2,506 matches
-
Calea lactee neînjugată-n timp. Simt sufletu-mi cum zboară prin veșnicul Olimp. Descătușată-n noapte de umbre-apăsătoare, Clipa adormită se scurge-n stropi de vise... O șoaptă mă trezește spunându-mi: ” Te iubesc!” In brațele-ți fierbinți coșmarul îl gonesc. Doresc să știi, Iubite, că-n vis am suferit... Mă zbăteam în gheara umbrelor haine Ciudate-nchipuiri țâșnind, bizar, deodat'. Intre Pământ și Cer, coșmarul, m-a purtat. Ochii tăi, Iubite, să-i văd, l-am implorat Insă, hăul negru
DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363423_a_364752]
-
la fel cum l-am iubit si eu. Toate bune până când, într-o zi, dudul meu cărunt, și crăpat de greutățile vremurilor, s-a repezit cu trupu-i bătrân în luciul spân al securii. Dudul a dispărut, iar butucul mi-a gonit păsările casei, curcile, găinile, dar și păsările cerului, pițigoii, mierlele și alte surate care veneau adeseori să-mi privească, să-mi asculte și să-mi cânte copilăria. Sângele dudului alerga printre clopote să-mi dea de știre că mi-a
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DIN CUIBUL MEU DE GÂND Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Eu, noaptea-am mai văzut-o dezlegată, gonind pe câmpuri, tropotind prin văi, în iarba pân’ la brâu, îngenuncheată cum număra la stele sau pe căi albite de-așteptarea unor treceri. Am urmărit-o cum intra pe brânci în grotele de suflet, la petreceri dansând pe tocuri cui
DIN CUIBUL MEU DE GÂND de AURA POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362343_a_363672]
-
al morții veșnic clopotar. Nu mă-ndur să ies din mine Și să plâng la porți de iad, Să primesc ce se cuvine - Un sicriu din lemn de brad. ..................... Mă-ntorc la tine singur Și cu sufletul cernit; Mă vei goni, mi-s foarte sigur, Mă vei trimite la cerșit. Sunt un perdant în lumea asta Cu gena răului rânind, De voi deschide larg fereastra Am să zăresc morții sosind. Referință Bibliografică: MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA / Liviu Pirtac : Confluențe
MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362336_a_363665]
-
pentru că este vorba doar de o „Istorie” a unor populații venite de aiurea pe meleagurile noastre, unde au trăit vremelnic, s-au amestecat cu „cei de pe-aici”, apoi au plecat în alte părți, împinși de alte seminții care-i goneau. Că dintre toți călcătorii veniți și plecați aiurea, au mai rămas pe-aici doar câțiva dintre ei și...presupun „specialiștii”, sămânța lor semănată prin băștinașe. O fi fost, nu este exclus, doar istoricii „români” probează cu toponime, hidronime, rămășițe de
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
o stâncă imensă se prăbușește în cascadă. Valea vuiește în ecouri, brazii par că vor să se smulgă din rădăcini. După scurt timp muntele se pironi locului. - Ce-a fost asta? - Un cutremur... Pustnicul a intuit fenomenul și ne-a gonit în grabă de acolo... Dar grota l-a ferit. Drumul pe sub cascadă a fost blocat definitiv și nimeni nu va mai ajunge la el. Poate peste sute de ani apele vor căpăta alt curs sau vor deschide altă cărare. Doar
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
-i așa. Și pe deasupra, faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "ÎN ZORI" "CE MAI CONTEAZĂ?" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului În zori Îmi sunt dragi și mă farmecă zorii, când simt viața-n lumină pulsând și gonind de pe bolta mea norii ce-au umbrit al meu suflet pe rând. A fost darnic și bun Cel din slavă amânând nedoritul final și-oferindu-mi puțină zăbavă — stropi de rouă-n al vieții pocal. Parcă am meteori în privire, sunt puternic
ÎN ZORI CE MAI CONTEAZÃ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361025_a_362354]
-
John, publicat în Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014. Stelele ’n cer Deasupra marilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremura largile Vase de lemn. Niște cetăți Veghind întinsele Și necuprinsele Singurătăți. Orice noroc Și ’ntinde-aripele Gonit de clipele Stării pe loc. Până ce mor, Pleacă-te îngere ... Citește mai mult Stelele ’n cerDeasupra mărilorArd depărtărilorPână ce pier.După un semnClătind catargele,Tremura largileVase de lemn.Niște cetățiVeghind întinseleși necuprinseleSingurătăți.Orice norocși ’ntinde-aripeleGonit de clipeleStării pe loc.Până ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
