnarea unui guvern
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
scumpă decât averea și viața. Onoarea, confrați cu conștiințele gingașe, nu e opinia ce-o au alții despre corectitudinea faptelor noastre, ci această corectitudine însăși. Această onoare poate fi atinsă, dar nu va fi nicicând nimicită. Dar cine vede cum golanii de ieri au ajuns oameni cu averi în patru ani de guvern acela, oricât de târziu ar fi la pricepere, știe ce opinie să-și formeze asupra acestei onori ce-o invocați. N-aveți de ce vă indigna pentru că lumea nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Evian, pe malul francez al Lémanului. Cum acest orășel este practic inaccesibil dacă se blochează strâmta șosea de munte, manifestanți veniți din toată Europa bogată s-au strâns la Geneva pentru a protesta. Nu am cuvinte să-i calific. Niște golani, luptători pentru cauze de ei inventate, paraziți ai unei societății care-i acceptă și hrănește. Își spun anarhiști sau, mai des, comuniști, fără a avea habar de ceea ce înseamnă comunismul real, fiind de fapt niște puștani imberbi sau tineri refuzând
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din centrul comercial al Genevei și-au închis geamurile cu panouri de lemn sau PFL. Nu doar magazinele de lux, ci cam toate. Multe dintre ele nu au scăpat însă de cocktail-ul Molotov și de ranga de fier a golanilor. Mass-media helvetă încearcă să înțeleagă psihologia profundă a gestului. Panourile din lemn ale magazinelor, majoritatea galbene (oare de ce ?) sunt acoperite cu sute de inscripții, în spiritul Paris-mai 68, de la cele mai simple genul NO G8 pâna la cele mai complicate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la o eventuală trăsătură de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh, de îndată ce acesta iese pe poartă, Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de golan", punându-i în cârcă fel de fel de păcate. "Nu înțelegeam de ce l-au mai primit în casă și i-au arătat atâta cinstire", rămâne total dezorientat inocentul și visătorul Dimitrie Cristea de perfidia și falsitatea relațiilor umane dintre varvarieni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de apărare contra cerberilor regimului comunist). Dar "de îndată ce a pus mâna pe măciuca ideologică a "corectitudinii"... a descoperit lucruri îngrozitoare despre Eminescu". El vede "un Eminescu foarte mic, un om grosolan și impulsiv, pasional, libidinos, cu care puțini din nenumărații golani cu care ne-a fost înzestrată națiunea pot încerca să se identifice". Acest Eminescu care a fost "pândit la orice pas de eroarea totalitarismului și încolțit de patima șovinismului" este "luptătorul delirant împotriva capitalismului și plutocrației". "Nebulosul poet" propăvăduia "valorile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atuncea până am ieșit, a fost crimă și pedeapsă. Nici un câine nu-l chinui cum ne-au chinuit pe noi. Zeama aia acră, arpacașul, terciul... E fără comentarii. Cai morți cu spanac cu tot, cartofi fierți, cojiți, necojiți. „Animalule, boule, golanule, derbedeule!” Iar noi eram niște oameni cinstiți. Detenția a fost la 23 de ani, 24 de ani i-am Împlinit În Închisoare pe 6 iunie. Și la 26 m-a eliberat. Că veniseră și atunci la noi și ne povesteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ai intrat, bă, pe secție, când ai intrat?”. Și eu am spus, că țineam minte, că era proaspătă treaba: „Păi, În luna cutare, seara cutare”... „Ei, futu-le muma-n cur, că nu și-au făcut treaba! Ce faceți, bă, golanilor, uite ăsta cu ce cruce a intrat. Bine că n-a intrat și cu o cădelniță și voi să nu vedeți!” Și mi-a smuls crucea cu totul și mi-a dat șapte zile de izolare. Cum era izolarea? Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atunci când a fost decretul cu repatrierea, el a crezut În gogorița asta și s-a dus la ambasada din Paris și-a depus acolo toată averea, ca să vină În țară. Și ăia i-au păpat toată averea! Și-a venit golan aicea. Când a văzut ce iad comunist e aicea, s-a revoltat și a plecat de nebun, ca frontierist. Mai avea și niște valută și-a fost condamnat și pentru tentativă de trecere de frontieră, și pentru deținere de valută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din satu’ Vadu Roșca, comuna Vulturu. Atuncea era rogojâni pe plasa de sârmă de la pat. M-am așezat acolo și am Început să vorbesc cu ăla. Îi cunoșteam pe părinții lui, pe ta-său... Ăla era tânăr, avea optișpe-nouășpe ani, golan. N-am știut. M-a ținut acolo două-trei săptămâni, Îl scotea la vizită, Îl scotea mai știu io unde pizda mamii lui, și când venea se scobea prin dinți... Da’ io, dacă nu mai fusesem Închis, nu știam. Și ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a dus În Delta Brăilei... Cum a fost primirea În Balta Brăilei? Acolo a pus doi dulapi cât Îi aleea mea de Îngustă, de