-n talismane, Un dans de frica vieții mai iese din firesc, O mască se hlizește cu rictusu-i grotesc Și soarta se închide-n ghioc, de-atâtea toane. Ne știe , cine oare , de suntem ploi de gând? Sau cine ne-a gonit spre cântecul de liră? Degeaba ne ascundem când stelele se miră, Că umbrele se duc în întrebări , pe rând. Referință Bibliografică: Vestigii de gând / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 233, Anul I, 21 august 2011. Drepturi de
VESTIGII DE GÂND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361234_a_362563]
-
surori, și-i întind mâna protectoare. Se uită la mine căpiat și-mi cere iarăși bani. Colțul bodegii răsună de alte trei glasuri firave ce râd și chicotesc, înțelenite, de noi și de toate. Sătul de reprezentația fără plată o gonește jigărit ca un câine și fug împreună vânați de vedenii și frici. Nu știu ce e mai rău că lumea zace-năuntru moartă sau că afară nu mai mișcă nimic. Mă uit peste case și mă adun fără vlagă, lângă-un gard
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
frică, Praporică, eu am mai trecut prin prăpădul ăsta!” ,,și dacă vin,ce, dom’ sergent, o moarte are omu și-o gaură-n c...” N-a trecut mult și-au început să claxoneze mașinile, tramvaiele, trăsurile pline ciopor de oameni, goneau toate spre marginea orașului, era o învălmășală de nedescris. ,,Noi ce facemdom’ sergent ?” Eu n-aveam voie să-mi părăsesc postul, aveam un adăpost la subsol și în caz de urgență mă băgam acolo. Păi ce să facem ? tu poți
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
revedere” ! Gradele tot scad timide. Toamna drepturile-și cere. Ramuri sunt pline de roade, lanuri blonde secerate. Păsări au trimis iscoade înspre țări îndepărtate. Peste dealuri, prin pădure s-a pornit un vânt mai rece iar cohorte de nori sure gonesc vara, ca să plece ! Frunze parcă-s arămite, se desprind și-ncep să cadă. Se așază adormite, vânt le-adună în grămadă. Pe tarabele din piață stau puzderii de legume ! Forfotesc pline de viață fete, gospodine... lume... Iar cămările așteaptă ca să
TOAMNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364275_a_365604]
-
amintirile-ntr-un sipet, sau în șirag, ca pe mărgele? Iubitule, la tine-n suflet mai plânge dorul cu iubire Ori lacrimile-au inundat și colțul meu de nemurire? Mă porți și-acum la tine-n gânduri sau m-ai gonit (dar cu tandrețe) Și nu îți mai aduci aminte de ani senini din tinerețe? Visezi în nopți cu lună plină sau somnul ți-este somn pustiu? Te-ai mai schimbat, vremea te schimbă? sau ești la fel precum te știu
PRIBEAG de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368409_a_369738]
-
Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se așterne ca umbra sub Stejar, O dâră pare viața în luminișuri stând, Răsfrântă pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să-și culeagă din mugurii
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
său cheamă o haită din apropiere. Câinii o înconjoară și sar la fetiță, arătându-și colții lucitori. O acoperă cu labele lor nervoase. Și atunci, din curbă, un bărbat aruncă după ei cu un băț. Țipă la ei și-i gonește... În fața lor tronează pios o biserică. Și aceeași stranie comuniune între noul distinsei cupole renovate recent, al intrării laterale proaspăt zugravite și vechimea zidurilor dinspre bulevard, decojite haotic, străpunse violent de moderna țeavă a centralei termice, recent instalate și pe
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > STRIGĂTUL DE LUPTĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului STRIGĂTUL DE LUPTĂ La ceasul când vipia se mai ascunde pe sub pietre gonită de umbrele înserării, domnul Picu Melesteu își târa existența prin praful drumului motivat de un singur scop: să hăpăie o harașpincă înainte de a muri. Intelectual, pensionat din învățământ, gândea cu referire la acest scop, vital pentru viitorul imediat, că era
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
putea să pară nici independent, De aleargând hăituit către aceea falsă, Părăsind nebănuind pe cea mai ''aleasă''..! Goana după idealuri cam ne-existente, Reprobând credințe pre-ne-existente, Uitând că idealul e doar o cale interioară, Nu materialul uscățiv din frunza amară.. Gonind tare după dorul ce-i tot nedor, Uitând sintamintele bune prin pridvor, Sau intre părțile minții necercetate, Ori in partea jurămintelor ușor ‘nedate'.. Uitarea căci cine nu comunica profund, Dinspre oceanul muțeniei se și scufund.. Va fi de singurătatea lui
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
Acasa > Impact > Relatare > POVESTE DE IARNĂ Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna lungă nevoită de ploi fusese gonită de-o vreme primăvăroasă. Ea înstăpânise locul. Până spre Undrea firea o luase razna uimind cu preaplinul ei, ca pe la mijlocul acestei luni mugurii să pleznească pe crengile pomilor, iar prin ogrăzi să zburde dalbi mielușei. Se știe că, pe vremuri
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
nefirească spulberase nădejdea într-o prezicere a binelui, cât ar fi fost să fie... Dar, în ajun de Crăciun, se reluase mersul drept al firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii, mai ales cei bătrâni, căinau
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
să-l pună icoană pe perete în fața căreia să te rogi ca orice nevrednic de prea multă iubire ce ți-a fost doar ție hărăzită II 12 Plai românesc Când prinde soarele să ne arate dinții Spre noi, la trap gonindu-și iepele de raze, Pământul râde tuciuriu, în brazde, Un recviem cântându-i parcă neputinței. Atâta tinerețe-i azi în ramuri Sunt frunze, păsări, cuiburi, albe flori Corăbii - norii de ploaie dătători Ochi curioși de prunci privind la geamuri. Când
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
înțelept? De data asta bulgăreala s-a intensificat. Un bulgăre m-a lovit în umăr, altul a bubuit în coș ca un proiectil, făcând să explodeze gălbenușurile câtorva ouă, spulberându-le. Dar și picioarele mele călcau pe jar și sfârâiau, gonind nebunește. Mai nimeri în coș un bulgăre, intensificând exploziile de gălbenuș. Acum reușii să gândesc ca un înțelept: mai bine, lăsam pârțu’ mamii la bătaie. Dar...puteam să-l las? Răcorit, omul a încetat bulgăreala și s-a întors spre
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
Are privirea directă. în pădure copacii îl păcălesc, el crede c-ar fi oameni. Și are o teamă. Am văzut la toate animalele că au o teamă de om. Au o teamă de moarte. Fie că făceam o mișcare să gonesc urșii, fie că făceam o mișcare să gonesc lupii, dar toți se temeau. Chiar lupii ăștia obraznici. Da, nu a fost o problemă grea, asta. Dar te ținea prezent. Te uitai în toate părțile, Însă, fără discuție, trebuie să recunosc
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
el crede c-ar fi oameni. Și are o teamă. Am văzut la toate animalele că au o teamă de om. Au o teamă de moarte. Fie că făceam o mișcare să gonesc urșii, fie că făceam o mișcare să gonesc lupii, dar toți se temeau. Chiar lupii ăștia obraznici. Da, nu a fost o problemă grea, asta. Dar te ținea prezent. Te uitai în toate părțile, Însă, fără discuție, trebuie să recunosc - nu știu în ce măsură puteți să mă-nțelegeți -că
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
mizerii în plin vârtejul unei vieți întoarsă toată spre pământ, agitată de toate duhurile și sfâșiată de nebanuite încurcături, patimi și avânturi de tot felul, vecuind - cu un cuvânt - într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca să-i gonească pe oameni afară din ei înșiși și împotriva lor - a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, că vrei să faci război cu imposibilitatea. Înțelegem că nu este lucru ușor, pentru oamenii din lume, să se reculeagă
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]