ciment, și treceai de aicea dincolo, că era un pârâu, o apă. Și era un golan... cu păru’ creț. Cum se cheamă ăștia? Nu contabil... de-ăla care țâne evidența... Bă, și dacă fugeai pe dulapu’ ăla, Îți dădea cu o vergea de fier, te plesnea golanu’ cela cu vergeaua... Da’ de ce? Că zicea că fugi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bucurie am avut-o atuncea, când să ne deie drumu’... Și dimineața ne-a oprit ăla și ne-a dat bagaju’. Acolo la Strâmba era un plutonier-major, Ion Stan, din Bordeasca, din Vrancea, care-i căsătorit acuma la Tătăranu... Un golan ce n-ai văzut pe fața pământului... Și avea o palmă mare... dacă Îți dădea o palmă... dormeai două zile. Te bătea de te usca. Golanu’ ăla s-a Întâmplat că era la poartă la percheziție. Și știa, tu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să aduni o mână de buruiană. A fost foarte greu. Și În ’57 toamna, chiar aici la strada asta, o venit Îndrumătorii. Io eram la școala de șoferi la Brașov și am venit acasă. Și era vreo 20-30 de Îndrumători, golani de ăștia, cu ghioagele... și te forțau să semnezi că treci la colectiv. Și mă oprește nașul meu, Mocanu, care era profesor, și era Îndrumător, umbla cu echipele alea. Și Îl Întreb: „Nașu’, pentru ce umblă ăștia?”. „Păi, pentru colectivizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se afla patronul cafenelei, care mă condusese la gară, și el surâzând. Era pur și simplu Louis-Paul Boon în persoană, în fața mea. Îmi spune surâzând: Mi-a plăcut mult felul în care ați scuipat pe grilaj! Îi iubesc mult pe golani! Protestez puțin, dar el îmi spune: Ba da, ba da, ați fost bine, foarte bine! Eu regret că m-am ascuns și am alergat după dumneavoastră, dar erați deja plecat ! V-am văzut urcând în mașina patronului cafenelei și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pică, fiind în mare mult prea voios și plin de veselie ca să pun asta la suflet, privind toată această situație ca neavând nevoie de mai multe explicații decât luptele cu pietre și bâte ale bandelor de pe străzi sau roiurile de golani ai parohiei care ieșeau în serile de toamnă pe stradă, devastând gardurile, zbierând și strigând după fete, bătând străinii. Nu-mi stătea în fire să mă omor cu grija gândindu-mă cum se face că mă născusem în această ocultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după doar câteva luni de căsătorie, dacă ar fi zăcut în patul cald mâncând rulouri cu smochine, coruptă și leneșă, trimițând pe fereastră mesaje băieților tineri și arătoși? Și dacă tatăl ei era cumva un șnapan, iar frații ei niște golani și niște trișori, iar maică-sa o desfrânată și o cheltuitoare? Cinci Proprietăți voia să se asigure, și nu-i lipseau nici avertismentele și nici sfaturile de la soră-sa, care, cu zece ani mai mare decât el, putea deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după ea. Nu puteam să îmi închipui așa ceva. Nu avea cum să fie genul lui Einhorn să își irosească sentimentele lui importante pe-o vagaboandă. Dar exact asta făcuse. Murea de dragul ei. Einhorn știa și că o împarte cu niște golani de la sala de biliard. Bineînțeles că știa. Nu era el omul să n-aibă toate informațiile. Avea o întreagă structură de mușuroi de furnici în sensul ăsta, cu linii negre de cărăuși care se târau până în vârf din toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la sala de biliard și am tras și niște partide prietenești de box, la care niciodată n-am reușit să mă pricep, și am jucat snooker - cu un pic mai mult succes - și m-am învârtit pe acolo în compania golanilor și a tupeiștilor. Așa că Bunica Lausch ar fi crezut că cel mai rău lucru pe care l-a spus despre mine era o palidă insultă, dacă m-ar fi văzut cum stăteam pe scăunelul lustragiului, deasupra meselor verzi, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și cum îl rănise pe bietul bou Apis, de îi mâniase foarte pe preoții cu trupurile și capetele rase. Marea Criză a reprezentat Cyrusul lui Einhorn, iar falimentul bancar i-a fost rugul, sala de biliard exilul din Lydia, iar golanii de pe stradă i-au fost Cambyses, de a căror amenințare a reușit cumva să scape. Comisarul a murit înainte de prăbușirea generală și nici nu se răcise bine în mormânt că au și început să aibă loc sinuciderile de pe zgârie-nori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
erau mult prea vaste ca să le pot înțelege. Unul din primele lucruri la care am ajutat a fost o trebușoară foarte delicată - când l-am dus de nas un gangster pe nume Mutchnik Năsosu’. Mutchnik Năsosu’ nu era decât un golan, lucrase pentru o bandă din Cartierul de Nord unde arunca cu acid pe rufele din spălătoriile ale căror proprietari nu voiau să plătească taxă de protecție și alte lucruri de-astea. Acuma ajunsese la un nivel superior, avea bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]